2,694 matches
-
veți înțelege duhul gândirii vizionare și trăirea duhovnicească a părintelui meu, Arsenie Boca, în egală măsură om de știință, cărturar... Un enciclopedist, nu doar un erudit... Vă veți convinge.”. Cu bonomie ortodoxă și cu iubire creștinească surâzătoare, abia ținută în frâu, am străbătut, apoi, împreună, curtea Mânăstirii Prislop. Ne-a condus la mormântul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, dându-ne, discret, sfielnic, sfaturile strict necesare pentru pașii pe care se impunea să-i urmăm, în rugăciunile noastre, în aprinderea câtorva lumânări... Am
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
În cele din urmă a încălecat totuși: o gloabă cu nume generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl. Sigur
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
uimirea sa, în grijă un cal. Unul adevărat, dintre cei de care nu i se îngăduise până atunci să se apropie. Nu să-l încalece, ah, nici n-ar fi îndrăznit să spere așa ceva, ci doar să-l poarte de frâu până la poarta arenei. Mai fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia nimeni în funcție de ce criterii, stârnind invidia celorlalți. Voi, mânzocilor! întinsese coada cravașei spre fiecare dintre cei
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
totul neputincios la cea mai mică intenție de nesupunere din partea lui. Atingerea involuntară, cu umărul, a pieptului acestuia, tresăltând sub respirația profundă, îi provocase fiori. La comanda plecării, spre surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
doi. Cât de frumos a colaborat părintele Băluță cu domnul Arsu în acele vremuri de restriște! În anul următor domnul Arsu nu ne-a mai lăsat pe mâna altui învățător. Pătimise destule cu noi și voia să ne țină în frâu cu mâna lui. O clasă de zburdalnici trebuia stăpânită numai cu prestanța și autoritatea domniei sale. Înalt, subțire, ținută maiestuoasă, păr ondulat, grizonat, mustăcioară dată-n spic alb, ochi albaștri-cenușii cu reflexe de oțel, reușea să impună respect fără să te
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
păcate, când suntem copii nu pricepem acest mister. Chiar dacă ni se spune să avem răbdare că fructul trebuie să crească și să se coacă, noi ne grăbim să le mâncăm de crude. Pofta și lăcomia întrec răbdarea, iar neascultarea dă frâu liber acestora. Așa apar inevitabile fapte nesăbuite. În acea zi, domnul Arsu plecase din școală cu obișnuitele treburi administrative. Cu toate că ne atrăsese atenția să fim cuminți, cu toate că ne spusese ce să-nvățăm până se întoarce, că ne va controla dacă
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ca artă și trăire ca realitate: „Colinzile ning peste mine,/ Mă-ncing la brâu c-un curcubeu/ Îmi umplu trupul de lumine/ Cu pace de la Dumnezeu” ( În ajunul Crăciunului). Aici sufletul poetului vibrează la întâlnirea cu Creatorul prin intermediul colindelor, dând frâu liber imaginației prin hiperbolism și metafizic, având a revela senzații inedite cu ajutorul unui dialect liric personal. Un rol important în acest context îl are ușurința de a versifica care dă o muzicalitate versurilor. Aproape întreaga carte este dedicată cu generozitate
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
Bătrâna mea Țară cu fruntea de aur, Pământul tău reavăn ne este tezaur Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
pe cronici de Neculce vor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun, și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul, să le ofer în baie domnițelor săpun. Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții și hunii la apel, se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii, se mai ciocni în noapte un înger de-un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domnițelor săpun.Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții și hunii la apel,se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii,se mai ciocni în noapte un înger de-un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
a o afla mor. MAGISTRATUL. Mai toți locuitorii maturi ai Stațiunii sunt delincvenți. Reiese din registrele Percepției. Sunt marcați de asta. A fost, poate, cel mai important lucru realizat de mine in plan juridic, administrativ și etic. Am lasat contribuabililor frâu liber; imediat, declarațiile lor de impunere au exprimat câștiguri mult sub cele reale. Au crezut că nu observ, dar prin Corpul secret de contabili am o evidență strictă a fraudelor comise, an de an, de către concetățenii mei. Direct sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de prea multe ori. Nu există pocăință care să spele totul; nu am întâlnit, încă, ipocrizie mai mare. Îl urăsc pe Magistrat la fel ca mai-nainte: revenirea lui e o necesitate temporară. Hoarda asta de zăbăuci trebuie ținută-n frâu. Condusă de o mână forte. La vremea potrivită, voi scrie câteva capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl voi readuce, fie și ca o fantomă, pe Castelan. Umbra lui va fi pentru bestiile astea cu aer de oameni cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se la un scurt semn din cap. Privirea Îi lunecă pe bocceaua stacojie, Înainte de a-l fixa din nou pe Dante cu suficiență. — Doriți să Îmi propuneți un gaj, messere? Poetul Își mușcă limba pentru a și-o ține În frâu. Nu o putea rupe cu Domenico. Nu acum, cel puțin. Câinele acela era singura lui speranță de a face față dificultăților. Dar În sinea lui ardea din pricina umilinței. Încercă din greu să Își amintescă discursul pe care și-l pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită în traista lui Metodiu, apoi într-a lui Iovănuț, îi mai mirosi puțin și necheză. — Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața unor cești de cafea naturală, domnitori, crai, voievozi, cnezi și principi maziliți, unii mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
departamentul de artă. Atunci, e altcineva disponibil? Instinctul mi-a spus că o să-l mai văd. A fost o atracție sexuală sau, mai bine zis, un fel de tensiune sexuală între noi în timpul acelei discuții aparent obișnuite. Mi-am dat frâu liber imaginației. Probabil că pe termen lung nu ar fi bun pentru mine; ușurința cu care am ajunge să avem dispute verbale mi-a sugerat că ne-am putea avea precum câinele și pisica, fără prea multe menajamente. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am mai găsit. Ăsta-i motivul pentru care ne-am hotărât să ne luăm calabalâcul și să plecăm de aici. Cineva ne-a pus gând rău. Ne oprim la poliție și reclamăm acolo. Se întoarse apoi spre țiganul care ținea frâiele și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce face aici! Lui Toma nu-i scăpă tonul peiorativ al starostelui când pronunțase cuvântul "anchetă", dar nu comentă nimic. Rămăsese pe loc, privind în tăcere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu a fost să țin vâlva în frâu. E foarte adevărat, numai tu știi. Ce vrei să spui? Știi foarte bine la ce mă refer, peste treizeci de oameni au dispărut până acum din Baia de Sus. Eu eram sigur că avem de a face cu un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe munte când iese bestia la vânătoare. Știu asta din nopțile celelalte când am fost acolo împreună. Da? Și ce s-ar fi întâmplat? Calistrat nu trebuia decât să-și facă datoria, asta este treaba lui, să țină bestia în frâu. În schimb, cu tine era altceva. Tu ești noul paznic, trebuia să te faci bine ca să-ți poți duce misiunea la capăt. Să presupunem că Moș Calistrat murea, îl prindea vâlva, dădea damblaua în el ori pur și simplu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continuase să se intereseze de intrările și livrările de material lemnos. Se pare că Vlad Mihailovici nu se prostise de tot ori, poate, simțise că planul său este pus în pericol. Cine știe? Îl concediase pe contabil și preluase el frâiele gestiunii. Așa constatase că lipsesc niște documente. Îl chemase de îndată pe Godunov cerându-i să i-l aducă de urgență pe bătrânul Vișinescu. Acum? se arătase mirat Boris, privind la ceas. Discuția avea loc în biroul lui Vlad, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ascundea acolo. Regreta enorm că nu stătuse de vorbă cu acesta, înainte de a-i rupe gâtul. Poate că ar fi aflat mai multe despre primejdia care îi pândea, ori poate că moșul știa și cum s-o țină în frâu. Acum însă, era prea târziu. Nu mai avea de unde să-l ia pe Calistrat, trebuia să se descurce singur, deși avea o presimțire sumbră că nu va fi în stare. Știa că ceea ce îi cerea șeful nu era realizabil, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el îi răscolise mormântul cu trei zile mai devreme. De ce îl dezgropase? Ca să ia toiagul, singura armă cu care putea ține în frâu vâlva. Se lăsă din nou la pământ, concentrându-se cu toată ființa lui. Îi trebuia toiagul, avea nevoie de el dacă voia să scape cu viață. Cu ochii minții, văzu bucata de lemn ascunsă între frunze, pe versantul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paginile-i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpînită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]