8,186 matches
-
necunoscut - a aparținut unui regizor austriac de teatru și film, Michael Haneke. Un puzzle în mișcare, o continuă intersectare de fragmente din povești diferite, din lumi diferite (Estul, Vestul, realitatea, ficțiunea), lumi cu "coduri" existențiale diferite, și cu limbi diferite (franceza, africana, limbajul gestual al surdo-muților, româna). De ce româna? Pentru că la Paris, unde începe și unde se sfîrșește filmul, pe un trotuar, cerșește o româncă (jucată de Luminița Gheorghiu, cu autenticitatea care o caracterizează întotdeauna). Filmele cu o asemenea structură "dispersată
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
de..." de personajele lui Caragiale, în D-ale carnavalului (Mița: "Bate-mi în ușe cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel..."; Iordache: "îl exoflisesc acuma, să vezi..."). Sursa directă a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă a fost apoi franceza (a defosa, levată, pas etc.). Probabil că unele dintre cuvintele domeniului s-au fixat în limbă atît de bine datorită existenței unui puternic model metaforic, a unei analogii dintre diverse activități sociale și joc. Una dintre cele mai clare ilustrări
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
năpădit de cărți) și am vorbit cîteva ore despre literatură. Firește, în trecere, și despre ai mei, și despre Pompilia Eliade, colegă și prietenă cu Bădescu și cu părinții mei, pe vremuri, apoi, prin 1952-1954, cînd luam eu ore de franceză cu ea, pensionară. Eram prea tînăr ca să mă las furat de amintiri, cum, cred, ar fi dorit Lucian Bădescu. Așa că l-am bătut la cap cu ideile mele despre literatură. Nu sînt deloc sigur că le împărtășea. Dar, probabil, din
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
și Virgil Ierunca, fost, el, elev al Pompiliei și al părinților mei. Curios e că, în anii '50, cînd mă duceam eu la Pompilia, eram agresat de un cocoș de care mă feream plesnindu-l peste cioc cu caietul de franceză, devenit un veritabil ciur. Era vorba de cocoși diferiți, dată fiind trecerea deceniilor, dar cu siguranță rude, de vreme ce se comportau la fel. Asemenea uimitoare punți peste timp au mai fost în întîlnirea mea cu Lucian Bădescu din 1967 (nu l-
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), Chișinău, Ed. ARC, 1995; O mie și una de poezii românești, București, Ed. DU Style, 1997; Antologia poeziei românești culte, București, Ed. Teora, 1998. Texte ale sale au fost traduse în franceză, engleză, italiană, germană, suedeză, turcă, sârbă, rusă.
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
categoriei lexicale, despre care am mai vorbit și altă dată, la care conotațiile produse de valoarea pragmatică ironică s-au fixat, au devenit inerente uzului lingvistic. Se știe că din această categorie fac parte multe împrumuturi lexicale din turcă, greacă, franceză - care nu au putut substitui un cuvînt mai vechi în limbă, au fost rapid depreciate și s-au specializat pentru a marca propria "marginalitate". Cu această particularitate de uz, cuvîntul circulă astăzi din plin. Iată doar cîteva exemple recente, din
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție când a citat pe Eugène Sue și Misterele Parisului pentru a-i
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție când a citat pe Eugène Sue și Misterele Parisului pentru a-i caracteriza pe cei care-i invadaseră biroul, totul a fost grotesc și teribil... Răzvan Th. este personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de intelectual fără scrupule, avid de putere, juisor și cultivat, provenit direct din lumea levantină!" Cu aceeași sagacitate, dar și cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul de față, mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat în română, chiar cu ajutorul sufixului în cauză: originalul italian e mafioso; de altfel, în multe limbi - franceză, engleză etc. - el a fost preluat chiar în această formă. Semnalat încă din anii î70, acceptat de DEX chiar de la prima sa ediție (1975), cuprins și în prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu (1982), termenul a
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
RL, 2030, 1996, 2) și sofiot ("au aflat din gura președintelui sofiot" - "Evenimentul zilei" = EZ 2316, 2000, 11). Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
cu cineva, a se ține cu mîinile de burtă de-atîta rîs, a scoate castanele din foc cu mîna altuia, a-i pune Dumnezeu mîna în cap etc. E probabil ca expresia mîna a doua să fie relativ nouă - calchiată după franceză, unde de première main vs. de seconde main se folosesc mai ales pentru informații - "direct de la sursă" vs. "prin intermediari" - ; oricum, ne aflăm și în fața unei scăpări a dicționarelor. în română existau de altfel și alte expresii pentru un conținut
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
ortografia etimologică; alături de bluf - "comisia anticorupție este un bluf politic" (RL 2082, 1997, 3) - întîlnim și forma bluff: "așa-zisa escrocherie ... este un bluff" (Ziua, 322, 1995, 1). Desigur, e foarte probabil ca termenul (din engleza americană, dar atestat în franceză din 1840) să fi venit la noi - și, sau mai ales - prin franceză: ca termen legat de jocul de cărți, în primul rînd de pocher. Dar jocul însuși e internațional, și de altfel tratarea denumirii sale în dicționarele noastre e
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
3) - întîlnim și forma bluff: "așa-zisa escrocherie ... este un bluff" (Ziua, 322, 1995, 1). Desigur, e foarte probabil ca termenul (din engleza americană, dar atestat în franceză din 1840) să fi venit la noi - și, sau mai ales - prin franceză: ca termen legat de jocul de cărți, în primul rînd de pocher. Dar jocul însuși e internațional, și de altfel tratarea denumirii sale în dicționarele noastre e, în ciuda principiului etimologiei multiple, derutantă. în DLRM, pentru pocher e indicată ca sursă
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
ca termen legat de jocul de cărți, în primul rînd de pocher. Dar jocul însuși e internațional, și de altfel tratarea denumirii sale în dicționarele noastre e, în ciuda principiului etimologiei multiple, derutantă. în DLRM, pentru pocher e indicată ca sursă franceza (cu precizarea că acolo vine din engl. poker), ceea ce nu se explică accentuarea cuvîntului românesc; în DEX 1975 și 1996, sursa apare ca dublă - franceza și engleza. Dicționarul limbii române (DLR), în volumul apărut în 1977, reconstituie cu totul altfel
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
noastre e, în ciuda principiului etimologiei multiple, derutantă. în DLRM, pentru pocher e indicată ca sursă franceza (cu precizarea că acolo vine din engl. poker), ceea ce nu se explică accentuarea cuvîntului românesc; în DEX 1975 și 1996, sursa apare ca dublă - franceza și engleza. Dicționarul limbii române (DLR), în volumul apărut în 1977, reconstituie cu totul altfel etimologia: bazîndu-se probabil pe formă, pe accentuare, dar și pe istoria propagării jocurilor de cărți în societatea românească, sursele indicate sînt, în ordine: neogreaca, germana
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
apărut în 1977, reconstituie cu totul altfel etimologia: bazîndu-se probabil pe formă, pe accentuare, dar și pe istoria propagării jocurilor de cărți în societatea românească, sursele indicate sînt, în ordine: neogreaca, germana, rusa (cu forme aproape identice), pe ultimul loc franceza, nicăieri engleza. Un alt exemplu de concurență a surselor sau mai curînd a interpretărilor este adjectivul familiar freș: înregistrat în DEX 1996 (cu definiția "care nu este obosit; vioi"; "care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe") ca provenind exclusiv din fr. fraîche
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
pe scurt, unele mecanisme ale cîmpului cultural al perioadei, din România cea încă situată de partea Germaniei și apoi din Franța proaspăt ieșită din război. Una dintre posibilele explicații ale succesului european al romanului pe care Monica Lovinescu, traducîndu-l în franceză, se străduise să-l "cosmetizeze" reducîndu-l de la 800 la 2-300 de pagini ar putea fi, crede Cornel Ungureanu, următoarea: Const.-Virgil Gheorghiu "vulgarizează cioranisme" - înainte ca Cioran să fi devenit celebru în Franța... Interesante sînt și paginile despre Leonid Arcade
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
pentru noi nici nu ne pot îmbogăți literatura, Foaia noastră nu va cuprinde decît compuneri originale românești". Dar cărturarul avea știute, și în epocă, preocupări de istorie (publicînd cîteva lucrări, în 1837, cînd mai era la studii, în germană și franceză). De aceea, în noiembrie 1843, i se încredințează, la Academia Mihăileană de la Iași, un curs de istorie națională. Lecția de deschidere al acelui curs universitar a făcut epocă. Recunoștea, aici, cu amărăciune, inexistența istoriei la noi: Aceasta lipsă, Domnilor mei
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
utilizate browsere (...) disponibile pe Internet" etc. O concurență similară se înregistrează și în alte limbi, dar raportul poate fi diferit. O investigație la fel de rapidă și cu același instrument de căutare oferă cifre comparabile, chiar dacă pe corpusuri de dimensiuni diferite; în franceză, raportul e invers: construcțiile de tipul în ("dans Internet", "dans l'Internet") totalizează 15.414 apariții, iar dacă le adăugăm și pe cele cu prepoziția fr. en ("en Internet", "en l'Internet") cifra e de 17.555; construcțiile de tipul
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
fiindcă un domn în vârstă întoarse capul după mine, compătimitor. Așa or fi unii, săracii, țicniți, pe vremurile astea... Îmi promisesem să nu mai vorbesc cu lumea decât cel mult franțuzește, ascunzându-mi identitatea. Chiar, cum ar fi sunat în franceză: Nebunii nu îmbătrânesc niciodată, și, uneori, nici oamenii de talent! Mergeam cu ceasul în brațe încercând o traducere cât mai corectă: Les fous ne vieillessent jamais, parfois les gens de talent aussi!...
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
Comparația cu Cioran e inevitabilă, doar că în cazul lui Andrei Codrescu nu se simte nici un fel de încrîncenare și nici un travaliu istovitor. Cei opt ani chinuitori pe care îi mărturisea Cioran ca pe un fel de asediu al unei franceze ostile și mîndre par să se fi dizolvat în cazul lui Codrescu într-o ușurință copilăroasă și poetică, cu totul specială. Culianu compară această performanță lingvistică cu aceea a unor Nabokov sau Joseph Conrad. Din păcate, în românește nu s-
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
are frumusețea lui. În 22 din 24-30 iulie, dl Matei Călinescu își amintește de o întîlnire întîmplătoare cu Borges, care conferențiase la Bloomington, la Universitatea Indiana. Auzindu-i numele românesc, Borges (era prin 1980) i-a recitat cîteva versuri în franceză, dar dintr-o poetă de origine română, pe care le citise cu peste șase decenii mai înainte, la Geneva, pe cînd era student. I-a trebuit oarecare timp d-lui Călinescu pînă a descoperit, după cercetări amănunțite, că versurile populare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
de origine română, pe care le citise cu peste șase decenii mai înainte, la Geneva, pe cînd era student. I-a trebuit oarecare timp d-lui Călinescu pînă a descoperit, după cercetări amănunțite, că versurile populare, traduse din română în franceză, aparțineau Elenei Văcărescu și făceau parte din Chanson du cobzar. Memoria lui Borges era, într-adevăr, fabuloasă. În BUCOVINA LITERARĂ din iulie, dl G.I. Tohăneanu explică felul în care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
comadreo': provine din comadre și înseamnă, printre altele, nașă, cumătră, prietenă și vecină. Franțuzescul ragot înseamnă literal grohăitul porcului mistreț. Adică bîrfa cea mai abjectă, calomnia ticăloasă, ce îl pune pe cel care o răspîndește pe aceeași treaptă cu animalele. Franceza deosebește și între cancan (măcăitul rațelor) și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare și se referă mai ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
la cele "documentare", ci la cele de ficțiune. La fel se întîmplă și cu cărțile. Memoriile lui Argetoianu au calități artistice, dincolo de partea de document, dar inseparabile de document. Lucru cu atît mai valabil în cinema. Arnheim, care tradus în franceză e parcă mai concludent decît în traducerea românească, o spune numai aparent tautologic: "Le cinéaste est obligé de devoir choisir la réalité". În momentul cînd a pus camera pe ceva și prin modul cum a pus-o, cineastul a eliminat
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]