KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
E frumoasă povestea dumneavoastră cu cele două litere FT scrijelite pe ruda fântânii, Înainte să ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori erau așa de tocite că nici nu se mai simțeau, dar acum e vorba de viața dumneavoastră. La noi e ca Într-un lagăr dezafectat, Închis pentru renovare, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
stat, dar lucrează și pentru mine. În orele libere. I-aș fi spus chiar eu domnului cu antene cum stau treburile pe aici, dar m-am gândit că nu-i frumos să-i stric revelionul și libidoul tocmai când se freca de domnișoara cu discursul de ieșea fum din ei. N-ați simțit? Dacă vrea să lucreze la mine, să mă caute. Și s-o aducă și pe fată. Am Înțeles că e tare la limbi. Dacă e cum spune, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat în Grecia. Un accident pe mare. Inexpresiv. — E ceva care îți sună cunoscut? Nimic. — Nu. Toate astea m-au făcut brusc să mă simt foarte rău. Stupid, inuman și bolnav. M-am frecat la nas cu arătătorul și degetul mare. Am ridicat privirea. M-am uitat în altă parte. Când le-am rostit, întrebările au fost violente și usturătoare; două întrebări alese prostește și la întâmplare dintre mii de altele. — Cine era ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie care tocmai interpretase vocea unui leu într-un nou film de animație. M-am întrebat cât de mult ar putea continua un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
duci la un doctor de familie sau la spital. Ai fost întotdeauna liber s-o faci. Spuse toate acestea pe-un ton plăcut, de sfat imparțial, dar nu era greu să simți undele radioactive din încăpere. Gulerul tricoului mi se freca de gât și-l irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de ușurința cu care Randle acceptase termenii trasați de Primul Eric Sanderson, dorința lui de izolare completă, doar pentru a-și păstra dreptul exclusiv asupra descoperirii neobișnuitelor lucruri care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în curs de aclimatizare“, iar următoarele patru zile și jumătate „încontinuu cu țâțele la vedere“. La drept vorbind, iată ceva important în privința lui Clio; când spune ea „țâțe“ pare deșteaptă și sexy și modernă - N-are rost s-o mai frecăm atâta cu lucruri din astea, Eric - așa cum unele femei și, presupun, unii bărbați pot să pară fără nici un efort. Însă când spun eu „țâțe“ par un ziarist libidinos de la un tabloid. Am încercat și-am tot încercat, dar n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și l-am scărpinat pe Rusty după ureche. Cățelul se trânti pe spate, cu burta în sus. — Mă duc, am spus, frecând câinele pe burtă. Ne vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Camera mea era mică, destinată unui scop precis, dar foarte curată - genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
căruia scria E PENTRU TINE. Drumul de întoarcere la hotel a durat zece minute și a fost dominată de vuietul vântului, freamătul copacilor, zgomotul tocurilor mele pe asfaltul drumului și apoi, brusc, un sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zgomotele venind de acolo, de sus în toiul nopții, mătușa mea a fost convinsă că aveam un șobolan. Vedeți dumneavoastră, munca pe care o desfășuram eu, subiectul ei, este gândirea pură, conceptul pur. — Munca pe care o desfășurați? M-am frecat pielea capului cu încheieturile degetelor, încercând să-mi limpezesc gândurile. Vreți să spuneți că asta a atras rechinul? — Cred că s-a întâmplat pentru că nu există o ancoră de ordin fizic. La acel nivel, un subiect ca al meu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
altă stricăciune n-am văzut. Am introdus-o în dictafonul cel nou, am apăsat pe PLAY și din difuzor se auzi înregistrarea familiară. Am zâmbit. — Hei. Fata se materializă dintr-un nor nebulos în ceva solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură care avea să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și lovind cu călcâiele în asfalt. — Bine, atunci, zise ea. Cel mai bine e să strângem tot ce ne trebuie, haine pentru câteva zile și orice nu te poți îndura să lași în mașină. Să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Aproape că se și întâmplă, lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
plonjează și se rotesc păsările albe ale adevărului, cele întrevăzute cu coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele ca să-mi revin și să ies din negură. Mi-am tras jacheta pe mine și-am închis încet ușa. Aveam nevoie de răspunsuri. Din cauza asta nu puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mine? — Pentru că nu am pe cine altcineva să întreb. Atunci, poate că n-ar trebui să mai întrebi și ar trebui să începi să gândești singur. Timpul nu e niciodată de partea noastră. Fidorous își dădu jos ochelarii și-i frecă de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în față, nemișcată. Am început. Eram inconștient. Încetasem să respir... Să ții mâna întinsă în față o perioadă lungă de timp necesită mult mai multă forță decât te-ai aștepta. Am pus în sfârșit pensula pe noptieră și mi-am frecat fața cu mâinile. Toată tărășenia îmi luase... câte ore? Două, trei? E greu de spus într-o lume luminată electric, dar făcusem ce-mi ceruse doctorul, îmi scrisesem povestea în aer. Îmi era rău. Nu mâncasem de mult, mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu-se în forme stranii, am început să mă scufund din starea de trezie în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am pus cartea jos, am cercetat apa de la mal și apoi mai din larg, în căutarea lui Clio, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]