584 matches
-
copii pot fi mai predispuși să dezvolte fobie socială (Biederman, Bolduc-Murphy & Faraone, 1993, apud Hoeksema, S.N., 1998)258. Odată dezvoltată, fobia socială tinde să fie o problemă cronică dacă nu se tratează. 10.3.3. Teoriile psihodinamice ale fobiei Teoria freudiană asupra dezvoltării fobiei este una dintre cele mai cunoscute. El a argumentat că fobiile sunt rezultatul unei mutări a anxietății inconștiente într-un obiect neutru și simbolic (Freud, 1909)259. Astfel, oamenii devin fobici la obiecte nu pentru că ei au
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
principiu de inserție a ființei umane în ordinea socială și cosmică. Sistematizând, într-un stil elevat și echilibrat, principalele demersuri teoretice care au încercat circumscrierea aspectelor esențiale ale râsului de-a lungul istoriei civilizației - de la Platon și Origen la psihanaliza freudiană și „mecanica vie” a lui Bergson -, B. își focalizează instrumentarul analitic asupra scrierilor patristice răsăritene, reconstruind, pe fondul confluenței spirituale dintre elenism și tradiția vetero- și neotestamentară, atitudinile culturale și mentale ale Bisericii Ortodoxe în privința deriziunii. Râsul are o funcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
este cunoscut sub numele de "noua stângă", de exemplu Școala din Frankfurt care-i include pe Adorno, Horkheimer și Marcuse, combina câteva elemente ale gândirii marxiste (îndeosebi umanistul Marx așa cum apare în Manuscrisele din 1844) cu sociologia weberiană și psihanaliza freudiană. Acest marxism "critic" critica statul bunăstării sociale pentru suprimarea potențialului revoluționar al clasei muncitoare precum și a creativității libere a individului prin birocrația excesivă. Cel puțin câțiva dintre partizanii noii stângi pledau în favoarea dreptului la opinie al individului cu precădere la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar raționalul părăsește scena. Mai mult decât atât, acest lucru ar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi urmat de o serie de alte "absențe" consacrate: cea a socialului, a maselor, a istoriei, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale, dar și ale impulsurilor și dorințelor subiectului). "Noua ordine socială" se caracterizează astfel printr-un nou domeniu al vieții cotidiene, dar și printr-o "nouă moralitate" și o nouă formă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnele, sângele și moartea..."" 515. Prin acest demers, autorul vrea să depășească edificiile teoretice propuse de Marx, dar și de Freud, căci seducția deturnează atât producția, schimbul simbolic în economia politică, cât și dorința, unul dintre punctele forte ale concepției freudiene. Pentru gânditorul francez, seducția operează în toate domeniile, mai ales în cele "științifice", consolidate, fixe, care impun adevărul și coerența discursului. Prin jocul aparențelor pe care îl provoacă, retrăgând obiectelor principiul lor de realitate, ea "comite" un tip special de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mod sistematic precedată de un text care o prescrie"236. Aici ar fi de căutat și originalitatea romancierului Lovinescu, care proiectează imaginea lumii ca efect al unui text/ discurs preexistent, printr-un "mecanism în doi timpi" analizat în lumina psihanalizei freudiene. Numai că (nota bene!) concentrarea analizei asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura sa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic. Desigur, nu e vorba de o vulgară teorie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din volumul al II-lea de Memorii). 32 Otto Rank, Dublul. Don Juan, traducere de Maria Vicol, prefață de Petru Ursache, Editura Institutul European, Iași, 1997. După cum remarcă prefațatorul, la Otto Rank "topica eu-sine-supraeu" nu trebuie înțeleasă în termenii teoriilor freudiene (p. 11). 33 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 32. 34 Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, 1983, p. 91. În opinia criticului ieșean, "fatalitatea se manifestă aici în forma amintirii-obsesie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lipsa de reacțiune moldovenească" e "o sublimare estetică a resentimentelor" (vezi "Miorița și psihologia etnică", în E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 647). În opinia criticului, geneza creației artistice presupune, după cum am tot spus, un proces de sublimare freudiană: "Pentru ca un sentiment să devină o obsesie e necesar [...] ca el să nu fie satisfăcut, realizat în chip normal, adică tradus în acte, în descărcări fizice, în posesiune, când e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și apreciat de timpuriu. Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gândirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpeta miturile și de a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient, respectiv interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rându-i limbajul psihanalitic, dar utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
studenților săi de a folosi în istoria religiilor cercetărilor recente din domenii conexe. Paul Diel interpretează simbolurile divinității într-o manieră personală, folosindu-se constant de istoria religiilor și filozofie, mitologie și psihologie. Autorul francez susține - într-o evidentă descendență freudiană - faptul că prima imagine a divinității a fost cea a ,,strămoșului-tată divinizat după moartea lui"36. El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
De aici emană tenta eclectică sau integrativă, care definește atmosfera actuală din psihoterapie. Este vorba de o tendință activă îndeosebi în lumea anglo-saxonă (dar care are o arie în plină expansiune). Dezideratul integrativității în psihoterapie are premise încă în operă freudiană, dar s-a angajat pe un versant febril ascensional, după anii 90, fiind în consens cu un autentic Zeit Geist sintetizator care frisonează comunitatea umană. în Germania, de pildă, cel care lansează termenul terapie integrativă (apud Vogel, 2008) este H.
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
asupra importanței zone erogene care este gura, asupra statusului afectiv al copilului (care acum este obligat să trăiască un clivaj extrem de frustrant și anume acela între mama, sursă de hrană și mama, sursă de iubire). Evoluând, tot în descendență teoretică freudiană, vom preciza că efectele unei înțărcări aspre se poate acompania cu instalarea fenomenului de fixație la stadiul oral, corolar al refulării dorinței copilului de a suge. Iar conduitele sechelare care apar, desfășoară o paletă diversă, răspândită pe întreaga ontogeneză: suptul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de a-și etala nuditatea cu dezinvoltură; mângâierea copilului în zona genitală pentru a-l detensiona; insuficienta precauție din partea părinților care fac posibilă surprinderea de către copil a unui raport sexual între ei (așa numita scenă „originară” sau „primitivă”, în terminologie freudiană); marginalizarea și subnutriția afectivă a copilului în familie, de îndată ce se naște un nou frate (soră). Situația problematică a onaniei reclamă din partea părinților două tipuri de conduite: una preventivă, de asumare responsabilă a unor interdicții (așa cum derivă din cele expuse anterior
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scenariu similar celui descris mai sus, s-a îmbolnăvit de nevroză obsesională, amplu zugrăvită sub pana carismatică a magistrului vienez, în studiul său Omul cu șobolani (1994c). Incendiarul complex Oedip, cotat ca unul din pilonii de bază în susținerea edificiului freudian, continuă să focalizeze numeroase dileme și controverse. De pildă, se contestă de către promotorii culturalismului american, pe baza unor cercetări antropologice redutabile, universalitatea razei de iradiere a Oedipului în afara spațiului occidental. La toate acestea se adaugă poziția acelor autori care conferă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
iradiere a Oedipului în afara spațiului occidental. La toate acestea se adaugă poziția acelor autori care conferă fenomenului o cu totul altă semnificație (Adler, 1995, Horney, 1995 ș.a.) decât cea atribuită de părintele său fondator, S. Freud. Rămânând sub „mantaua”teoretică freudiană, retușată de rebelul său discipol, C.G. Jung, reamintim că, în esență, complexul oedipian (numit complex Electra, pentru sexul feminin), prin ramificația lui uzuală (heterosexuală) se definește ca o iubire supradimensionată, a copilului, impregnată cu accente libidinale, față de părintele de sex
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
destabilizatoare, care pot glisa uneori în patologie, ale fenomenului Oedip. Important de reținut, la final este că eliminarea corectă și la termen a Oedipului stimulează procesul de cristalizare a conștiinței morale, prin edificarea Supraeului (ca să apelăm din nou la grila freudiană). De asemenea, prin transcenderea acestui complex se fertilizează și o abilitate esențială în gestionarea oricărei traume, cea a sublimării, datorită căreia putem evada dintre tenebre pentru a descoperi sensurile mai înalte ale vieții. Analizând cele patru situații existențiale care dacă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al eticii aplicate (inclusiv al bioeticii) și al metodologiei morale. M.W. Padmasiri de Silva, fost profesor de filosofie la University of Peradeniya, Sri Lanka, pred] acum filosofie la Național University of Singapore. Printre publicațiile sale se num]r] Buddhist and Freudian Psychology: An Introduction to Buddhist Psychology și Tangles and Webs. Nigel Dower pred] în cadrul Facult]ții de Filosofie a University of Aberdeen. Este autorul c]rții World Poverty - Challenge and Response și editor al lucr]rii Ethics and Environmental Responsibility
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în gerul iernii. Alături, băiatul, efilat sau bondoc, își îndeasă pînă peste urechi fesul (obligatoriu negru), avînd aerul unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe însă ce dedesubturi freudiene ascunde această împerechere discrepantă sau, pur și simplu, împerechere! Una din junele și talentatele sculptorițe, care dădeau tîrcoale atelierului parizian al lui Brâncuși și mai zboveau acolo, să lucreze, mi se pare Irina Codreanu, își amintește, tîrziu de tot, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vezi că viermuiala insalubră a inșilor prinși în din ce în ce mai contaminanta isterie a găsirii cu orice preț a vinovatului neapărat în celălalt, în ceilalți, în sistem, nu e același lucru cu America însăși. Corect? 26 octombrie Trucuri și extaz. E (și freudian) analizabilă contaminarea lui Călinescu întru agramatisme, în timpul întrevederii ce s-a consumat (stresant doar pentru scriitor) între acesta și Ghiță Dej, în 1960. Eruditul obținuse (prin ce minune!) întrevederea cu rudimentarul ștab la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie el chiar vag dezamăgitor), iată consumarea unui act lesne de trimis la Freud, nu însă și complet explicat. Nici nu întîrzii. Totuși. Compoziția, colosală ca dimensiune, nu atît de scandaloasă ca desnuda Olympie, dar, poate, și mai parșivă (tot freudian) decît aceea, îmi oferă decriptarea (naivitate!) unei ambiguități ce a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi iubea atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]