1,005 matches
-
scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți să râd... ― De ce? Mi s-a părut o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă. ― Domnule maior! Vâlcu se oprise gesticulând tulburat: O cunosc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipui singură pe lume, slujită de niște proști și lași care aveau să se întoarcă împotriva ei dacă vreodată acea forță intangibilă care crea o ierarhie era supusă unor lovituri destul de puternice. "Șobolani!" gîndi ea într-o furie arzătoare. "Șobolani fricoși și afurisiți!" ÎNTR-UN TÎRZIU IZBUCNI ÎNTR-UN ADEVĂRAT STRIGĂT: ― Dar ce măsuri se întreprind? Tot ce aud cînd dau drumul la televizor este doar o trăncăneală insuportabilă a unor comentatori care parcă se întrec în a răspîndi propaganda Arsenalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
insiste asupra locului din care veneau aceste transporturi: Irakul revoluționase întreaga piață. Un al patrulea avea niște monede care îi săriră în ochi lui Shimon: îi va spune prietenului său Iehuda, un numismat împătimit, să nu mai fie atât de fricos și să facă un drum până aici. Se îndrepta spre ieșire când zări un magazin de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era la fel de fricos cînd trebuia să depășească. Dacă eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da Înapoi!“ și ne năpusteam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp. Găsit se ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
contrariat din pricina conversației rapide, dimpotrivă, s-ar spune că se simte ușurat că putuse, fără să intre în zone periculoase și rezervate, să vorbească puțin despre o chestiune care îl preocupă, așa cum se observă cu ușurință. Marçal nu e mai fricos decât restul oamenilor, dar nu-i e deloc pe plac perspectiva de a-și petrece patru ore într-o groapă, într-o tăcere absolută, știind ce are în spate. N-am fost antrenați pentru o situație ca asta, îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bătută acum. — Sigur că avem. Ideea noastră e cu totul diferită. Vino, hai să facem și noi ceva pentru binele comunității. Întotdeauna îmi propun să donez sânge. Și primim ceai și biscuiți gratuit după aceea. — Sper că glumești. Sunt prea fricoasă pentru asta. În plus nu vor sugative inveterate ca mine. E prea mult sânge în alcoolul din venele mele. Du-te tu. Cozile se mai răriseră, oamenii se risipeau, mergând la cumpărături sau întorcându-se la muncă. Îl zări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a lui Endō, rezemat de zid și încercând să-și recapete suflul, Gaston se dădea înapoi, înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând cu el, un zâmbet prietenos îi învăluia fața de cal. Când l-a considerat mai idiot, atunci i-a dovedit contrariul. Nu-i venea să creadă că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prin care am trecut. Au existat de-a dreptul momente când m-am temut pentru viața mea, crezând că nu trebuia să reacționez la mânie, sub impulsul dorinței de răzbunare. Dar nimeni n-a îndrăznit să-mi zică arga, adică fricos, bărbat fără onoare. După șase zile, când într-o bună parte a regatului s-a aflat de acest eveniment, a sosit un sol regal, care a convertit în porunci sugestiile mele: nu trebuia făcut nimic înainte de a fi eliberați prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să-mi spui, nu să-l invoci pe zdrențărosul acela fricos. Lepra, tu o ai în suflet. Tot ce mi-a zis ființa aceea mi-a rămas întipărit în inimă precum fierul încins în carne, lucru de care mi-am dat seama mulți ani. Mai târziu eram atât de departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și lași care, cuprinși de groază, s-au transformat în eroi. Frica a fost sora tuturor, dar noi am reușit s-o ascundem în spatele mândriei și al curajului. Am ieșit învingători, fericiți chiar dacă în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pantalonii și să-i Înfigi un fitil În fund, spuse Kevin. Se Întâmplase miracolul: nu se mai bâlbâia. Antonio râse uimit de cruzimea grăsuțului pinguin orb. Dar În același timp era mândru de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar. La fel ca el, Kevin nu uita o jignire. Și cerea răzbunare. — Așa va fi, aprobă el. Și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu al pacientei dinainte, ți-am trimis-o aici. - N-am văzut-o, poate e afară. Jos, în cabinetul lui Bobo, era deja lume strânsă, un copil mușcat de câine, care avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face o dată, dar foarte fricos, temător chiar și de umbra lui, încât orice îi va provoca panică. Fericită de vestea pe care tocmai o primise, că în sfârșit va putea fi mamă, dăruind împăratului ei iubit nu unul, ci doi moștenitori îi ceru zânei să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit cel Viteaz, iar cel de-al doilea, Sturion care va primi supranumele Fricosul. În vreme ce erau doar niște bebeluși, între copii nu era sesizabilă nici o diferență, dar pe măsură ce creșteau și începeau să aibă diverse preocupări, înclinațiile lor se vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații palatului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marele Copac și am câștigat, iar atunci nu numai c-or să ne dea mingea înapoi, dar o să putem folosi și terenul lor de fotbal de câte ori avem chef, însă ei știu dinainte că n-o să reușim, la cât suntem de fricoși, o să ne căcăm pe noi doar la auzul declarației de război și în mod sigur n-o să avem curajul să ne războim cu ei, asta se vede și din faptul că Prodan, fără să crâcnească, s-a lăsat maltratat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să intre în baracă, unde numai ce le dăduse drumul câinilor să dea o raită, el își aduce aminte de rulota asta încă din copilărie și se teme de amintiri, deși, putem să-l credem pe cuvânt, nu-i un fricos, nici nu știe de ce ne spune nouă toate astea, că tot nu pricepem, suntem niște copii doar, însă trebuie s-o spună cuiva și simte el că în noi poate avea încredere, așa că ne cere o mare favoare, dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
săptămână, cei dintr-a șaptea și-au făcut obiceiul să organizeze razii la cei mai mici; reveneau În dormitoarele lor cu o victimă, uneori cu două, după care Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste lucruri se petrecuseră; aveau o legătură directă cu un băiețel fricos și obez, păstra fotografii de-ale lui. Acel băiețel avea o legătură cu adultul chinuit de dorință care devenise. Copilăria lui fusese grea, adolescența cumplită; acum avea patruzeci și doi de ani și, obiectiv vorbind, Încă era departe de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La noi În munți, când n-aveam Încotro și trebuia să trecem pe lângă vizuinile urșilor, tot bușeam două pietre Între ele și chiuiam de ne luau foc piepții. Ursul e animal fricos și vede mai rău decât un om bătrân. Dacă ajungi lângă el fără să te simtă, se sperie așa de tare Încât se năpustește asupra ta. Dacă te aude de la depărtare Însă, o ia la fugă de-i sfârâie călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face Înspre ei un om adevărat! Cu de-ăștia vrei să ne păstrăm satul, Minos? - Atunci, de ce nu-i omori tu pe toți slăbănogii ăștia fricoși, Scept? nu se lăsă nici Philo mai prejos. Omoară-l pe Dilc, că tot ți-a ridicat un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește o carte.): Ce faci? Îl lași să citească? GARDIANUL (Plictisit.): Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]