823 matches
-
la acest fapt, îl face pe Cioran să se întrebe dacă e vorba de „o psyche debilă, sau pur și simplu de acea pasivitate Ă urmare a unei robii seculare” (III, 244). Continuă Cioran: „Cred mai degrabă că trebuie incriminat frivolul scepticism național, care refuză să aprofundeze, să interiorizeze senzația” (idem). Până și evreii ar deveni, în mediul românesc, sterili, crede Cioran. „S-au molipsit de superficialitatea ambiantă”, spune el și continuă: „Un Kafka n-ar fi fost cu putință la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rana pe care am scormonit-o, căci este și a mea. Ne îndoim de rolul, de valoarea, de misiunea noastră; în forul nostru lăuntric, nu credem în ele. Suntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui Cioran decât acesta? Sub masca fanfaronadei, nihilismul, sub acela al frivolității, luciditatea, sub chipul superficialității, disperarea. Așa încât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și interviuri în străinătate? m-am întrebat și l-am întrebat. Căutam explicații, ca să ies din neobișnuita stare de fascinație în care pe neașteptate mă pomenisem. Regizorul mă ajuta cu bunăvoință, într-o conversație, de data asta, prin contrast, aproape frivolă: da, așa i se întâmplă când vrea să se concentreze, dacă s-ar lăsa întrerupt ar pierde firul, nu, nu știe dinainte ce-o să spună... Amestecul de siguranță de sine și vulnerabilitate ce transpare din comportarea lui nu e însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în piesă se citesc multe scrisori, cvasi-autentice), cu oameni de teatru și chibiți, toți reali. E o piesă care-ncepe comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
proprii lui Bologa. Formă de imaturitate patentă, am putea spune, sprijinindu-ne tocmai pe datele personajului, premergătoare experienței războiului. În trei direcții fundamentale, trecutul recent al lui Bologa înfățișează o ființă oscilantă și neexperimentată. Se ilustrează întîi semnificația cea mai frivolă, episodul "demonstrației" pentru prima logodnică. Înflăcărarea pentru Marta (fiica avocatului Domșa, în discursul interior al căruia, raportat în stil indirect liber, presupunem că e înfățișată ca "o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se înscriu termenii relației poate avea accidente, legături torsionate, precum în cazul soției doctorului Walter, Lenora. Femeia care, după opinia comprehensivului doctor Pejan, "și-a greșit domiciliul", descinzînd prin căsătorie în "palatul Walter", întrezărește ceva din fosta demnitate în decorațiunile "frivole" aduse la scenă de tînăra amică Hilda Gert: "Numerose panglici, tuluri, dantele, prin îndemînarea Hildei fusese scoase din sertarele Lenorei și transformate în păpuși, abajururi și alte frivolități. În odaia astfel pestrițată de cîrpe și culori, Lenora regăsea ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este un divertisment, este, in oarece măsură, autobiografic. De fapt, insistă scriitorul, a susținut întotdeauna că arta este tragică, ca orice act artistic este dureros, referindu-se la arta cu adevarat, "la arta cu A mare", nu la modă aceea frivola a celor care o profanează, că arta naște din tragedia care este viața însăși și, exprimând această tragedie, în mod paradoxal, "suntem salvați de la nebunie și de la nonsens, pentru că orice creație este speranța 113. Artă pentru Sábato este descrierea sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
servicii medicale, cetățenilor trebuie să li se interzică să-și cheltuiască resursele pentru a accesa servicii medicale care nu sunt disponibile pentru toți. Dat fiind, însă, că acestora li se permite de obicei să-și cheltuiască resursele pentru bunuri mai frivole, de ce nu ar trebui să li se permită și cheltuirea acestor resurse pentru sănătatea lor? Dacă, pe de altă parte, stabilim accesul egal la un nivel atât de mare încât să eliminăm problema persoanelor care să caute îngrijiri medicale dincolo de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
poporanist, din rămășițele vechiului socialism al fraților Nădejde". Observația aceasta, malițioasă, răfuială tardivă cu "Junimea", produce o sensibilă schimbare de ton în poziționarea lui Creangă în sânul societății ieșene, fiind chiar mustrat pentru faptul de a fi dat curs invitațiilor frivole venite dinspre colegii de "divan" de la conacul Pogor: "Creangă se ridică numai până la o anume înălțime", ceea ce înseamnă că nu caută spre exigențele pretinse de "sufletul omului modern". Cu alte cuvinte, el este cam desuet, cam depășit, nu mai face
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pandant, creația lui Camil Petrescu de cea a lui Liviu Rebreanu și a "proustienilor" Hortensia Papadat-Bengescu și Anton Holban. Devenind bogați, Ștefan și Ela au păreri opuse în privința vestimentației. De aici și impresia soțului că femeia iubită a devenit, subit, frivolă și snoabă. În fond, reproșurile Elei ne apar întemeiate, costumele lui Ștefan sunt nu numai demodate, dar și roase la mâneci, iar pantofii sunt scâlciați. Ținuta, cu care se prezintă în public, nu este conformă cu statutul său social, de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ne-ncheiat", după cum personajul lui Camil, mult apreciat ca autor de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
forța...". Apare deci o primă pendulare între evocarea literaturii "recomandate" și cea a operelor nu întrutotul conforme "idealurilor socialiste". Dar procedeul nu afectează doar acele valori: evocarea lui Hristos pornind de la crawl este dacă nu la limita blasfemiei "un rien frivole". Oricum, dincolo de aspectul religios, ea nu are nimic comun cu universul real al pescarilorpp. Așa cum țăranul care "admiră peisajul" este o corcitură între universul rural și "cultura de masă", un pescar preocupat de stilul de înot, de contemplarea cerului și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și "Azur" aveau cotă mai mare decât ansamblurile finanțate de "comitetele pentru educație socialistă". Auzea cum fiecare ispravă internațională a lui Ceaușescu avea două versiuni (cea din presa și televiziunea de partid și "cealaltă", a "bancului")oooo, formă de anecdotă "frivolă prin definiție" care "te reconciliază cu ireconciliabilul, fiind numai o viclenie de supraviețuire a sclavului din noi". Nu avea cum să ignore că "rapsozii populari" trăiau din banii Poporului (pentru care cântau la televizor, radio și pe scenă cântece "decente
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și bunăstare, având puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul unei Italii schizofrenice, macabră și frivolă, megalomană și mimetică, duplicitară și frustrată. Evenimentul prin care lungul sejur al eroului nostru în podul de la Solara capătă un sens nu întârzie să se producă: descoperirea revistei full color, intitulate " Misterioasa flacără a reginei Loana", nu alta decât cea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a eroinei chiar în brațele naratorului-actor, devine laitmotivul romanului dar și obsesia și enigma induse cititorului pe parcursul a 300 de pagini. Un episod aproape frivol, anodin și previzibil, se complică mortal și fără ieșire. Protagonistul, dintr-un amant de ocazie, este ejectat/exilat în poziția de intrus, martor, victimă și acuzat totodată, scena acelei morți devenind epicentrul tuturor cercurilor epice declanșate pe toată întinderea romanului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
limpiditate clasică. Ceea ce ne face să credem că altfel.se va scrie proză după Al. Ecovoiu, autor ce atât prin "Saludos", cât mai ales prin romanul de față își confirmă credința nestrămutată în puterea integratoare a scrisului; care, spre deosebire de unidimensionalitatea frivolă a puterii politice, are valoarea actului existențial definitoriu. Suntem siguri că Stațiunea, cu condiția unei mediatizări cuvenite, îi va aduce lui Al. Ecovoiu meritata consacrare națională și europeană. Aventuri în provincia universală Prin Povestea Marelui Brigand (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care îl deosebeau pe Russell cel de acum zece ani de cel de acum trebuie să-i fi atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu bricheta,/ desenez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare facilă și plină de aventuri. Fiecare secol manifestă un interes deosebit față de întrebarea Cum ar trebui să fie o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este adesea teribil de monotona, incitând-o la lovituri de pasiuni clandestine, utilizând armele în puterea să, mai cu seamă cele ale seducției. Pariziana este femeia care nu mai resimte dragostea că o pasiune profundă și distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]