843 matches
-
care văd în el salvarea ce va fi să vină. în Memoriile sale, Ludovic prezintă o altă dimensiune a capacităților sale de a percepe situația reală. De asemenea demonstrează că era conștient de poziția pe care o deținea în momentul Frondei și impedimentele care derivau din aceasta:„încă din copilărie, numele regilor și ale consilierilor care fuseseră recunoscuți pentru lenea lor mă deranjau când erau pronunțate în prezența mea. Însă trebuie să prezentăm starea lucrurilor: agitații groaznice în întreg regatul, înainte de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din copilărie, numele regilor și ale consilierilor care fuseseră recunoscuți pentru lenea lor mă deranjau când erau pronunțate în prezența mea. Însă trebuie să prezentăm starea lucrurilor: agitații groaznice în întreg regatul, înainte de a atinge vârsta majoratului (este vorba despre Frondă, n. n.); un război pe meleaguri străine, iar aceste probleme din interiorul regatului au condus la pierderea a mii și mii de avantaje pentru Franța; un prinț de același sânge cu mine (Ludovic al II-lea de Burbon, duce d'Enghien
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că primele păreri referitoare la subiectul respectiv se dovedeau a fi corecte. (trad. n.) Deși primit cu ovații la întoarcerea în Paris, Ludovic al XIV-lea nu a uitat niciun moment cine i-a fost aproape și cine nu în timpul Frondei, având subtilitatea să puncteze prin fraze bine alese atitudinea pe care o va avea în continuare față de aliații săi și față de dușmani. Astfel, unui grup de parlamentari, care veniseră să îl felicite pentru revenirea la Paris, le spune:„Ați spus
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care i-au frânt atât de timpuriu copilăria. Din experiența Frondei a învățat să nu ofere prinților de sânge funcții importante în aparatul de conducere, neuitând lipsa lor de loialitate. Această strategie a aplicat-o în tot timpul domniei sale, preferând ca deciziile politice să le ia singur, urmând ca detaliile să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
au lipsit prințul de Condé și Marea Domnișoară, căzuți în disgrație. Spre deosebire de alte încoronări, Ludovic al XIV-lea a făcut două schimbări în ceremonialul curții, pentru a sublinia faptul că nu a reușit să uite ofensa adusă de parizieni în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la poartă, iar, după încoronare, regele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru ca supușii să-și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație. Ludovic nu a putut uita lipsa de loialitate a nobilimii în timpul Frondei și a încercat tot mai mult să le diminueze puterea. Sistemul de plată a dărilor era total inechitabil. Țăranii și artizanii trebuiau să plătească o taxă stăpânului pământurilor, o taxă către municipalitate pentru poduri și drumuri, o alta către biserică
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept recompensă, funcția de administrator șef al finanțelor, poziție deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus la sporirea considerabila
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dar totuși, acestea oferă și alte detalii despre personalitatea omului de stat Ludovic. Regele era informat despre starea deplorabilă în care trăiau cea mai mare parte a supușilor săi. Însă probabil că, având un contact mai apropiat cu aceștia în timpul Frondei, a rămas profund marcat de agresivitatea lor. Întruna din discuțiile dintre el și fratele său, regele are o reacție cât se poate de concludentă privind atitudinea față de supușii săi:„Frate, dacă patru sau cinci mii de astfel de canalii vor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Oficialii guvernamentali nu puteau fi excomunicați pe baza actelor comise în timpul exercitării obligațiilor de serviciu. Regele putea emite legi bisericești, însă ordonanțele Papei nu erau legale în Franța fără consimțământul regelui. în privința aristocrației, care îl dezamăgise atât de mult în timpul Frondei, măsurile impuse i-au diminuat tot mai mult puterea. Văduvele și orfanii nobililor nu puteau beneficia de pensii de urmaș fără aprobarea scrisă a regelui. Nobilii de rang înalt făceau parte din suita regelui și aveau obligația să fie prezenți
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
s-a reîntors în grabă la Roma. După moartea regelui și a cardinalului- la distanță de doar câteva luni unul de altul- nu a mai revenit niciodată în Franța. De asemenea, Poussin a fost un declarat admirator și susținător al Frondei, lucru dovedit de corespondența apocrifă pe care a purtat-o cu mai mulți nobili francezi.„7 Februarie 1649. Dumnezeu e martor că totul se va sfârși întru gloria Sa, și, în același timp, pentru binele și pacea sărmanei noastre țări
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de multe ori în locul autografului:„Tenet Confidentiam“. Ludovic al XIV-lea a dovedit un interes deosebit pentru operele lui Poussin, oferind sume importante de bani pentru a le achiziționa, una după alta. Este un lucru ciudat, deoarece pictorul a sprijinit Fronda și era un anti Burbon declarat. Cel mai mare interes l-a arătat pentru Les Bergers d'Arcadie, pe care după ce l-a achiziționat plătind o sumă exorbitantă, l-a închis în apartamentele sale și nu a permis să fie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Regele Soare, a hotărât ca reședința sa principală să fie la Versailles. Probabil au existat mai multe motive pentru această decizie. În primul rând Ludovic nu iubea Parisul, cu atmosfera sa mizeră, cu mulțimile înfometate care îi aminteau mereu de Fronda. Fără un sediu central bine definit, curtea regală călătorea adesea de la un castel la altul, urmați de către miniștri. Caleștile acestora erau pline de stive de dosare. Adesea, trebuiau să transporte chiar și mobilă pentru a putea da un aer de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
literari și de artă. Regele nu era atașat de capitală și mai ales avea o atitudine rezervată fată de parizieni. Ludovic nu a putut uita agresivitatea lor și nu a putut ierta nesupunerea de care au dat dovadă in timpul Frondei. Stabilindu-și curtea regală și aparatul guvernamental la Versailles, Ludovic al XIV lea a dorit să obțină un control absolut asupra instituțiilor guvernamentale. Asemenea unui stup de albine, întreaga mașinărie politică și legislativă își desfășura activitatea la Versailles. Existau birourile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și personaje mitologice. Astfel, pe traseul pe care regele îl străbate însoțit de vizitatori sau de curteni și care pornește din fața Carului lui Apolo, răsare, asemenea unui obstacol, revolta simbolică iscată de statuile Furiei și ale Geloziei, care amintește de Frondă. Acest grup statuar, care se numește Potcoava, simbolizează fuga din Parisul înfuriat a micului Ludovic, însoțit de mama și de fratele său și este completat de imaginea fântânii Latona. Imaginea evocă noaptea de 6 ianuarie 1649 când, la ora trei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și Mazarin, iar Ludovic al XIV-lea a continuat procesul început de aceștia. Regele încerca din răsputeri să minimalizeze puterea prinților de sânge și a pretendenților la tron, din cauza opoziției puternice pe care aceștia i-au arătat-o pe perioada Frondei și a lăcomiei de care au dat dovadă în conspirațiile nesfârșite în care se implicaseră pentru a ajunge pe tronul Franței.„în timp ce burghezia se dezvolta și mai ales în timp ce încerca să-și consolideze statutul economic prin favoruri politice, diferențierea claselor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
este o sursă de informații privind viața cotidiană franceză, fiind un exemplu pentru elocvența, logica și spiritul deschis cu care abordează probleme dintre cele mai diverse. Jean François Paul de Gondi, cardinal de Retz, este unul dintre personajele principale ale Frondei și un cunoscut memorialist. În ultimii zece ani de viață a adunat o cantitate impresionantă de material memorialistic, adresat unei doamne necunoscute. Se presupune că ar fi vorba chiar de doamna de Sévigné, însă nu există dovezi clare în acest
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Memoriile acestor anonimi, pe lângă o mulțime de detalii neimportante, oferă o imagine total diferită decât cea oferită de cărțile de istorie sau de literatură, care completează perspectiva oferită de către marii memorialiști. Jurnalul lui Jaques de Filhot ne oferă detalii despre Frondă, iar memoriile lui Oudard Goquault ne informează despre realitatea crudă a vieții țăranilor francezi. Prin memorii înțelegem toate acele relatări în care autorul, prezentând vicisitudinile existenței sale la curtea regelui, în Paris, în provincie, oferă date precise despre evenimentele importante
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mitului unui „homo sovieticus” omogen. Totuși, acest mit nu supraviețuiește perestroikăi instituite de M. Gorbaciov*, care, acordând libertate de exprimare, contribuie din 1985-1986 la reaprinderea aspirațiilor naționaliste centrifuge. în 1990, parlamentele celor cincisprezece republici se separă și, în decembrie 1991, fronda manifestată de Rusia lui Boris Elțîn împotriva structurii federale îi vine, în cele din urmă, de hac URSS. Rusia, Ucraina și Bielorusia încheie atunci la Minsk un acord care ratifică dizolvarea URSS și crearea CEI (Comunitatea Statelor Independente). (vezi Momente
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pițigăindu-și vocea și spunând că „Sărmana de ea, nu s-a obișnuit cu fusul orar valah!“ (cu referire la bebelușul canadian). Revederea acestei generații a fost cât se poate de clasică. Nu am participat la ea din evidente motive de frondă, de protest față de stupida idee de a te ridica în picioare în fața colegilor și profesorilor și a spune într-un minut ceea ce ai produs în 10 ani. Ura față de clasamentul general al generației. M-am lipsit de ipocrizia evenimentului, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pe coperta a patra a Franciscăi, unde afirma că „moșteneam simțul realist și forța prozatorilor ardeleni, Rebreanu În primul rând!...” Ei bine, cele două „execuții” - foarte „periculoase” pentru un spirit Încă În formare (pe care vitalitatea, inconștiența și spiritul de frondă al tânărului Breban le-a dat hotărât de-o parteă, după mulți ani, au fost „dezgropate” de un ins matur deja, confortat În arta sa și care-și permitea „luxul” acelor spirite În cultură - poate și În viață! - de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
altul, În ciuda sărăciei, singurătății, ridicolului, bolilor la care Îl expune această manie? A ridicolului și nu rareori a „ridicolului suprem” care este Însăși nebunia, Într-atât scopul său pare iluzoriu, rupt de orice relație cu lucrurile acestei lumi, nemaivorbind de „fronda” pe care o fac aceste spirite bunului-simț curent și acelei „fantome” atât de Îndrăgite și de urmărite de Întreaga omenire, numită fericire?... Din tinerețe, m-a frapat această ciudată „asemănare” a celor pe care-i numim „psihotici”, În gestică, „retragere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru "campaniile" criticilor, scotocind prin magazia cu locuri comune. Pricină pentru care Al. Dobrescu, am văzut, s-a ocupat de detractori, cercetând textele și contextele. El nu se împacă, nicidecum, cu dictatura mitului, cu bigotismul; dincolo de cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat observații demne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă mișcare", o "elită înnoitoare", prin lansarea ei spectaculară, cu gesturi de frondă simulată putea oferi un nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]