1,835 matches
-
comunității armene. În concluzie, putem afirma că amintirea anului 1672 ca decisiv pentru pribegirea armenilor în Transilvania s-a impus ca urmare a intensității evenimentelor care au răscolit Moldova la acea dată dar și datorită refugierii la Bistrița a unor fruntași ai armenilor printre care s-a numărat și episcopul lor. Totuși o privire mai atentă a contextului ne arată că fenomenul a fost unul de durată, iar temeiul emigrării armenilor l-a constituit mai curând decăderea vieții urbane în partea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca țăranii să lucreze în comun cu mijloace mecanice, iar recoltele urmau a fi împărțite jumătate pentru nevoile proprii, cealaltă jumătate pentru vânzare 29. Concomitent cu apariția lucrărilor consacrate statului țărănesc, în toamna anului 1935 a fost organizată, din inițiativa fruntașului național-țărănist Virgil Potârcă, în calitate de președinte al Uniunii Camerelor de Agricultură din România, în 41 de județe, adică în peste jumătate din județele țării, o anchetă privitoare la raporturile de muncă din agricultură, în urma căreia s-a constatat aproape pretutindeni persistența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care căzuse în desuetudine, și asigurări sociale pentru angajații agricoli în caz de invaliditate și de boală 32, mai precis spus, introducerea unor măsuri legislative pe care în perioada guvernării partidul le considerase însă - potrivit aserțiunii ulterioare a unuia dintre fruntașii lui - „inutile și periculoase“33. Reafirmarea interesului față de lumea satelor a făcut ca partidul să se bucure în continuare de popularitate printre țărani. Dar radicalizarea programului l-au pus în opoziție nemijlocită cu alte forțe politice ale epocii și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe o poziție ostilă față de exproprierea marilor proprietăți private. Agresivitatea limbajului viza în mod deliberat compromiterea în fața opiniei publice a partidelor de opoziție și pregătirea terenului pentru întemnițarea liderilor lor. Un asemenea obiectiv rezultă din expunerile făcute de mulți dintre fruntașii partidului comunist. Așa, de pildă, în ședința consiliului Frontului Național Democrat din 31 ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, după ce sugera ca dizidentul liberal Gheorghe Tătărescu să fie convins „să ia poziție împotriva lui Maniu“, adăuga: „Vă pot declara deschis că la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gheorghe Tătărescu, calificat de Ștefan Voitec „un farseur mare“, iar de Lucrețiu Pătrășcanu „o figură care poate fi ușor manevrată“, cu condiția ca acesta să fie „un instrument foarte bun împotriva lui Maniu“118. După revenirea la starea de legalitate, fruntașilor P.N.Ț. care colaboraseră cu dictaturile anterioare le-a fost interzis dreptul de a mai ocupa funcții în partid. La 31 august 1944, Iuliu Maniu a transmis o scrisoare circulară către toate organizațiile partidului care expunea procedurile pentru reluarea activității
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al doctorului Lupu, nu au satisfăcut speranțele comuniștilor (ibidem). furnizate de către Frank Stevens, care, în ultimele zile, a vizitat în acest scop pe generalul Dombrovschi, pe Ullea, pe Popovici și pe Ilie Lazăr. În esență, se relata că acțiunea fostului fruntaș național-țărănist fusese forțată, în noua lui atitudine, de următoarele motive: l. Lipsa totală de fonduri (Cu câteva zile înainte de despărțirea lui de Maniu, Lupu a solicitat și i s-a aprobat un fond de 300.000 de lei din partea organizației
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Șaraga și altele 137, dintre care unele, precum Ioanițescu, au început, chiar din 1944, să exprime în scrierile lor opinii antițărăniste asemănătoare acelora vehiculate de partidele de extremă stângă. Achile Șaraga, evreu de origine, întreținea strânse legături de afaceri cu fruntașii Partidului Național-Liberal și se bucura de autoritate și de priză în rândurile populației evreiești, datorită funcției sale de agent de bursă. În ianuarie 1946, când a părăsit partidul condus de Iuliu Maniu, i s-a încredințat funcția de vicepreședinte în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lupta pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei nu înseamnă deloc renunțarea la vreuna din revendicările noastre, dar „acele revendicări sfinte, neatinse“ vor fi mai ușor de realizat în etapa următoare 8. Nu toată lumea sprijinea această atitudine a majorității. Cei mai mulți dintre fruntașii conservatori continuau să abordeze problema războiului de pe poziția neutralității înclinate spre Puterile Centrale, spre Germania în special. Susținut de Titu Maiorescu, N. D. Ghica, Simion Mehedinți ș.a., Al. Marghiloman se pronunța pentru menținerea în continuare a neutralității. Petre P. Carp
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parte, autorii sovietici au neglijat nume care s-au manifestat și s-au impus în viața politică și culturală a Moldovei, după 1812, sau a României, după 1859. A fost trecută astfel cu vederea prezența deloc neglijabilă a mai multor fruntași basarabeni în viața politică, culturală și academică de la vest de Prut, nume de referință fiind ale lui Constantin Stamati-Ciurea2, Aleco Russo 3, Ștefan Gonata 4, Bogdan • Vezi, pentru detalii, Ion Eremia, Țara Moldovei și Rusia. Relații politice în a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în URSS după 1917 (izolirovat', no sohranit'), a cărui esență consta în marginalizarea și înlocuirea vechii intelectualități cu alta nouă, modelată și verificată în laboratoarele comuniste de formare a cadrelor. Printre cei represați s-au numărat, mai întâi de toate, fruntașii vieții politice basarabene, care, după părerea noilor autorități, puteau forma nucleul de rezistență față de regim 39. Este vorba, în primul rând, de foștii deputați în Sfatul Țării și membri ai guvernului basarabean din toamna-primăvara anului 1917/1918, care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nr. 3, 1996, p. 86-87). activitatea sa administrativă fiind considerată mai rea decât cea a „trădătorilor care au votat pentru unire“. Represiunea sovietică nu va ocoli nici elita politică basarabeană care a reușit să se refugieze în România. Mulți dintre fruntașii basarabeni din perioada interbelică aveau să fie identificați și arestați după ocuparea României de către Armata Roșie, fiind încarcerați alături de figuri reprezentative ale elitei românești 58. Dintre aceștia, semnificative sunt cazurile lui Pantelimon Halippa 59, Ștefan Holban 60, Daniel Ciugureanu 61
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în slujba sa, iar în nota despre Constantin Herescu se arăta că a venit spre sfârșitul anului 1821 la Chișinău. I. Liprandi declara că acesta „s-a mutat la mine [...]. Venise împreună cu D. Macedonschi, cu prințul C. Cantacuzino și alți fruntași ai jalnicei campanii din 1821, iar eu am rezumat discuțiile în mai multe însemnări“22. În nota despre Lizagara, I. Liprandi declară deschis: „contele Voronțov mi-a dat ordin să-l supraveghez [...], l-am văzut pe Lizagara de două ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Importanța acordată de G. culturii populare tradiționale îl determină să se ocupe de ea în articole de folcloristică și în culegeri de folclor rămase în pagini de revistă. A scris numeroase cărți, legate frecvent de momente aniversare ori comemorative, despre fruntași ai istoriei și culturii transilvănene. SCRIERI: Ce este și ce vrea să facă Asociațiunea, Sibiu, 1921; Istoria bisericii creștine universale cu deosebită privire la istoria bisericii românești unite cu Roma, Blaj, 1921; Istoria lui Tudor Vladimirescu. Ce trebuie să știe
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
Șonțu, I.A. Bassarabescu, Gr. Mărunțeanu, G. Bașturescu, Aristid I. Gârleanu fiind redactori. G.v. era organul unei societăți literare studențești sub președinția doctorului C.N. Chabudeanu și se voia „promotoriul ideilor noi”. Proclama pe Eminescu „artistul desăvârșit”, „idolul” și „împărtășania noastră”, fruntașul unei „adevărate direcțiuni”. În fapt însă, revista a publicat o literatură eclectică. Alături de G. Orleanu, D. Karr (D. Karnabatt), Al. Obedenaru, Mircea Demetriade, atrași - cel puțin programatic - de orientările mai noi din poezie, de I. Catina și Șt. Cruceanu, poeți
GENERAŢIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
duh, găsea adesea în ceață veselă a lui Anton Pann un bun prilej de destindere. Se apropie și de I. Heliade-Rădulescu, mai ales că devine membru al Societății Filarmonice. Om cu inclinații liberale, simpatizează cu opoziția, ajungând chiar unul dintre fruntașii ei, deși se înrudea cu domnitorul Alexandru D. Ghica. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu zece ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
implică, de asemenea, în activitatea Asociației Literare a României. La Paris, în 1845, este ales președinte al Societății Studenților Români. În 1847 apare din inițiativa lui, în cadrul programului Asociației Literare, publicația „Album științific și literar”. În 1848 se află printre fruntașii mișcării, fiind cooptat într-o comisie supremă executivă, împreună cu Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu (Negru). Agent, la Constantinopol, al Guvernului Provizoriu, se comportă ca un diplomat desăvârșit, susținând cu tact și persuasiune cauza revoluției valahe. Corespondența purtată în răstimpul
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
, A[lfred] (1.XII.1892, Iași - 17.XI.1957, Roma), publicist și dramaturg. Este fiul Evei și al lui Alexandru Hefter, supus străin, venit din Galiția, om de afaceri și fruntaș al comunității evreiești din Iași. După ce a urmat cursurile Liceului Național, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la aceea de Drept ale Universității ieșene, încheindu-și însă doar studiile de filosofie, în 1916, cu o teză
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
profesează ca avocat, dar va opta, din 1905, când începe să suplinească, la Facultatea de Drept din Iași, cursul de procedură civilă, pentru o carieră universitară. Nu renunță însă nici la avocatură, profesiune în care se impune, ajungând unul dintre fruntașii baroului ieșean, al cărui decan va fi între anii 1918 și 1928. Încearcă totodată și un contact cu viața politică. În 1912 este ales în Camera Deputaților, în 1923 e, pentru puțin timp, primar al Iașului. Titular, din 1 noiembrie
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi cu D.I. Suchianu, și din nou între 1958 și 1965. Intră în politică alături de țărăniști, fiind o vreme directorul oficiosului Partidului Național Țărănesc, „Dreptatea”. Spre deosebire de alți fruntași ai partidului, în 1939 intră în Frontul Renașterii Naționale, partidul unic, efemer întemeiat și patronat de Carol al II-lea, fiind numit ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale. Pentru concepțiile lui de stânga și atitudinea antihitleristă, a fost internat o
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Udești, j. Suceava - 1.VI. 1952, București), poet și gazetar. Este fiul Ilincăi și al lui Lazăr Rotariu, țărani. Urmează liceul la Suceava și Școala Normală la Cernăuți, absolvind în 1902. Activează ca învățător la Câmpulung Moldovenesc. Devine unul din fruntașii luptei pentru regenerarea învățământului și culturii naționale, fiind ales secretar al societății Școala Română din Câmpulung. Contribuie la realizarea câtorva obiective importante: înființarea unei școli românești, a unei biblioteci publice, a unei tipografii și librării. În 1914, la izbucnirea războiului
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Elena Farago, Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir și, fidelă principiilor feministe, vorbește cu implicare despre greutățile și prejudecățile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viața românească” și mai ales ale fruntașilor mișcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluționară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste și radical burgheze este prinsă aici cu acuitate. SCRIERI: Impresii literare, București, 1908; Educația estetică și artistică din ultimele două decenii, București, 1911; Educația nouă. Îndrumări pentru
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
fost trecute cu vederea decît unui adulator al regimului cu merite de excepție: "Despre susnumitul se cunoaște că a activat în rîndurile tineretului național-țărănist din Cluj, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a menținut o strînsă legătură cu fruntașii maniști. Din materialele de arhivă rezultă că, în timpul guvernării legionare, a participat la unele întruniri organizate de legionarul Radu Gyr. A luat parte, de asemenea, la înființarea fundației culturale cu caracter legionar Regele Mihai I. Deci un adevărat cocteil politic
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
peste munțiț” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 261). 57. „în primăvara [anului] 1584, Petru [Cercel] a trebuit să facă față unui complot al boierilor numai în parte apropiați Mihneștilor, care rămăseseră în țară, de Paști executând pe neașteptate trei fruntași ai sfatului domnesc: marele vornic Mihăilă, pe care îl ridicase el însuși la o înaltă dregătorie, marele ban Dobromir din Runcu și Gonțea mare paharnic, ultimii doi cu o vechime de 15 ani în dregătoriile lor” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
două întrebări: 1. „Care sunt cele cinci figuri principale ale istoriei poporului nostru, de la fondarea Principatelor până azi?” și 2. (vizând determinarea liderilor de top după cota de intelectualitate creatoare, și nu doar de „muncă intelectuală”): „Care sunt cei doi fruntași ai poeziei românești de azi?; ai prozei?; ai criticii?; ai literaturii dramatice?”. Cele cinci figuri tutelare ale românilor, potrivit unui număr de voturi între 692 și 487, au rezultat a fi Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Tudor Vladimirescu, Mihail
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Maior), iar târziu, Istoriia și lucrurile și întâmplările românilor, elaborată între 1800 și 1806 în patru volume manuscrise, tipărită abia în 1995, și Scurtă cunoștință a istorii românilor (din 1796), editată în 1963. Printre celelalte titluri de referință ale bibliografiei fruntașilor Ș.A. figurează Hronica românilor și a mai multor neamuri a lui Gheorghe Șincai, prima istorie științifică înfăptuită de un român, care nu doar expune, ci analizează critic peste patru sute cincizeci de documente, ca și Istoria pentru începutul românilor în Dachia
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]