898 matches
-
urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut, integrându-se perfect în substanța narațiunii. Autorul face și el parte din povestire, conferindu-i, ca martor și părtaș, o și mai mare autenticitate, prin contopirea cu acea
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
rețeaua unor întreprinderi și instituții mărunte. Când revine în viața literară, după 1967, optimismul său e intact; frecventează cenaclul „G. Călinescu” al Academiei Române și se relansează ca poet și publicist. Bărbatul frumos și plin de vigoare, oscilând între tentațiile senzualismului frust și seducțiile mondenității, va sfârși, după nouă ani de țintuire la pat, fără a apuca să-și vadă reeditată opera. A. încarnează, la dimensiuni medii, tipul de scriitor interbelic. Debutul poetic din 1926 îi este patronat de Perpessicius, la „Universul
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului devine scrutătoare, buzele i se crispează într-un rictus sfidător. Se pregătește să-i spună femeii adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul frust și plat, pe care ea încearcă să-l ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă avariția, lenea și lăcomia. Hipopotam Hipopotamul simbolizează arhaicul, forțele primare și brutale care nu au fost încă civilizate, greutatea devastatoare ce se opune grației fizice și spirituale. În vis, traduce exprimă frust al comportamentelor celui care visează sau ale anturajului său. Există o lipsă de subtilitate în discernământul, cuvintele sau actele unora sau altora. Jaguar Jaguarul simbolizează rapiditatea, o rapiditate care îl face imposibil de prins cu ceva. Reprezintă, prin urmare, accelerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar Ministrul a fost jucată în 1927, lipsește construcția dramatică, totul reducându-se la comicul de situație și de limbaj. Pe scena Teatrului Național
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat”, rememorează vremurile de odinioară, fruste, necorupte, și formulează critici de bun-simț la adresa agitației sterpe a oamenilor mai noi. B. este și un memorialist cu aplomb, ce se sprijină pe amintirea intactă a momentelor evocate, adesea și pe documente, ca în însemnările despre Jan Urban Jarník
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
România literară”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont”, „Familia”, „Steaua”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Astra”, „Albina”, „Mihai Eminescu” și „Căruța cu povești” (ultimele două din Sydney, Australia) ș.a. Placheta de debut, Epistolele tânărului Theodosie, vădește un temperament poetic vitalist, cu exprimare viguroasă, uneori frustă, încă necizelată. Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a autorului, în sensul unei prize mai directe asupra realului și al renunțării la expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros: cuvintele devin „plante carnivore” care distrug învelișul superficial al existenței în încercarea de a ajunge la „esență”, la „miezul mineral” al lumii. Ca traducător, C. a transpus în românește poeme de César Vallejo, Fernando Pessoa și cele
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie vitalistă, frustă, ale cărei puternice accente expresioniste sunt transpuse într-un limbaj direct, lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
deosebit de importantă în activitatea de kinetoterapie, deoarece prezența durerii poate perturba finalizarea planului terapeutic propus. În funcție de reacțiile individuale la durere, se disting două categorii de pacienți: a) hipoexcitabili, la care „leziunea depășește iritația”, ceea ce face ca manifestările clinice să fie fruste, vagi sau înșelătoare; b) hiperexcitabili, la care suferința este superioară leziunii, astfel că valoarea diagnostică și prognostică a durerii nu prezintă elemente de certitudine. Nu există paralelism între suferința fizică (durerea) provocată de o boală și gravitatea ei. Durerea vie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
afectată (hemianopsia laterală); înțelegerea și exprimarea cuvintelor este afectată (afazia); nu pot fi executate mișcările indicate de terapeut (apraxia); nu poate recunoaște obiectele uzuale (agnozia). Albert (1969) clasifică această afecțiune în funcție de evoluția ei: hemiplegia profundă, de gravitate intermediară și hemiplegia frustă. Tratamentul este orientat pe două direcții: 1) după instalarea hemiplegiei flasce, când bolnavul nu participă activ, se impune să se utilizeze: mobilizările pasive, posturările corecte ale segmentelor afectate; activarea circulației prin intermediul unui masaj liniștitor; activarea musculaturii fesiere pentru a preveni
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
-se de educația și supravegherea copiilor, în timp ce bărbatul era plecat la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”«Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale de portrete, are darul de a le da acestora mai multă acuratețe prin faptul că se insistă mai mult asupra
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu privire la existența proprie și lumea în care trăim. Înainte de orice, probabil, întrebarea cu privire la rostul existenței noastre. Or, acestea sunt străine sensului în cu totul alt mod decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este acesta singurul chip al lumii noastre omenești. Fără a-i opune neapărat un altul elevat, îți dai seama că nu este singurul. Lumea vieții ne oferă destule chipuri, se constituie sub diferite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
le acorde imediat o altă realitate, complet diferită. Sau, dacă nu au avut nici una, oricâtă realitate au nevoie. Este vizibil acest lucru mai ales în cazul celor a căror relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem de-a face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel de-al doilea caz, nonsensul cunoaște o formă de-a dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu privire la existența proprie și lumea în care trăim. Înainte de orice, probabil, întrebarea cu privire la rostul existenței noastre. Or, acestea sunt străine sensului în cu totul alt mod decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este acesta singurul chip al lumii noastre omenești. Fără a-i opune neapărat un altul elevat, îți dai seama că nu este singurul. Lumea vieții ne oferă destule chipuri, se constituie sub diferite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le acorde imediat o altă realitate, complet diferită. Sau, dacă nu au avut nici una, oricâtă realitate au nevoie. Este vizibil acest lucru mai ales în cazul celor a căror relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem dea face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții sar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel deal doilea caz, nonsensul cunoaște o formă dea dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a mă lepăda de cât mai multe accesorii vestimentare cu putință. Ca să vă explic - toți agenții PR de la McArthur trebuie să își asume personalitatea mărcii pe care o reprezintă. De exemplu, fetele care lucrau pentru EarthSource aveau toate un aer frust și rugos, în timp ce echipa de la Bergdorf Baby era alcătuită din clone ale lui Carolyn Bessette Kennedy, atât de eterice și de rafinate, cu părul lor diafan, încât păreau o altă specie umană. Cum profilul Candy Grrrl era oarecum rebel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
convins că e un stâlp al comunității. Recita poezii la fel de ușor cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]