738 matches
-
câteva zile, Hannah făcea câte o vizită pe la magazin. De când mama ei se dusese Înapoi la Leeds, venea cu toți cei trei copiii. Gemenele ei identice, Ellie și Ruth erau două fetițe dolofane și cu fețe ovale mereu zâmbitoare. Se fugăreau prin tot magazinul pe picioruțele lor groase, oprindu-se din când În când să se cațere În cărucioare sau să arunce cu jucării de pluș prin jur. Hannah Își cerea mereu scuze, dar Ruby și Chanel Îi spuneau de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căruia voi muri odată trăsnit. Recunosc că am fost un câine rău față de dânsa, și totuși nu o voi ierta. „Curvă”, zic liniștit cu gândul într-acolo. Eva plânge în hohote. Crede că o insult. „Bivoliță stearpă!” șuier cu gândul fugărind spre casă, și crâncena nevoie de a muri și de a ucide îmi taie respirația. Albertina bate la ușă: cineva mă cheamă la telefon. Eva fuge în camera ei ascunzându-și fața în borul pălăriei, în timp ce din curte se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și de altele asemănătoare. Tocmai atunci, un porc, care-l scoate mereu câte-un pic din sărite, i-a devorat panglica, inițialele și parte din panamaua neagră, iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Păzitorul Elena Marin Alexe Mi-am pus Păzitorul la uși și ferestre când vine străinul degrabă-mi dă veste Nu-mi lasă speranța să treacă grăbită sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
De n-aș ști Elena Marin Alexe De n-aș ști că mâna-Ți blândă Mă cuprinde și mă ține Aș simți o grea osândă Cuibărindu-se în mine Și în gânduri întristarea Loc și-ar căuta degrabă Iute-ar fugări cântarea Uscând verdele de iarbă Aș rămâne-nsingurată Căutând prin lacrimi cerul Inima-mi abandonată Ți-ar disprețui misterul Dar în brațele divine Simt iubirea ce mă poartă Ma agăț cât pot de Tine Și te chem pe nume Tată Chiar
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aici, îți trec tot felul de bazaconii prin cap, aici ar fi de mine, să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și mai departe adierea fugărea petice de nori și mai departe vântul uscat se învârtejea pe străzile orașului vuind a viață. Toate astea nu se știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așterneau gândurile, cu migală și înflorituri, pe obrazul foșnitor al pergamentelor. Alteori nici măcar asemenea texte nu-l mai rupeau de realitate și ședea pe patul îngust și jos, cu mâinile sub ceafă, urmărind umbrele ce i se părea că se fugăresc în întuneric și cântărind cele petrecute peste zi. Știu, pentru că nu o dată mi s-a întâmplat și mie la fel și nu o dată mi-am dorit să fi fost un cărturar din acele veacuri. Uneori i se părea că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o stațiune nouă, ultraelegantă și înzăpezită. Au urcat cu telefericul încă o mie de metri sau mai mult. Erau sus, nu cel mai sus, dar foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea ochii care lăcrimau, respirația era grea în aerul rarefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Hunter Tomlinson. El și Miranda se căsătoriseră În vara anului de dinaintea celui În care Începusem eu să lucrez acolo și a fost urmarea unui stil unic de făcut curte: ea Îl urmărea, el se dădea sfios. După cum povestea Emily, Îl fugărise fără preget până când el cedase pur și simplu, pentru că se săturase să o tot evite. Ea Își părăsise cel de-al doilea soț (solist principal al uneia din cele mai faimoase trupe de muzică ușoară de la sfârșitul anilor ’60, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cocoașa lui fumînd; Reggie o prinse de talie și-și puse palma pe fundul ei, mișcîndu-și degetul mare astfel Încît rochia și juponul alunecau pe chiloții din mătase. Apoi aruncară mucurile țigărilor În pîrÎu și le urmăriră cum o se fugăresc. Reggie se uită atent În apă. — SÎnt pești aici, zise el, d-ăia mari, de rîu, uită-te! Coborî lîngă pîrÎu, Își scoase ceasul și-și muie mîna În apă. Îi simt cum mă ciupesc! Se ambalase ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era Înăbușitor. Rufele atîrnau pe o sfoară și, deși ridicate, tot se bălăbăneau aproape de podea. Probabil că Pamela făcuse asta. Aparatul de radio era dat la maximum. Howard era cocoțat pe masa de bucătărie. Cei doi băieți mai mari se fugăreau prin casă, În timp ce tatăl lui Viv Îl ținea pe țînc În poală. — A fost frumos? o Întrebă Pamela. Se ștergea pe mîini frecîndu-și cu prosopul pielea dintre degete. O studie pe Viv. Te-a prins soarele. Unora le-a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-am lăsat baltă pe cele două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cerut Laurei să coboare cu mâinile mai jos. Hai, pune mâna, ce naiba, Îți dau un milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Când vrea fetița ta ceva, Dă-i tot ce-i cere inima..." începe el să fredoneze zâmbind versurile unei romanțe siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după țintă, poate așa reușește să o nimerească. Adaptează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alb al omătului. Ce se întâmplă cu ea? De ce se află aici și unde duce acest drum? Împrejur, nimeni. Doar stânci uriașe și piscuri modelate în forme ciudate acoperite cu brazi înalți, îmbrăcați în promoroacă. Printre ei aude cum se fugăresc numeroase șoapte care-și răspund la fel de tainic, dar simte că prezența invizibilă din spatele lor nu vrea să-i facă rău. Dimpotrivă, o stare ciudată de bine și relaxare o pătrunde ca un fluid dens și concentrat până la ultima fibră. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dai la cei ce nu au. Da ce, am furat? Am plătit cinstit. Înscrisurile sunt la primărie. Sper să le mai găsești. Giugudel a lu' Poțoroancă e pus acu' primar în sat. Ăl' de până și bulibașa dorea să-l fugărească din țigănie că stătea numai la birt și speria băutura rămasă pe fundul paharelor? Da de cine fu pus? Păi de domnii ăștia, tovarășii, care acum sunt aliații noștri. Că face parte din clasa exploatată a țărănimii. Ghiță, încăpățânat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o carte cu coperte "moi" se pliază mai ușor pe formele trupului decât una cu coperte "tari"! Un fost librar din Seattle, Paul Constant, a publicat un articol plin de umor, în care povestește veritabile episoade horror, petrecute pe când îi fugărea pe hoții de cărți. I s-a întâmplat să-i urmărească în parcuri, pe străzi aglomerate, în tunelul metroului. Una din acele macabre scene s-a petrecut pe-o faleza abruptă, unde a ajuns "vânându-l" pe hoț. La somația
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre degete, cînd ne închipuim că am prins-o". Propoziții peste care cade umbra grea a istoriei anticipate... Așadar cum ne-am putea imagina că pe acest Sebastian al anilor '30, prevestitori de furtună
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
mă duc, zice, abia am plecat de-acasă! Am înțeles, dom' profesor! Am încuiat garajul pe dinăuntru. Credeți că i-am zis eu ceva? Singură și-a aruncat pantofii din picioare și rochia de pe ea. Aaaau! Pe unde n-am fugărit-o și n-am prins-o! Unde nu și-a pus fundul! Pe capota mașinii, în spate pe portbagaj, înăuntru pe banchetă, pe scândura unde își schimba mereu picioarele și eu simțeam că îmi cade motorul pe mine. Ne-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intemporal, sporind, prin refuzul corpului nostru de a muri, plenitudinea vieții din noi și a scurgerii armonioase a clipelor... Ar fi trebuit deci să plec, să părăsesc acel trup asemeni omului de odinioară, care, zărind în pădure o femelă, o fugărește, o prinde, o posedă flămând, apoi, fără gândul că o părăsește, o părăsește totuși, cum părăsim fără gând ceea ce nu ne aparține... Întâlnirea în mijlocul naturii sălbatice e voința divinității și ceea ce ne aparține e doar libertatea noastră, un sentiment atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu era. Doar Maurer crezuse contrariul; imprudența asta îl costase șoldul, o jumătate de bazin și scaunul plușat de la prezidiul CC-ului. Mă pomeneam luând startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
locul ei, strălucitoare sau păroasă, lenevind în răcoarea mânecilor. Dedesubt, angrenajul de mușchi, nervi și-oscioare, irigat de litri de sânge și apă; un proces calm, silențios, precis ca un experiment de laborator. Deasupra, o floră de molecule de praf, fugărită de bacterii și devorată de acarieni; o grădină microscopică, devastată de milioane de invadatori gurmanzi. Aveam în față un ecosistem infailibil, clădit pe recifele de carne și epidermă, căruia eu îi vorbeam despre romantismul pașoptist. Miliarde de ochi și pedunculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]