669 matches
-
crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a spațiului. Fiecare hartă era inundată de lumini, iar pe fiecare perete, până la trei metri deasupra planșeului se găseau șiruri de casete în care scânteiau numere fugitive. Una dintre ele avea numere roșii și indica cifra 91 308. Se schimbă în timp ce Gosseyn o privea și sări la 91 729. Fu modificarea acea mai însemnată pe care o putu observa în jurul lui. Aștepta ca o explicație a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cuiva. Fetița care întotdeauna o imitase pe Emmy și o ruga să o includă și pe ea în planurile ei avea să nască în curând. Era aproape prea ciudat ca să înțeleagă. Iar când îi trecu prin minte gândul — oricât de fugitiv — că sora ei mai mică urma să aibă un copil, în timp ce ea, Emmy, n-avea nici măcar un băiat cu care să-i facă plăcere să comunice pe e-mail, îl izgoni iute din minte. Astfel de gânduri egoiste nu-și aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o să-i spună. Jesse aprinse o țigară și împinse pachetul spre ea. — Fă-ți plăcerea. Te-ai uitat la ele toată ziua. — Da? El clătină din cap că da. Așa că îl ascultă. Fără să mai aștepte și doar gândindu-se fugitiv la cât de dezamăgit ar fi Russell dacă ar știi, scoase o țigară din pachet, o așeză între buze și se aplecă grăbită spre chibritul pe care i-l aprinsese Jesse. Rămase surpinsă când trase primul fum care era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
HOTEL, CĂUTÂND ZADARNIC ÎN MINTE UN MIJLOC DE A DA DE GONZALES, A CĂRUI ADRESĂ N-O AVEA, ȘI SIMȚIND UN GOL ÎN INIMĂ LA GÂNDUL TUTUROR DEMERSURILOR CARE TREBUIAU REÎNCEPUTE. Acesta a fost momentul, în noaptea spintecată de ambulanțe fugitive, în care și-a dat seama, cum avea să-i spună doctorului Rieux, că în tot acest timp își uitase într-un fel soția pentru a se concentra în întregime în căutarea unei spărturi în zidurile care îl despărțeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vita hominis super terram. Viața mea are în sfârșit un scop: am acum de dus la capăt o cucerire. O, Eugenia, Eugenia mea, trebuie să fii a mea! Cel puțin, Eugenia mea, cea pe care am făurit-o în viziunea fugitivă a acelor ochi, a acelei perechi de stele din nebuloasa mea, Eugenia asta, da, trebuie să fie a mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
distrag. Și în plus, cum îți spuneam, aș vrea ca, dacă un rimancier ascuns ne ascultă și ne notează cuvintele pentru a ni le reproduce cândva, cititorul rimanului să ajungă să-și pună la îndoială, fie și doar o clipă fugitivă, propria realitatea tangibilă și să se creadă la rândul său nu alta decât un personaj rimanesc, ca și noi. Și asta la ce bun? — Ca să să se elibereze. Da, am mai auzit că efectul cel mai eliberator al artei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort și nu ne mai aparține mai mult decât ne va aparține într-o bună zi propriul nostru schelet sub pământ. Istoria, unicul lucru viu, este prezentul etern, clipa fugitivă care rămâne trecând, care trece rămânând, și literatura nu e altceva decât moarte. Moarte din care alții pot lua viață. Pentru că cine citește un roman îl poate trăi, retrăi - și cine zice un roman zice o istorie -, și cine citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
visele. Și ceea ce e cu adevărat romanesc este cum se face un roman. Cum se face un roman Iată-mă în fața acestor pagini albe - albe ca viitorul cel negru: teribil alb! -, încercând să țin în loc timpul care trece, să imobilizez fugitiva zi de azi, să mă înveșnicesc sau mă nemuresc în sfârșit, deși eternitatea și imortalitatea nu sunt unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare pentru a mă eterniza în prezentul fugitiv, în acest înspăimântător prezent istoric, istoria reprezintând posibilitatea atrocităților. Primesc puțină lume; îmi petrec cea mai mare parte a dimineților singur, în cușca asta din apropierea pieței Statelor Unite. După prânz mă duc la Rotonda de la Montparnasse, colț cu bulevardul Raspail, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mare încredere pe care o pot avea în judecata mea sănătoasă mi-a fost dată în momentele când, observând ce fac și ce nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub tăcere, mi-a încolțit bănuiala fugitivă dacă nu cumva sunt nebun. A fi nebun se spune că însemnează a-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi nici rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai fugitivă, mai izolată și ma i studioasă, l‐a oprit de‐a lua o atitudine combativă în mișcarea poetică anterioară războiului, făcut pentru Transilvania. E un rău. Coșbuc ar fi avut multe de spus și numărul «tră dătorilor» ar fi sporit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
românească, Timpul, 2004. Traduceri: Omar Khayyam, Robaiyate, ed.I, ed. Tineretului, 1969, ed. II, Univers, l979, ed. VI, Panfilius, 2010; Rabindranath Tagore Antologie lirică, ed. I, Univers, 1987, ed. II, Polirom, 2000; Jertfa lirică, Polirom, 2000; Lebăda, ed. Cugetarea, 2001. Fugitiva, Coșul cu fructe, Poezia, 2003; Hafiz Divanul, ed.I, Polirom, 1997, ed. II, ed. Panfilius, 2005; Rainer Maria Rilke Elegiile duineze, Sonetele către Orfeu, Polirom, 2000, ed.II, Princeps, 2012. Ananda K. Coomaraswamy Hinduism și Budism, ed. I, Timpul, 1997
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sorescu, D.R.Popescu, D.Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Horia Lovinescu, Aurel Baranga, Al. Sever, Ion Omescu, V.Anania, Viorel Cacoveanu și mulți alții, devin din ce În ce mai puțin naționali...Cel puțin, asta e impresia pe care ți-o lasă o privire fugitivă asupra afișelor teatrelor noastre. Noroc cu Caragiale, Mușatescu și Vișniec, că mai spală imaginea de ingratitudine a teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
odată cu dosarul de colaborator a Securității, al unui oarecare căpitan de marină ajuns în mileniul III șef suprem al statului puilor de daci. Cert este că francezii și germanii în special, l-au citit cu sârg pe Herodot și doar fugitiv au luat notițe despre neamul nostru și din scrierile altor antici cum ar fi Hecateu (sec.VI î.Ch.),Tucidide, Ptolemeu, Diodorus Siculus, Trogus Pompeius, Strabon și chiar Cezar care între două incursiuni împotriva Galiei nesupuse a scris ceva și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei comice e producătorul de râs
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
zona memorizată ar rămâne similarizabilă era prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a spațiului. Fiecare hartă era inundată de lumini, iar pe fiecare perete, până la trei metri deasupra planșeului se găseau șiruri de casete în care scânteiau numere fugitive. Una dintre ele avea numere roșii și indica cifra 91 308. Se schimbă în timp ce Gosseyn o privea și sări la 91 729. Fu modificarea acea mai însemnată pe care o putu observa în jurul lui. Aștepta ca o explicație a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
coapsă și îi dăduse apoi drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar nu a pus mâna pe mătură așa că, destul de curând, camera a arătat ca dracu’. Felix, băiatul de la hotel, s-a dovedit a-mi fi un bun amic. A alergat la farmacie și la magazinul de băuturi. Cu aparițiile lui fugitive, cu dezlănțuita-i sete de viață, era o picătură de culoare în după-amiaza insipidă. Chiar a țipat la mine când m-a găsit făcut pulbere, în față la The Money Game, la ora zece și jumătate dimineața, făcând o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tău! - Asta a fost demult, mamă, tot n-ai uitat!? - Nu e chiar așa demult! Sper că nu voi mai avea niciodată o asemenea ocazie! Cred că ai aflat că vine bacalaureatul, ținu ea să adauge, în treacăt, o atenționare fugitivă, deși bănuia că fata refuza să o digere. Olga ar fi vrut să se disculpe într-un fel, dar mama ei era extrem de grăbită: - Hai, lasă, lasă, vom mai vorbi! Nu uita ce ți-am zis și mai ales amintește
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trase curelușa poșetei pe umăr, dar nu uită să obțină o poliță în alb: - Și când ne mai putem vedea? - Ca prieteni, oricând! Răspunsul n-o mulțumi, dar, ca și cum acesta era cel pe care îl aștepta, zâmbi conspirativ, îl sărută fugitiv și plecă zorită. Nu bănuia că ușa aceasta pe care ieșea acum va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care o să-i învățăm carte. Și iar o prinse de mijloc și o sărută pe gură, fugitiv. De data aceasta, ea nu s-a mai retras și chiar au mers ținându-se de mână, chicotind.Când au ajuns aproape de casa unde locuia Frusina, se uită în stânga și în dreapta să vadă dacă este cineva pe uliță, o mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]