909 matches
-
să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ridică o negură pufoasă - o ceață, aș fi numit-o, dacă ar fi fost uniformă și masivă. Era o formațiune de ghemotoace, care se Închega Într-un punct și apoi, mișcată de vânt, se ridica În pale ca un fuior de vată de zahăr, se deplasa plutind În aer și se ducea să se strângă la un loc În alt punct al pajiștii. Efectul era singular, când și când apăreau prin ea arborii din fund, alteori totul se confunda Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Poate că nu, Însă oficiantele calculaseră că pe ridicătura aceea, În Împrejurări favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se supere boierii, că umblă să cumpere moșia cucoanei și nici pământ de muncă n-o să le mai dea, să rămâie muritori de foame. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrân dintre toți, cu pletele crescute până pe umeri și cărunte ca un fuior de cânepă melițată, cu ochii albaștri apoși, întrebă cu glas plin de îngrijorare: ― Toate bune și frumoase, măi oameni, dar ia să facem socoteala că boierul zice: nu pot să vă vând vouă moșia, că voi n-aveți bani destui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău pe urmă! ― Ce să-mi pară rău, că doar o singură moarte are tot omul! strigă Petre depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfidare adresată stelelor nevăzute. A doua a pășit în față Ada, care și-a lipit perla de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se prindă, ca niște lipitori roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își spuse: „Am să scriu un cântec pop pe chestia asta: Iisus a fost aici, a fost aici, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se umplea de fuioare de fum albicios și de miros înțepător de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
continuare, programul: Eu unul nu mă mai căznesc să pun ordine. / Când ziduri vor cădea în ruină, voi fi cel mai drept. Și, legat de condiția demiurgică a artistului, el proclamă: Ești o lume ce-ncepe, fiind însă Înconjurat de fuioare de fum și își îndeamnă „ucenicul” să accepte sacrificiul (Fii ucis!), fiindcă numai așa poate avea garanția regenerării, prin eliberarea de jumătatea asemenea celorlalți. Poezia Simonei-Grazia Dima implică o luciditate și o fermitate a perspectivei eului liric, prin care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să plec spre locul meu de pe malul iazului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Luna mă privea din bagdadia cerului fără nici o sfială... Abia când am ajuns la chilie mi-am dat seama că e foarte târziu. Nicăiri nu se zărea nici un fir de lumină. Doar lampa din chilia mea, uitată aprinsă, arunca un fuior de lumină în întuneric... Întins în crivat, mă luptam cu gândul că trebuie să-i scriu Zânei câteva rânduri. Dar ce să-i spun? Să o asigur că o iubesc și s-o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale îngemănări de contrarii (Teofan Cretanul și Klee, Rubliov și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru cămășile noastre. Toate problemele mele provin, probabil, din înstrăinarea de această mentalitate. Ce misiune mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă efectul somniferul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită, exodul tinerilor, ferme de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băiatul mersese În urma acestui om, cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dau mai mult de 30-35. Zice că-i gazetar și că-i născut aici. Dan Kretzu. M-a mirat că se poartă ras complect, cum vezi doar la actorii care joacă rol de muiere. Hm! Și papa și-a mângâiat fuiorul firav de barbă blonzie ca mătasea porumbului, suferința lui de-o viață. — O să aflăm mai multe mâine, la cină, că l-am invitat pe conu Costache. Papa a observat că sunt aprinsă la față și mi-a pus imediat mâna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o găsi careva să te ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]