583 matches
-
complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact ca În secvența din filmul Grease, când se produce metamorfoza Oliviei Newton John, doar că era de-adevăratelea. —Marci, am Întrebat-o, ți-e bine? Mă simt incredibil de bine, replică ea. Scolioza a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dorea prezenți la eveniment, dar ceilalți părinți ar fi putut avea obiecții cu privire la conotațiile comerciale ale unui botez tematic Phoebe Bebé: Întreaga biserică era plină până la refuz cu primule galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebuie să sun pe cineva. Ieși din cameră, iar prin ușă l-am auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gravat. Le-am luat și m-am Întors Înapoi În salonaș. Le-am pus În fața lui Hunter, care stătea cu picioarele Încrucișate pe carpeta de lângă foc. În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai bine În oglindă. Arăți superb. Și acum, Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată. Era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră, foarte cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu. —Faisal! Dragule! Aici! cântă Salome, care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler rotund și cordon legat într-o fundă la spate. Când am ajuns cu toate mărfurile la apartament trecuse mult de ora trei, iar Tom nu mai era acolo. Pe masa din bucătărie era un bilet. Dragă Nathan Pamela a zis că da. Nu mă-ntreba cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu tare, ca al lui, cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania, era mereu un frate sau o mătușă sau un vecin care să-l asculte. Câteva lucruri așezate grijuliu pe patul colegului său de cameră, legate cu fundă, erau semn că acesta nu părăsise hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că are o treabă cu mine. Și i-am simțit mânuța, mai rece decât a mea, deschizându-mi palma și-n palma mea am simțit ceva tare și totodată gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu dea cineva peste mine, am dus-o în camera mea și-am ascuns-o-n pendulă: asta e ascunzătoarea mea. În salon n-am mai putut fi atentă la nimic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fumezi aici. Doamna Witkowski, care nu poate fi evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ta rămân multe. Multe lucruri pe care el le‑a lăsat acolo. Aici însă nu rămâne cine știe ce de care să poți profita, nu rămâne nimic. Doamna Witkowski își acoperă cu amândouă mâinile - mai multe n‑are - punctele slabe, și anume funda de catifea și floarea din piept, totuși acestea scot capul, indiscret, printre degetele ei și fac o impresie proastă. Și domnul Witkowski face aceeași impresie. Anna pleacă și ea, neobservată de nimeni, dar absolut de nimeni. Nu lasă în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de țigări. Un ventilator electric se rotea Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde, cântând molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva, Doamne ferește, vecina de peste gard, doamna Justiția. Pe de altă parte, s-a observat că și vecina cea presupus vigilentă, doamna Justiția, n-are ea inima ceea atât de împietrită, încât să le dea cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestește că „vreau să spun că sînt singurul intelectual dintr-o veche familie de clăcași care-am ajuns prin muncă cinstită, unde am ajuns”. Adică la Închisoare. Reporterița e abătută. Abia spre sfîrșitul inexorabil al articolului devine bibliofilă, intrînd cu funda-n vînt drept În literatură: „Îmi venea să strig: domnule Profesor, ați citit Procesul de Kafka?” Ea are deodată sentimentul cehoslovac al ființei, al gîndacului, al umbrei, adică simte că „umbra marelui prozator se profilează În acel loc al suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sens contrar Între două elemente simetrice ar putea exista numai la unele vietăți de același sex, cum ar fi algele de mare, a căror atitudine nu poate fi Însă numită, În nici un caz, politică. Și Încă o frază cu fundă, În alt ziar. „Visăm noi românii de mult timp la acei lauri dinamici ai unui premiu clădit pe dinamită.” Oniric? Da, căci dinamita mă duce cu gîndul la Nobel și Funar. Însă e greu de analizat expresia „lauri dinamici”, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în mînă toate cărțile feerice ale copilăriei. Contes de fées și Edmondo de Amicis, Verne, Viața unui explorator la pol, Dumbrava minunată, Genoveva de Brabant, Cuore, mușchetarii, celălalt prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hotărâre definitivă și nimic nu-l putea face să-și schimbe opțiunea. - Scenariul este al dumneavoastră, puteți să vă spălați cu el pe cap. Îmi vreau înapoi viața liniștită. Observă abia acum că are șiretul desfăcut, se aplecă și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile, femeile sunt tot timpul surprinzătoare. Căută din ochi pantofii, iar când făcu și a doua fundă îi auzi vocea. - Asta-i tare de tot, strada din spatele curții noastre! Aruncă ochii înspre televizor. O reporteriță, acoperită de o umbrelă care părea uriașă și decisă să acopere un cartier întreg, anunța cu o mină gravă că a avut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fie ăsta, că aici nu stau decât chelneri și curve!Ă, «Păi, Îi explică ea, arată așa și pe dincoloă, «A, păi atunci e vorba despre studențașul ăla subțirel și cu capul mic de șarpe care locuiește În odaia din fundă”. Între timp, se fâțâie pe lângă mine, toc-toc, toc-toc, și continuă. „Ieri mă duc din nou până la fereastra lui, dar nu ajungeam. Atunci, am oprit un bărbat care trecea și l-am rugat să se aplece, a fost amabil făcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
însă, timpul e insuportabil. Aud prin ziduri cântecele, râsetele și țipetele celor beți, dar nu am voie să particip la banchet. Nu mi se mai dă voie nici măcar să mă expun la lumină. Sunt închisă într-o cameră decorată cu funde roșii și galbene. Peste tot prin încăpere sunt atârnați dovlecei uscați pe care sunt pictate chipuri de copii: mi se spune să mă uit bine la fețele lor, pentru a-mi spori fertilitatea. Mama îmi aduce mâncare și apă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]