1,639 matches
-
lista monumentelor istorice din județul Iași (Mormântul generalului Scarlat Scheletti, cod LMI IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii”, „Cinel-Cinel” și „De la
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
este neobișnuită; la sfârșitul ultimei părți sunt lovite separat în alternanță. ""Cel mai mare contingent de coarde posibil"" Simfonia este alcătuită din cinci părți. Prima parte - compusă în Do minor - deși trece prin numeroase stări, se aseamănă cu un marș funebru. Structura formală a părții este de formă de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae. Pe parcursul părții Mahler utilizează
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
Spitalul Amorului. Editorii volumului observă de altfel interferența profundă dintre folclor și literatura cultă în mediul sătesc. Pentru perioada interbelică, mai recentă, atunci când studia riturile de moarte din satul Drăguș, Brăiloiu a observat că în afară de bocete și cântece religioase, repertoriul funebru includea și versuri, iar unul din ele avea drept text O fată tânără pe patul morții. Tot grație broșurilor lui A. Pann se răspândesc cântece pe versurile lui C. A. Rosetti sau un cântec de dragoste al lui G. Dimancea
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
ale limbii maghiare. Primul document în care apar trei propoziții, 58 de cuvinte și 33 de sufixe maghiare este scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany (1055). Primul text scris în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
de cereri. Convertită, în momentul căsătoriei la ortodoxia grecească, și foarte credincioasă, ea trăia cu plăcere în societatea oamenilor Bisericii și le arăta un respect infinit. Totuși, rămânea foarte occidentală și foarte germană în această curte din orient. În cuvântarea funebră pe care o pronunță în onoarea ei, arhiepiscopul Vasile din Achrida nu se putu opri de a aminti că era o străină, născută sub alte ceruri, necunoscând obiceiurile civilizației noastre, fiica unei rase orgolioase și mândre, al cărei gât nu
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
Manuel și că i-a dat un ajutor prețios în administrația statului. Vasile di Achrida vorbește de potrivirea de sentimente, de înrudirea sufletească ce exista între cei doi soți. Aici este oarecare exagerare, fără îndoială, care ține de genul cuvântării funebre. Dar se vede din alte mărturii că Irina a intervenit de multe ori cu succes pe lângă împărat, spre a obține eliberarea prizonierilor de război sau iertarea condamnaților la moarte și că se însărcina bucuros să transmită împăratului jalbe. În 1158
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
1873 în orașul Heidelberg (Germania). Rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa unde au fost întâmpinate la gară de Elenă Cuza, însoțită de Vasile Alecsandri, Costache Negri și generalul Ioan Emanoil Florescu. Soldații Regimentului 5 Infanterie au intonat marșuri funebre și au tras 21 de salve de tun. Sicriul a fost așezat într-un cort din curtea bisericii, perindându-se pe la o tribuna improvizată din apropiere mai mulți vorbitori care au elogiat personalitatea defunctului. Au luat cuvântul Mihail Kogălniceanu, Cezar
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Îl mattino per piano e voce Imitazione per piano e voce Intimità per piano e voce Barcarola funebre per piano Preludio a una Novella senza titolo per piano Distacco I per piano e voce Distacco ÎI per piano e voce Verrà la morte per piano e voce Oboe sommerso per voci e strumenti Sonata per ottoni, timpano e
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
maree continuă, peste secole: "Mon Danube...ma mčre..." Era convins că numai printr-o scriere literară ar fi putut fi recuperată definitiv imaginea ei. Dar această intenție literară (dorință) rămâne doar între paginile corespondenței cu Romain Rolland ca o premoniție funebră. "Nou sommes tous au bout de notre rouleau. Il se peut męme que je vous précčde et ce serait parfait. Tant pis pour l'oeuvre capitale qui est loin d'ętre terminée. (J'aurais pourtant bien aimé écrire le sixičme
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
compusă ca un poem simfonic în cinci părți, cu un conținut programatic. Una din aceste părți, "Blumine", ulterior eliminată, este bazată pe un pasaj din lucrarea "Der Trompeter von Säkkingen". După ce a finalizat-o, Mahler a compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
un colțișor de sobă rece și c-un pat... un „crivat”1 de fier negru ca un grilaj de mormânt. Nici ziua, cât m-am odihnit cercetând dosarele, n-am avut curajul să mă întind de vie în acea mobilă funebră. Am venit să mă culc la Iași! Astă noapte am visat tot timpul că fac referatul pe care l-am făcut azi (aveam emoții: prima mea anchetă!) și azi toată ziua am scris. Așa că o amețeală ca aceea pe care
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
(n. 3 ianuarie 1971, București) este un pictor român. Deși acele opere se înfățișau cu fundalurile lor întunecate, densificate prin prezența cvasi-bituminoasă a culorii, pe filonul unei constante dimensiuni monocrome, nu era în ele nimic funebru, nu plutea nici cea mai vagă umbră a vreunui presentiment funest asupra acelor viziuni. Chiar și în cazul temelor în aparență mai sumbre, ca acelea din seria sicrielor, în care materialitatea expresionista a lui Anselm Kiefer se prezenta diluata de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
învățământului public; discursul respectiv este considerat a fi una din sursele legii educației publice, adoptată mai târziu, în timpul celei de-a Treia Republici Franceze. La 11 martie 1851 a murit Wilhelminna (Minna) More, prima soție a lui Edgar Quinet. Discursul funebru a fost rostit de prietenul și colegul acestuia, Jules Michelet. Edgar Quinet publică în prima jumătate a anului 1851 broșura "La Révision" („Revizuirea”), în care atrage atenția opiniei publice asupra pericolului pentru republică a intențiilor dictatoriale în creștere ale lui
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
să plece în Statele Unite pentru a-și relansa opera literară. Robert Musil moare însă la 15 aprilie 1942, la vârsta de 62 de ani, în urma unei congestii cerebrale. Pastorul Lejeune, care l-a susținut financiar până la sfârșitul vieții, pronunță alocuțiunea funebră, în prezența a opt persoane prezente la incinerare. Cenușa îi este dispersată pe muntele Salève, din apropierea Genevei. În 1943, Martha Musil încearcă în zadar să adune semnături și fonduri pentru publicarea volumului al treilea din "Omul fără însușiri". Ea moare
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Elisabetei este transportat în timpul nopții pe Tamisa, pe un șlep luminat de torțe. Apoi un dric tras de patru cai o poartă la Westminster Abbey. Cronicarul John Stow povestește: catedrala Westminster gemea de lume, străzile erau pline de oameni, cortegiul funebru fiind urmărit și de la ferestrele caselor, iar când au văzut statuia de pe sicriu, gemete și plânsete s-au ridicat din mijlocul mulțimii, cum nu se mai văzuseră până atunci. A fost înmormântată la Westminster Abbey alături de sora sa Maria I
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
în două părți și a scris un program pentru a descrie lucrarea, fără a oferi alt titlu pentru interpretarea de la Budapesta din 1889. Prima parte consta din primele două părți ale formei actuale plus "Blumine", a doua constând din marșul funebru și finalul. Pentru interpretările de la Hamburg (1893) și Weimar (1894) Mahler a oferit lucrării titlul de "Titanul" după romanul lui Jean Paul deși Mahler a menționat că titlul nu are absolut nicio legătură cu cartea. Acest nume este adesea folosit
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
una dintre puținele lucrări simfonice care să utilizeze instrumentul într-o asemenea manieră. Mahler utilizează melodia, pe care el o citează sub numele de "Bruder Martin", schimbată din tonalitate majoră într-una minoră, dând astfel piesei un caracter de marș funebru. Schimbarea în minor nu este o invenție a lui Mahler după cum se crede adesea ci mai degrabă astfel era interpretată melodia în Austria sfârșitului de secol XIX, început de secol XX. Un aranjament pentru pian la patru mâini a fost
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
publicată există în forma tradițională de patru părți. Prima parte este într-o formă de sonată modificată. Al doilea este un scherzo și trio bazat pe un Ländler, un dans tradițional austriac, precursor al valsului. Al treilea este un marș funebru iar a patra parte servește ca final. Inițial mai exista o parte, "Blumine", dar a fost eliminată de Mahler de la publicare finală din 1899. Prima parte este o formă de sonată modificată cu o introducere destul de lentă. Introducerea începe straniu
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
destinate să devină, in primul rând, mausolee. Unii autori au susținut că, în secolut al XVI-lea ideea funerară nu a constituit o preocupare anume pentru iconografii picturii religioase valahe, această idee lipsind chiar în pictura pronaosului, încăpere destinată slujbelor funebre și mormintelor ctitorilor. Dimpotrivă, afirmăm că diferitele mijioace de a exprima ideea morții și a meditației asupra ei, și aceasta nu numai în pronaos, dar în întreg ansamblui de pictură al unei biserici, nu erau deloc neobișnuite în secolul al
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
perioada interbelică s-a impus ca unul dintre cei mai agresivi reprezentanți ai literaturii cu tentă xenofob-rasistă. În literatura lui Militaru se manifestă toate registrele caracteristice pentru mentalul românesc extremist, identificate de Ruxandra Cesereanu: "subuman, igienizant, infracțional, bestiariu, religios, putrid-excremențial, funebru, libidinos, xenofob". S-a căsătorit cu Ecaterina (Telly) Barbu și a locuit în București. După anul 1933, se apropie de Mișcarea Legionară și dedică legionarilor mai multe poezii, printre care "Purtătorii torței" și "Bucură-te țară". Poeziile legionare se vor
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
în două: unii cred că a fost o înscenare pusă la cale de conducătorii cherhanalelor pentru a avea ocazia să înăbușe în sânge revolta populară pe cale să izbucnească, în timp ce alții cred că a fost vorba despre sosirea pe Pământ a funebrului Doctor Schelet, aflat în căutare de suflete pe care să le piardă. În folclorul local, Marea Posedare a rămas ca un eveniment încărcat cu superstiții. Sosirea Doctorului Schelet a fost precedată de o săptămână în care, nopțile, străzile se umpleau
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
latină VTE . Urarea aceasta se întâlnește pe numeroase obiecte paleocreștine romane de după anul 250 d.C. Inelul se află în prezent la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj. O lespede de piatră găsită la Turda aparține sculpturilor romane cu banchetul funebru. In tematica sculpturii funerare, banchetul funerar a devenit cu timpul un simbol al credinței în nemurirea sufletului, al vieții de după moarte. Defunctul, împreună cu membrii apropiați ai familiei, sunt înfățișați în jurul unei mese, participând la un ospăț. Placa sepulcrală de la Turda
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
din ea am auzit-o la Avignon, mai degrabă ca pe un murmur interior al Meșterului Beligan. Rîd singură în noapte văzîndu-l, parcă, pe Jean-Louis Barrault interpretîndul minimalist pe bunicul său, un personaj balzacian, care negocia cu cei de la pompe funebre, printre prea dese leșinuri, prețul înhumării adoratei sale soții. „Spectacolul” a fost jucat în podul casei lui Barrault, pod cu bîrne groase și cu pereții plini de cărți și afișe, în fața lui Eugène Ionesco și a lui Radu Beligan: „Timp
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
și Sakuma s-au dus pe lumea cealaltă. Cât aș dori să-mi fi putut vedea faptele. Apoi, Nobunaga se îndreptă în șa și-și împreună mâinile, în rugăciune. Fumul negru din Washizu și Marune pârjolea cerul ca un rug funebru. Oamenii priveau în tăcere. Nobunaga se uită un moment în zare, apoi deodată se întoarse, bătu cu palma în șa și strigă, aproape în extaz: — Suntem în data de nouăsprezece. Această zi va fi comemorarea morții mele, pentru și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să am timp pentru a-mi lua rămas bun. — Să vă luați rămas bun? — Părăsesc această lume și vreau să le urez soției și copiilor mei să rămână cu bine. Anticipez deja moartea și chiar mi-am organizat o slujbă funebră, dar... nu cumva despărțirea în timpul vieții poate fi mai grea decât cea din clipa morții? Cred că trimisul Seniorului Nobunaga va fi de acord că este mult mai grea. Șocat, Hideyoshi ridică ochii, privindu-l: — Vreți să spuneți că Oichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]