1,264 matches
-
A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ordonată, cu rândurile perfect aliniate, caracterele de aceeași înălțime și înclinație. Părea munca unui copist priceput, dar era produsul final al unei minți care gândise lucid totul, cuvânt cu cuvânt. Erau patru documente. Primul dădea dispoziții spartane, dar solemne cu privire la funeraliile sale. Al doilea expunea controlul asupra situației militare, administrative și financiare; era intitulat Breviarium totius imperii - al întregului imperiu, pentru ca urmașul său să se poată orienta rapid, fără să depindă de ajutorul nesigur al altora. Al treilea document conținea sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lăsă să moară singură, în camerele ei cu fresce extravagante. Astfel se sfârși viața Liviei Augusta. Lui Gajus nu-i fu dat - și nici el nu ceru - s-o vadă. Așteptară, cu speranțe din ce în ce mai slabe, ca Tiberius să vină la funeralii. Așteptară atât de mult, încât cadavrul era aproape descompus - scrie Svetonius - când fu pus pe rug. Magistrații romani își dădură seama că, după atâtea asasinate, ruda cea mai apropiată a Mașterei la Roma era tânărul Gajus. Avea optsprezece ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să intre cortegiul funebru, care depuse urna pe monumentul său. Iar când rămășițele Liviei fură închise acolo, câteva ore el speră din tot sufletul că mama și fratele său Drusus vor putea să se salveze. Însă, a doua zi după funeralii, sosiră de la Tiberius cele mai neașteptate ordine. Pesemne că le scrisese îndată ce aflase de moartea Liviei, sau poate că le pregătise mai demult. Poruncea ca funesta casă a Liviei să fie închisă și ca tânărul Gajus să fie condus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă e cea care ar trebui să strige cel mai tare“. În încăperile imperiale secrete se petrecuse apoi un lucru din cauza căruia relația lui Tiberius cu Maștera începuse să se răcească. Încet-încet, viața Liviei devenise inutilă și singuratică, iar la funeraliile ei, de la care împăratul, neînduplecat, lipsise, un senator spusese ambiguu: „Toate zilele acestor unsprezece ani în care Tiberius a refuzat să-și vadă mama, Antonia, închisă în a sa domus, le-a numărat una câte una“. Antonia, depozitara inatacabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știind că era neliniștit din cauza acelei călătorii, îi repetă, strângându-l în brațe: — Să nu-ți fie frică, îndură... În teribilul joc împotriva morții existau probabil interese necunoscute. — Amintește-ți că, atunci când Tiberius mi-a interzis să iau parte la funeraliile tatălui tău, i-am răspuns că oricum n-aș fi avut tăria s-o fac și i-am mulțumit. Și am plâns de una singură. Gajus se desprinse din brațele ei și zise: — N-o să-mi fie frică. Acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se afla în cameră, își striga ordinele. Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru prima oară, toți îi făcură loc să treacă. Îl văzu și Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat. Apoi îi veni rândul să răspundă și acea adunare de temut se concentră să-l asculte, fiindcă urmau să iasă la iveală trăsăturile lui. După de-acum îndepărtatele funeralii ale Mașterei, îi auziră glasul. Și descoperiră că nu mai semăna deloc cu vocea speriată, de adolescent, de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte dar prudente și puține; fură pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar porumbeii călători, care într-o zi străbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El speră ca ea să nu observe că era gata să plângă. Camera era invadată de lumina unui răsărit superb. În oraș, povestea se răspândea, cu toate detaliile ei atroce. Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipa când, locomotivele, motoarele, mașinile se opresc pe tot cuprinsul țării, laolaltă cu oamenii, când navele românești Înalță șuierul lor pe depărtările oceanelor. În dimineața cenușie, mama ta spală rufe și ascultă radioul. Tu ești la un vecin și privești funeraliile la televizor. Tatăl tău se află acolo, pierdut În mulțime. La mitingul de doliu, vorbește unul, Ceaușescu Nicolae. Are părul ondulat și buze groase, lipicioase. Când spune aproape sufocat, „Adio, scumpe tovarăș și pretin”, soțul vecinei trăncăne că, „ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pus În ceșcuțe mici și pudrat cu scorțișoară. Îi aruncă acrită, că, „pe dracu’ Înlocuitor, nu vezi că-i bâlbâit ca regele?” Și tu Îți Închipui cum poate fi un rege bâlbâit, mănânci orez cu lapte, și privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul să treceți prin fața catafalcului. V-ați așezat la coadă către prânz, pe cheiul Dâmboviței, peste drum de Teatrul de Operetă și abia către seară ai intrat În Palatul Republicii, unde erau catafalcul și sicriul. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înghionti În burtă, ca un boxer, și de a-i spune, de exemplu: „Vino Încoace, Salman Rushdie ce ești, unde te ascunzi?“. Și după ce Îl amușina scurt și strâmba ostentativ din nas: „Când ți-ai schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel, toarnă-ne o conferință despre sectele ascetice creștine, dar Înainte de-a Începe ia, te rog, puțin din carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În care intră Nina. Slabă, scundă, practică, cu mișcări iuți și tăioase, cu fața ei de vulpiță pe care se citea un bun-simț Înnăscut și inteligența unei supraviețuitoare, plină de energie de parcă nu se ocupase toată ziua de aranjamentele pentru funeralii, ci de salvarea răniților de sub focul dușmanului. Purta un costum gri cu pantalon, ochelarii Îi străluceau și căra o servietă neagră pe care n-o lăsă din mână nici când Îl Îmbrățișă rapid și pieziș pe Fima și Îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iarnă al tatălui său și, lăsându-și prietenii să țină doliul, ieși pentru un sfert de oră să ia puțin aer. În dimineața următoare, la ora opt, intenționa să viziteze birourile fabricii de cosmetice din zona industrială a cartierului Romema. Funeraliile erau fixate pentru ora trei după-amiază, și În felul ăsta putea să-și facă dinainte o părere. Dar În seara asta mai avea Încă voie să rătăcească puțin fără țintă, pentru ultima oară. Cerul era Întunecat și senin, stelele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
11 decembrie, Henry primi nefericita veste că Wolcott Balestier, atât de strâns legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Conciliile din Spania, de la Valencia și Ilerda, se confirmă normele Conciliul din Calcedonia. În Conciliul al II-lea de la Orléans din anul 533, c. 6, se decretează că, odată decedat Episcopul unei Dioceze, vecinul care vine să-i facă funeraliile, să adune Sacerdoții și să facă un inventar exact al lucrurilor acelei Biserici și să încredințeze custodia unor persoane vrednice și serioase, după cum spune Conciliul de la Riez. Conciliul al V-lea de la Paris, din anul 614, can. 7, decretează că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că e o mizerie cum este tratat, la o vârstă patriarhală. Subiectul a fost abordat într-o emisiune la ProTV, de Cătălin Măruță, și am fost impresionat să simt solidaritate umană. N-am fost la înmormântare, nu particip niciodată la funeralii, dar îmi pare rău că n-a fost expus într-un spațiu unde multă lume ar fi putut să-i aducă un omagiu. La funeralii au luat parte Horia Moculescu, Viorel Gavrilă, Ionel Tudor, Titus Andrei, Paul Grigoriu, Margareta Pâslaru
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
fost impresionat să simt solidaritate umană. N-am fost la înmormântare, nu particip niciodată la funeralii, dar îmi pare rău că n-a fost expus într-un spațiu unde multă lume ar fi putut să-i aducă un omagiu. La funeralii au luat parte Horia Moculescu, Viorel Gavrilă, Ionel Tudor, Titus Andrei, Paul Grigoriu, Margareta Pâslaru. “Zâna bună” din filmul “Veronica” s-a despărțit de compozitor cu cuvintele: “Imortalitatea lui Temistocle Popa este asigurată. A fost un mare compozitor, care a
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
ce-mi hrănesc acest optimism: Pe bulevardul Elisabeta, la numărul 49, în apartamentul cu nr. 45, o suită de dorobanți însoțea de curînd în cea mai deplină solemnitate întoarcerea acasă a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, încheind astfel funeraliile naționale organizate de statul român pentru a-i cinsti pe cei doi mari intelectuali. Acei tineri soldați vor fi privit cu uimire fotografiile de pe pereții cochetului apartament, numit acum "Casa Lovinescu", ce înfățișează, printre alte figuri celebre, o fetiță ce
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
și indenegabil stilizată pe calapodul d-sale umoral. Nu fără conștiința că operează cu "personaje", deci cu entități "atrase involuntar într-o jenantă piesă de amatori - jucată fără nicio repetiție, într-un spectacol unic", d-sa ne înfățișează de pildă funeraliile lui Tudor Arghezi, mai ales pe fața lor ascunsă, "ghidate din umbră de Nicolae Ceaușescu", relatate tîrziu, "de teamă ca unele amintiri hazlii din jurul marelui cioclu să nu fie interpretate azi ca un act de impietate față de memoria poetului". Oricum
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepție cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei; ... d) imagini de la înmormântări, cu excepția știrilor și/sau reportajelor din programele informative, emisiunilor sau filmelor documentare. Excepție fac funeraliile de stat. ... (2) În cazul martorilor la comiterea unei infracțiuni, la solicitarea acestora, difuzarea imaginilor se va realiza cu asigurarea protecției depline a identității lor. Articolul 45 (1) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și lascivă. Trebuie să angajeze un cărturar care să-i citească seara poezii frumoase și să-i spună povești frumoase. Dacă respectă aceste reguli, pruncul se va naște frumos și cu o inteligență superioară... Gravida trebuie să evite participarea la funeralii, să nu se uite la infirmi și nici chiar la săraci. Ea trebuie ajutată să vadă oameni buni și sănătoși, să participe la evenimente fericite și să contemple priveliști frumoase... Ca regulă, gravida nu trebuie să mănânce carne de iepure
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
este prima dată în istoria muzicii moderne când se formează un corm mixt, alcătuit din nouăzeci de cântăreți, de ambele sexe. Acest cor impresionant participă la toate slujbele religioase, în capela regală. Știind că prietenului său Molière iau fost refuzate funeraliile din cauza vieții pe care a dus-o și a operelor scrise, Lully a evitat magistral o soarta asemănătoare. În prezența unui preot a fost de acord să și distrugă toate operele și toate compozițiile. Însă Lully a fost cel care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]