KorAP: Find »[drukola/base=furculiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...52 >

1,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse omul, dându-i lui Ignatius un instrument ruginit care aducea a cange. Încearcă să-ți ferești mâinile de apă. E ca un acid. Uite ce a făcut din furculiță. — Tii! exclamă Ignatius, după ce luase prima îmbucătură. E pipărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse omul, dându-i lui Ignatius un instrument ruginit care aducea a cange. Încearcă să-ți ferești mâinile de apă. E ca un acid. Uite ce a făcut din furculiță. — Tii! exclamă Ignatius, după ce luase prima îmbucătură. E pipărat bine! Ce intră în compoziția lor? — Cauciuc, cereale, mațe... Cine poate ști? Eu unu’ nu m-aș atinge în veci. — Sunt totuși neobișnuit de apetisanți, spuse Ignatius, dregându-și vocea. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Miss Marple, a descoperit ieri-seară la mine în buzunare cotoarele mai multor bilete de cinema și azi nu mi-a mai dat decât bani pentru transport. — Chem poliția! — O, Doamne! — Plătește-mi! Plătește-mi sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va crede dacă îi voi spune că un bătrân m-a amenințat cu o furculiță și mi-a luat banii? N-am de gând să mă mai las prădat, ripostă bătrânul, împroșcându-l pe Ignatius cu salivă. Asta ți se-ntâmplă în negustoria cu crenvurști. Cu asta se aleg tot timpul vânzătorii de crenvurști și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ține-ți gura aia mare și plătește imediat. — Ești tare neînduplecat pentru cineva de vârsta dumitale. Și totuși n-am de gând să merg cincizeci de cvartale pe jos ca să ajung acasă. Prefer să mi se tragă moartea dintr-o furculiță ruginită. — Ascultă ce-ți spun, amice. Hai să încheiem un târg. Te duci și împingi unul din cărucioarele astea timp de o oră și suntem chit. — Nu am nevoie de o autorizație din partea Departamentului Sănătății, sau așa ceva? Vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu port pentru nimic în lume boneta aia de hârtie pe cap! Nu vreau să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă ai chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
atins până la apogeul supremelor orori. Ascultă ce-ți spun, Reilly! — În descrierea mea am reușit să fac o comparație deosebit de potrivită între autobuzul turistic și un parc de distracții suprarealist. — Mai tacă-ți gura, țipă domnul Clyde, mișcând amenințător din furculiță. Hai să facem socotelile pentru astăzi. Cât ai vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi se tocmiră în legătură cu câștigul. Ignatius își petrecuse de fapt dimineața șezând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
din ziua aceea, dacă scădea costul crevurștilor pe care îi mâncase, suma cu care urma să se întoarcă acasă era exact un dolar și douăzeci și cinci de cenți. — De fapt am devenit clientul tău cel mai bun. Domnul Clyde își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sabia de abordaj spre Clyde și am strigat: „Mergi pe scândură, Amirale!“* Ar fi trebuit să știu că asta era prea mult pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului său, am încercat să pun capăt micului nostru duel. Am strigat cuvinte de împăciuire; l-am rugat; în cele din urmă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mă prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de educația aleasă pe care părea s-o aibă. Aceasta și banii aveau probabil să-l înduplece să-i închirieze compartimentul pentru chifle. Apoi un bătrân își scoase capul din garaj, alergă după vânzător și-l lovi în spate cu furculița lungă pe care o avea în mână. Mișcă mai iute, maimuțoiule! îl grăbi bătrânul. Și-așa ai întârziat. E după-amiază. Ai sau n-ai de gând să aduci azi vreun profit? Vânzătorul îi răspunse ceva, calm și încet. George nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mai fie nevoie ca unul dintre ei să leșine pe stradă în fața unui bordel. Domnul Clyde și cazanul său clocoteau și bolboroseau. Dacă Reilly ar fi încercat să apară din nou la Paradisul Vânzătorilor, chiar că i-ar fi înfipt furculița în gât. Dar mai erau halatele și accesoriile de pirat pe care Reilly le scosese probabil pe furiș din garaj, în după-amiaza trecută. Va trebui totuși să ia legătura cu maimuțoiul, cel puțin ca să-i spună să nu mai dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În aer de parcă ar fi fost un baston pe care l-ar fi folosit ca să indice un lanț Îndepărtat de munți pe o hartă, iar publicul ei n-ar fi fost propria familie, ci din niște elevi aflați la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
atenție disprețului arhicunoscut al surorii ei pentru doctori. Începând să mănânce și-a dat seama cât de foame Îi fusese toată ziua. Aproape mecanic, a mâncat o bucată de çörek, și-a turnat un pahar de ayran, a luat În furculiță altă dolma verde, a pus-o În farfurie și le-a dezvăluit tuturor secretul ce creștea Înlăuntrul ei: — Azi am fost la ginecolog... — Ginecolog! a repetat imediat Feride, fără să facă Însă vreun comentariu. Dintre toți doctorii, ginecologii erau singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
de catolici armeni din diaspora. O familie imensă cu un trecut extrem de traumatizant! Cum v-ați fi așteptat să facă față tuturor lucrurilor ăstora atât de ușor? — Păi, nici pentru noi n-a fost ușor, a obiectat mătușa Varsenig Îndreptând furculița spre frate-său Înainte de a o Înfige Într-o altă köfte. Spre deosebire de maică-sa, avea o poftă de mâncare grozavă și, având În vedere cantitatea pe care o băga În ea În fiecare zi, plus faptul că de curând dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
copila mea, ai bătut drum lung, ia și mănâncă, a spus mătușa Banu schimbând subiectul și trecând la mâncare, unul dintre cele două leacuri pentru supărare pe care le cunoștea. — E foarte bun, mulțumesc, a spus Armanoush punând mâna pe furculiță. A observat că găteau orezul exact la fel ca bunica ei, cu unt și semințe de pin sote. — Bine, bine! Mănâncă, mănâncă! a Îndemnat-o mătușa Banu dând din cap cât de tare putea. Cu inima grea, Asya a urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ca bunica ei, cu unt și semințe de pin sote. — Bine, bine! Mănâncă, mănâncă! a Îndemnat-o mătușa Banu dând din cap cât de tare putea. Cu inima grea, Asya a urmărit-o pe Armanoush acceptând politicos invitația și apucând furculița ca să se Întoarcă la kaburga ei. A plecat capul, pierzându-și toată pofta de mâncare. Nu că ar fi auzit pentru prima oară povestea deportării armenilor. Auzise și Înainte câteva lucruri despre asta, unele pro, cele mai multe contra. Însă era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

și romanul meu avansa. Contrar celor ce aveam să citesc mai tîrziu sub pana unor critici, literatura n-a Înlocuit niciodată filmul În viața mea. Scriam și filmam, așa cum te servești rînd pe rînd de un cuțit și de o furculiță, sau de un Browning și de un kalașnikov. Într-o seară din 1972, m-am Încumetat să-i spun tatei, venit să-și aducă manuscrisul la editura Laffont: „Peste cîteva luni Îmi voi isprăvi cartea“. Tot ce pot spune e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

poveste a ta? Ochii lui Matthew străluciră amuzați. — Eram la o Întâlnire, Într-un restaurant, cinam cu Încă un cuplu. Cealaltă femeie Îmi plăcea mai mult decât cea cu care eram. Și ea mă plăcea pe mine. Am luat o furculiță și, fără să mă vadă nimeni, i-am scos chiloții celeilalte femei, pe sub masă, i-am luat și i-am pus În buzunarul de la haină. În timp ce făceam asta, conversam cu partenerul ei ca și când nu se petrecea nimic anormal. „Foarte James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

Marçal Gacho, fără alt mâine decât fiica pe care crede că o poartă în pântece. Sau fiul. S-a gândit la asta tot drumul până au ajuns la casa olăriei, a continuat să se gândească în timp ce, fără poftă, împingea cu furculița mâncarea din farfurie dintr-o parte într-alta, a continuat să se gândească pe când îi spunea tatălui ei că, înainte să se mute în Centru, aveau stricta obligație să termine statuetele care îi așteptau în cuptor. Statuetele mai trebuiau vopsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]