1,494 matches
-
spune el secretarei. Convoacă pentru ora 8 pe cei de pe această listă. Apoi a intrat în cabinetul său. Toți cei de acolo au plecat. Secretara a ieșit să meargă la centrala telefonică. Atunci, unul din cei ce așteptau, s-a furișat și... a intrat la director. Directorul, care tocmai se spăla la chiuvetă, a țipat la el. Însă omul nu s-a clintit. Era Stetoscop. - Tovarășe director, am venit să vă ajut! - Dumneata? Cine ești? Lasă-mă, domnule, în pace, că
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e azi? Iacă, știi în câte e azi. Îți place? (Face un gest circular, arătându-i vag pe toți, dar arătând mai ales acea nelămurită tristețe care s-a furișat între ei.) Eram fericiți adineauri. Era o zi oarecare, o zi fără calendar, și eram fericiți. Acum e joi și în 12 august... și atâta lucru e de ajuns... ca să nu mai fim. BOGOIU: De... dacă știam... Acuma... să uităm
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e azi? Iacă, știi în câte e azi. Îți place? (Face un gest circular, arătându-i vag pe toți, dar arătând mai ales acea nelămurită tristețe care s-a furișat între ei.) Eram fericiți adineauri. Era o zi oarecare, o zi fără calendar, și eram fericiți. Acum e joi și în 12 august... și atâta lucru e de ajuns... ca să nu mai fim”. Prin intermediul indicațiilor scenice, autorul dă instrucțiuni actorilor
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
ultima replică a Domnului, fără să-i dea prea mare atenție, sare luminat, ca și cum abia acum ar fi auzit-o)” sau „(Face un gest circular, arătându-i vag pe toți, dar arătând mai ales acea nelămurită tristețe care s-a furișat între ei.)”. Conștientizarea datei calendaristice, 12 august, produce dezamăgire în sufletele protagoniștilor. Ele își dau seama că vacanța este pe sfârșite. Prinse de nostalgia miezului vacanței, prezintă, într-o comparație ad-hoc, avantajele de care s-au bucurat până acum, care
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
îndreaptă spre 75 de ani, se arată ca fiind „în formă”. Fotografiază „cu dorință”. Este mai selectiv. A deprins conduita de a lăsa subiectul „să se odihnească”. Crede în continuare „în scriitori”. Prin ei are viziunea unui trecut, care se furișează prin Sala Oglinzilor, niște oglinzi în care nu se vede. În interviu, Ion Cucu explică semnificația acestui loc în care s-a consacrat fluxul literaturii române. Sala Oglinzilor este spațiul în care se primeau înainte de ’89 noii membri ai Uniunii
Ion Cucu: Un patriarh al fotografiei „literare”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339631_a_340960]
-
repede, fără să-și mai fi stăpânit lacrimile. A rămas cu Mariusa, dar Sandu a promis că, după ce trece pe la grajduri, va reveni. Trecând pragul în afară, Costel și Sandu au rămas uimiți. Pe cele două fire electrice ce se furișau pe sub streașina Casei Morarului ducând lumina înăuntru, doi porumbei, poate aceiași, stăteau abătuți, deși era timpul să meargă în culcușul lor. În a treia zi, când tocmai plecase avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
te-ai gîndit mult pînă ai ajuns la ideile astea?”. „Trec peste ce-ai zis, avînd în vedere că ești obosit. Cît sîntem noi de puternici, cred că bateriile de la sol sînt și mai puternice. E cazul, deci, să ne furișăm fără a fi observați”. „Nu-i cam greu, zburăm totuși într-un spacișător de 30 de milioane de tone?”. „În mod normal, da. Dar vezi butonul ăsta pe care scrie Invizibilitate? În timp ce tu participai la încărcarea combustibilului, mi s-a
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
vadă sufletul” (p. 113); „Pământ ești/ chiar dacă sentimentele/ au inima spânzurată-n biserici” (p.116). Ultima pereche de confesiuni reprezintă un omagiu de suflet închinat memoriei părinților: „Tata, ostenit de muzica/ plesnită a ninsorii,/ pâlpâia în ograda gândului”; „Mama se furișase pe cruce./ Venise vremea să mă nasc” (p. 118). Așadar, confesiunile sale, adevărate candori ale inimii și grații ale spiritului, relevă o personalitate sensibilă, de o înaltă demnitate și ținută morală. De fapt, întreaga operă ne oferă un bogat autoportret
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
albul țintuit cu săgeți de soare O moină plăpândă însoțește amiezile Cu aromă de piele tânără spălată de ploaie Cerul în asfințit Se răsfrânge zmeuriu pe acoperișuri Și intră verde hialin în noapte Ca într-un măr crud Nori negri furișați prin vârful salcâmilor Umbresc fața lunii Vaietul vulpilor zgârie ușile închise In spatele lor aromă de chihlimbar Răspândită de fosforul vetrelor aprinse. PASĂREA DE GHEAȚĂ Și iar văd pasărea zburând prin cupola bisericii goale nici un sfânt nu bate din aripile
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NUME DE COD...IUBIRE Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Numele meu este Iubire M-am furișat tiptil prin fereastra inimii tale și m-am așezat comod în sărutul dulce al sufletului tău! Ți-am privit în ochi zâmbetul curat de limpede azur primăvăratic.Timpul veghează liniștit spiritul veacurilor de dragoste și dăruire! Respiri ușor cu răsuflarea
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
vultur. Boierii îngroziți își făcură semnul sfintei cruci și rămaseră cu ochii holbați de spaimă. După ce puseră de comun acord toate propunerile și pecetluiră deciziile finale, participară la un ultim ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile întunecate ale castelului îngrozind musafirii.. Speriați de șicanele diavolilor, boierii își luară trăsurile și fugiră prin noapte spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
un singur nume!... Ce părere ai? - Precum ți-i voia!... Dacă în fața domniei tale părerea mea contează, apoi, ideea nu-i rea! În timpul ospățului continuară discuția până când principele se ameți de licoarea miraculoasă a vinului. Într-un târziu, Preda se furișă afară din salon și întrebă câțiva dintre oștenii săi de încredere, dacă n-au observat un bătrân gârbovit, într-o pelerină neagră, strecurându-se prin umbra cotloanelor. Toți negară. Îi avertiză că, dacă apare acel straniu personaj, să-l ducă
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Nu cred în bazaconiile voastre și nu mă tem de duhurile necurate. Pregătește un nou ospăț, iar cel care îmi va găsi comoara, va fi recompensat pe măsură! - porunci principele încheind discuția. Odată scăpat de sub observația noului stăpân, Preda se furișă de privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
semnul sfintei cruci deasupra capului căpitanului, apoi ca purtat de niște aripi nevăzute, dispăru în grota sa. Între timp, dușmanul ascuns, care trimisese iscoada să-l înștiințeze pe Radu Valdescu despre moartea fratelui său, află de plecarea lui Preda și furișându-se la noul domnitor îi șopti: - Stăpâne, răposatul avea legături cu o vrăjitoare! - Oho, la asta nu mă așteptam! Să nu-mi spui că trăia cu ea în ascuns! - râse batjocoritor. - Nu stăpâne, dar zgripțuroaica a făcut vrăji ca să nu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
prevestea nimic bun. A doua zi, oaspeții se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > APELE NOPȚII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Avea drumul pe urmele oaselor de sare semne punând asfințitului apele nopții. Însingurarea se furișa în vânătorii de comori scormonind în cenușa necropolelor, pietrele se obișnuiseră să nu vorbească doar să sclipească din când în când în râuri ochi de flacără. Tărâmul rămas cu aer de templu gol se fereca în dorința îmblânzirii de sine
APELE NOPŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341291_a_342620]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE DRAGOSTE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului De dragoste Mi-ești drag și-ți ascult pașii Cum se-apropie tăcuți Așa cum se furișează primăvara În livezile ce peste noapte Irump în cascade de flori. Parfumul lor îmbătător ne poartă Spre bucurii fără de margini. Eu sunt o melodie, O șoaptă de iubire Ce m-am dăruit ție, Și te-am rugat Din culori să
DE DRAGOSTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341366_a_342695]
-
15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului TRECERE Ultima lectica verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui ziar Pe care zace cadavrul Visului înjunghiat... Cititorule, Cu ochi asfințit În simfonia Firului de iarbă, Astăzi este mâine, Mâinele cerului Furișat în umbră viorilor târzii! Pe-serat, Numai filele albe... Pe care n-ai scris Niciun cuvânt... Așteaptă La poarta zăpezilor! Referință Bibliografica: TRECERE / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011. Drepturi de Autor
TRECERE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341419_a_342748]
-
POEMELE IUBIRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
cum i se spunea datorită staturii ei!), era o femeie harnică, frumoasă și înțeleaptă. Tatăl- Alisandru Iancu, țăran iobag, paznic al pădurilor fiscului, apoi jude comunal, născut în anul 1797. Părinții i-au pus numele de Avram, celui ce avea furișați sub pernă bănuți de argint, să aibă viața curată ca argintul. Se spune că dintre obiectele așezate după cum era obiceiul la capetele leagănului, Avrămuț ar pus mai întâi mâna pe coada securii... Copil fiind, pe vremea când tatăl său, “omul
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
făcea evaluări peste evaluări, dacă merită sau nu să-și pericliteze pielicica pentru cotorul de măr, care-i făcea cu ochiul. Oricum, ce avea ea în scorbură era mult mai prețios, dar nu-i strica un supliment, ca rezervă. Se furișă tiptil, în jos, de-a lungul tulpinii pomului, năvăli în ogradă, fură cotorul de măr și se văzu nevăzută în pom. Gustă, de poftă, doar două semințe din cotor, restul îl duse în scorbură, pentru zile mai negre. Doar popândăul
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în Triptic athonit, cu 20 de Bocete
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]