2,691 matches
-
și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era răcoare, ieșise și luna. Ici se auzea un greiere, dincolo o furnică, cerul înstelat era deasupra lor și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a mai făcut Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi, ce sunt? - oftă Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc, bucata asta de pământ pe care odihnim a avut o istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Își întoarse privirea spre cele trei jeepuri puternice, în ale căror geamuri se reflectau înmiit razele lunii, comparând grosimea cauciucurilor cu fragilele picioare ale cămilei sale preferate. Nu-și putu stăpâni un ușor zâmbet, căci se gândi că era ca furnica din poveste, care încerca să violeze un elefant. Ce avea de gând ? Ce fusese în capul lui, cum de-i venise ideea nebunească să se înfrunte niște indivizi care-și puteau permite luxul să risipească atâția bani și atâta efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orbitele ochilor săi îmbătrâniți erau pline de nisip. Iar nisipul acela cenușiu era acoperit de o pieliță ca nailonul, care lucea, reflecta de minune lumina veiozei. Uneori, în grădină, făceam bulgări de pământ cât globul ochilor lui. Calculam cam câte furnici ar putea locui într-unul din ei. Vreo șaizeci, șaizeci și cinci. Eberhart era bunicul meu și pe vremuri dansase pe toate scenele vestite din marile orașe. A orbit în timp ce dansa. — Din clipa aceasta, toate lucrurile la care mă uit se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bine, noua mea cunoștință Clifford Hammond era marele șef. Ușa avea aproape un metru grosime și arăta de parcă era făcută toată din oțel armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fusese cândva umplu tă cu apă. Roca netezită a pereților nu făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi subteran cursese pe acolo, poate chiar pârâul prin care trecuseră mai devreme. Se întâmpla ceva ciudat, la început, simțise numai o furnică tură ușoară, aproape insesizabilă în palma mâinii în care ținea toiagul. Apoi, ori de câte ori Pop dispărea dincolo de un cot și întu nericul devenea deplin, o lumină verzuie părea să plutească în jur. Cristian zâmbi, mai văzuse asta, de mult, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor ordonată. N-aveau decât atelierul, un dormitor și o bucătărioară. Dna Stroeve ținea singură toată gospodăria și în timp ce Dirk picta tablouri proaste, ea se ducea la piață, gătea dejunul, cosea și trebăluia cât era ziua de lungă ca o furnică harnică. Iar seara se așeza în atelier și iarăși cosea în timp ce Dirk cânta o muzică de care nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de camioane și de potcoavele câtorva mii de bidivii. De asemenea, când se pregătea o ofensivă, drumul era interzis și rezervat convoaielor care, mergând câteodată toată ziua și toată noaptea, fără întrerupere, fără oprire, își purtau procesiunile lor de triste furnici zdruncinate, cu pași înceți către resturile sfârtecate ale furnicarului lor de pământ și de metal. Părintele Lurant mă luă cu el la casa parohială. Un îngrijitor ne-a condus înăuntru. Avea o față palidă și părul lui aducea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt rotunjiți pentru coroană și pentru rod, apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin lume, dați cu var până la jumătatea tulpinii, pentru ca varul să-i apere de furnici și de alte gângănii; toamna, se culeg merele mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la Princeton, Amory s-a așezat pe marginea șoselei din Jersey și a contemplat ținutul Înghețat. Pentru el natura, un fenomen destul de grosolan, alcătuit mai ales din flori care, la o inspecție mai atentă, erau roase de fluturi și din furnici ce călătoreau neobosite pe firele de iarbă, era, ca Întotdeauna, o dezamăgire. Natura reprezentată de ceruri, ape și orizonturi Îndepărtate era ceva mai plăcută. Înghețul și promisiunea iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească la marea bătălie dintre St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de fapt, Naționalul ăsta e așa de mare și de tare, că nici nu are nevoie de director, merge și singur. Apus de soare, montat de Marietta Sadova, definea structura spectacolelor viitoare în sala imensă în care actorii deveneau niște furnici pe care aveam impresia că publicul nu le va vedea niciodată. Decorul era destul de aerisit, dar greoi, căci se monta pe niște scene mobile care veneau din arlechini (pentru cei care nu știu, arlechinii sunt părțile laterale ale unei scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Sophie întreabă dacă nu cumva se cacă pe el de frică. Rainer spune că nu, și eu vreau să‑mi cunosc limitele, numai că ele se află cu totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus deja destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noi, te iubim pe deplin și, chiar toți? Al Florin ȚENE LUMINĂ PENTRU MAMA 8 Martie 2011, Cluj Napoca În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare,mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit, îmi port și-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îți cer iertare,mamă,la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
ta și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Valeriu CERCEL INOCENȚĂ 8Martie 2011, Toronto Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
de bijutier și imaginație de poet. Gyuri posedă toate aceste calități, la care se adaugă o mare și neostoită dragoste pentru natură. Uneori, el preia o temă clasică, cum ar fi celebra fabulă a lul La Fontaine cu „greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din „Bătrânul și marea”. Este remarcabila mișcarea personajelor, cu adevărat autentice, câtă vreme Gyuri a inclus în rășină elemente reale, naturale, îmbogățindu-le și poetizându-le. Cu ani în urmă
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
obiecte diverse, în masa transparentă - într-o manieră care sugerează autencitate și acțiune. Lucrările sale presupun talent artistic și rabdare de miniaturist, îndemânare de bijutier și imaginație de poet. Uneori preia o tema clasică, precum celebra fabulă cu greierele și furnica, sau nu mai puțin cunoscuta poveste din ”Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevarată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
obiecte diverse, în masă transparenta - într-o manieră care sugerează autenticitate și acțiune. Lucrările sale presupun talent artistic și răbdare de miniaturist, îndemânare de bijutier și imaginație de poet. Uneori preia o temă clasică, precum celebra fabula cu „Greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscută poveste din „Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
temă clasică, precum celebra fabula cu „Greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscută poveste din „Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci. Interesantă este și „Floarea lui Ceaușescu” - cadoul pregătit la cererea
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
bogată, alteori este prinț sau conte, poate fi văzut la mesele de joc din Monte Carlo, se află într-o bandă de tâlhari, dar el nu ucide pe nimeni. Este un idiot și jumătate. Nu poate ucide o molie, o furnică. A fost văzut rugându-se lângă un lup rănit în pădure. Lupul s-a înzdrăvenit și l-a părăsit. A fi idiot nu este o ocupație, este un destin. Nu primește ajutor de handicapat. Trăiește din mila oamenilor. Fiecare are
IDIOTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363072_a_364401]
-
n-am, nu pot să-njur, /mi-e somnul greu și port în jur/doar fier și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]