804 matches
-
Ce fel de simdrom? De simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd. Îl simți,însă, da? Da. Îl simt. Parcă ți ar fi nițel răcoare; parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd. Îl simți,însă, da? Da. Îl simt. Parcă ți ar fi nițel răcoare; parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mâna ta acum, Luca. Și știi de ce?" "De ce?" "Simplu ― a zis ea. Dacă poți să-mi aduci bucurie sau tristețe, înseamnă că sunt în mâna ta". Adevărul e că exista ceva care mi se părea exagerat în felul cum îmi gâdila amorul propriu, îmi zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
vreodată. Cân tărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să-i dea dreptate. Tonul lui Daniel risca s-o convingă. Prostia umană nu însemna nimic, în orice caz nu ceea ce credeau oamenii că înseamnă. O puteai alunga ca pe un fir de mătase țesut de o insectă, care-ți gâdilă obrazul. Actele involuntare de cruzime nu contau. Doar fratele ei conta în acest moment. Daniel se interesă de tratamentul lui Mark, cu întrebări bune, pe care ar fi trebuit să le pună și ea terapeuților mai demult. Îl ascultă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le spun o poveste din gura mea. A fost o dată o poveste care locuia într-o gură. Se născuse acolo, se plimba, visa și se hrănea în gura aia, dar într-o zi s-a plictisit și a început să gâdile gura să o povestească. Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească și iar s-a dus
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească și iar s-a dus în gură și a gâdilat limba să o povestească. Și gura a povestit-o. S-a plimbat povestea mult prin guri și prin urechi, până a ajuns în gura unei scriitoare. Dar ea nu a povestit o, ci a scris-o și povestea a ajuns
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
a spus... — Ce râzi ? Râde copilul. Se uită la mine cu ochii ăia ai lui de căpcăun și râde cu poftă. — Mă, să știi că dacă mai râzi de mama ta, te mănânc ! Mă aplec așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
găsești pe cineva cât de cât potrivit, spui că te-ai îndrăgostit de persoana aceea, dar dragostea e a ta. Numai a ta. Se așează pe mintea ta, pe inima ta, pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că în vremea nebuniilor adolescenței nu ai crezut nicidecum că revolta studențească din anii '68-'69 a fost doar un "teatru de stradă", o "psihodramă", cum crede dreptaciul Raymond Aron, că ai purtat t-short cu Che Guevara și că îți gâdila plăcut urechea numele, devenit renume, al doamnei aceleia zisă La Passionaria, că ți-a fost aproape de suflet și James Dean, și Bob Marley; și Brian Jones de la lăutarii pe nume Rolling Stones, că îi simțeai aproape și pe Jawaharlal Nehru
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
gard, cu capul într-o parte și corpul în cealaltă. Domnul și doamna Thaw l-au eliberat ungîndu-i urechile cu unt, trăgîndu-l fiecare de un picior și rîzînd. Cînd se văzu scăpat se aruncă urlînd în iarbă, dar ei îl gîdilară sub braț și-i cîntară „Nu mai plînge, Gîdilici Mici“, pînă cînd îl potopi rîsul. Apoi, într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiică-mea. Thaw se așeză și se strădui să dea impresia că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și zise: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu totul diferite de acelea ale unui om. Înlocui "sunt iubit" cu "sunt stimulat de..." apoi lăsă senzația să-și urmeze cursul. Dar nu izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă, ca acelea care creșteau pe Pământ - deci nu putea avea nici o legătură cu flora din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
până la douăzeci de mii de vibrații pe secundă. Pentru anumite vietăți, auzul începe abia de la acest prag. În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic pentru altele. Grosvenor încerca să se destindă - tot nu putea face altceva decât să aștepte. Deodată îl străfulgeră gândul că s-ar putea să existe o legătură între ideile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el albia și să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo. Ce timp oribil! Se lăsă dezbrăcată de Miga și se repezi lângă sobă. ― M-am înfrigurat toată. Pe bulevard, credeam că mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că ea era implicată în ceva tainic și important, amenințarea cu spînzurătoarea reprezenta un test, rezultatul suspiciunii. Dar trebuia să fie prudent. La nevoie putea să-i ofere Împărătesei informații secrete de natură mai generală despre Arsenale, pentru a-i gîdila pofta să afle mai mult și... În momentul acesta buzzer-ul de la ușă întrerupse cu bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sfîrșît cînd micul lui aparat lunecă ușor înainte, trecu prin ușă avînd suficient spațiu de manevră și ateriză cîteva minute mai târziu la periferia orașului. Găsindu-se astfel în siguranță la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta doreau ei de la el. Nu încăpea nici cea mai mică îndoială că asupra lui acționa un plan general și multilateral. Și cu toate că precauțiile păreau ridicole, totuși trebuiau luate. Testă atmosfera. Presiunea atmosferică era aproape normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele din spatele biroului. Frumos camuflaj! stabili cu admirație Hedrock. Modelul tapetului nu era întrerupt cîtuși de puțin, uriașa armă cu explozie era perfect ascunsă îndărătul lui. Fără inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe de ceea ce putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită. Probabil, mi-am zis, Bătrânul nu se arătase anume, ca să mă sperii singur. Și reușise. El se obișnuise cu partea plăcută a sălii cu oglinzi, cea care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea momentul. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]