1,263 matches
-
insinuantele nervuri roșiatice, cafenii, galbene... Bitumul străpuns de erori asfaltice se rușinează șerpuitor, cernit înaintea mea. Un soare timid mângâie firea c-o lumină galeșă, îndemnându-mă spre visare... Arar, insidios mă depășesc echipaje pe roți, dup-avertizări de claxoane gălăgioase, dureroase atingeri aduse calmei austerități montane. În urmă-le, câte-o crenguță-două își scutură teama într-un mic nor de cetină smaraldină... Pașii-mi cântă egală măsură în corzi de violoncel. E uvertura pentr-o mică vacanță feeric-autumnală. În perindarea
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
tratament, la munte sau la mare, se fac iarăși abonamente la ziare și reviste, apar timide încercări de sortare a deșeurilor revalorificabile etc. Stagnează audiența emisiunilor cu gargaragii, scade ratingul producțiilor mass media de duzină și al liderilor de opinie gălăgioși, găunoși, inculți. Nu se mai pornește de la prezumția că tot ce vine din afară e bun. Nici derivata ei, că tot ce e de la noi ar fi lucru slab, nu mai este întru totul valabilă. Imitațiile ieftine după modele capitaliste
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
un Pulică Frânaru când ajunge să ocupe un post în ierarhie? Se întunecă la față. - Mă' Zărzărică, dacă te mai aud scârțâind la vioara aia nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. Cântărețul își pune cuminte alături și vioara și arcușul și i se uită în ochi ca un copil obișnuit să mănânce bătaie și când
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
larg, profitând de o nouă repriză de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele lor, iar noi să rămânem singuri cu dorințele și intențiile noastre de iubire și dăruire. Mâinile fine și dornice de dragoste
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
pe fotoliu cînd era frig sau pe banca din grădină vara, iar mâinile începeau să- i meargă, creând un nou lucru de mână. Îi iubea tare mult pe copiii de pe strada unde locuia, chiar așa năzdrăvani. Erau numai cinci, dar gălăgioși cât zece. Jocurile și râsetele lor o făceau pe bunica Lena să își aducă aminte de copilărie. S- a hotărât să le tricoteze, la fiecare năzdrăvan, câte un fular și o pereche de mănuși. A doua zi a mers în
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
pluralul și singularul cuvintelor, Cu cuvintele băieți și cuvintele fete. Cu neutrele e mai dificil, Că sunt neutre și nu au personalitate- Sincer, mie nu îmi sunt dragi! Mă joc cu cazurile și ne-cazurile, Cu părțile vorbitoare, uneori prea gălăgioase, chiar obositoare, Cu sin și mai ales cu taxă. Le iau în mână, le modelez, le așez frumos pe pamant la soare Să se zvinte de înțelesuri, Să rămână doar esență lor, pură, Ca mai apoi să le pun în
JOACA CU CUVINTELE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373061_a_374390]
-
unde este maică-ta? Din continuarea raportului, identificarea „mămichii” de pe catedră și constatarea dezastrului din clasă, domnul Arsu s-a edificat complet cum stau lucrurile cu noi. L-a trimis acasă pe Ionel cu berbecul lui și pe Gogu, cu gălăgioasa gâscă. Apoi a trimis două fete la soția lui, coana moașă, ca să aducă un lighean cu apă, cârpe, mătură și făraș. După ce au venit fetele, a organizat curățarea catedrei și a băncilor de ouăle explodate. În acest timp a intrat
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CINE SUNT? Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dacă port sandale și pantofi cu toc, Daca râd gălăgios și îmi place să visez cu ochii deschiși, Daca port fuste, rochii, cercei și alte accesorii, Daca am forme rotunde și mers unduit, Dacă îmi plac florile și păsările Și dacă zâmbesc copiilor scumpi pe stradă, Ăsta nu înseamnă că
CINE SUNT? de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373251_a_374580]
-
Bebe Popescu, fiul preotului din Nucet, satul de peste Dealul Scoruș, student la Medicină. Când femeia, Violeta, s-a îmbrăcat, Bebe s-a apropiat de ea, ca să o elibereze de lătratul lui Cuțu, cățelul cel vrednic pentru Bebe, dar agasant și gălăgios pentru Violeta. Văzând-o de aproape pe această femeie tânără, frumoasă, cu părul șaten și coafat permanent, cu tenul catifelat și ochii azurii ca cerul dimineților de vară, și-a dat seama că are de-a face cu o persoană
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
amorezi! În a treia dimineață, odată cu ivirea primilor zori, Pătru pătrunde în grajd, încalecă pe murgul său preferat și se pierde pe o alee în adâncul pădurii. Primele raze ale soarelui îl ajung din urmă pe cărarea șerpuitoare de lângă râul gălăgios. De după un pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
prins cu temele nefăcute. Parcă le-ar fi spus: -Ce v-am făcut? Cu ce v-am greșit? Apoi, crezând că a înțeles cu ce le-a greșit celor de jos, zbură pe alt stâlp din apropiere. Privea cuminte la gălăgioșii turiști care continuau să râdă. Parcă își cerea scuze: -N-am știut că este stâlpul vostru! (Parcă era stâlpul lor). Și se bosumflă, privindu-i mustrător: -Dar, ce? V-am spus eu că sunt cuc? Năstase MARIN (din ciclul”Farse fără
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
cu voioșie, înțelegând ce a vrut să zică. De Revelion am hotărât să rămânem acasă, hrănindu-ne dragostea între patru ochi. Dimineața, pe 31 decembrie, am plecat la cumpărături, mai mult de dragul de a ne plimba prin mulțimea pestriță și gălăgioasă care forfotea peste tot cuprinsă de zbuciumul caracteristic sărbătorilor. - Vreau să cumpărăm struguri și pește afumat, am zis eu intrând în supermarket, pentru a mă asigura că dacă uit, își va aminti el. - Și cașcaval, citrice mai avem? a adăugat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
ceva în schimb, deci ar fi un troc, dacă nu ar fi în realitate o hoție, căci ei nu primesc ceea ce își doresc, iar dacă totuși se întâmplă asta, nu sunt mulțumiți. Dialogul nostru a fost întrerupt de un grup gălăgios, care tocmai intrase în magazin, iar eu am ieșit tiptil continuându-mi drumul spre nicăieri, dezorientată în aceeași măsură, ca mai înainte. Îmi trecea prin cap să vizitez unul dintre magazinele în care domnea bezna, căci toate aveau ușile larg
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și entuziaste de rațe și gâște, ce-și își înfoiau penele de bucurie și mulțumire, povestindu-și care mai de care, aventura nopții abia trecute. În grajduri, laptele începu să curgă șuvoaie calde și dulci în gălețile imaculate, sub mâinile
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ziar) citea câte un articol, apoi începeau dezbaterile. După ce terminau cu politica începeau « judecata », « gura satului » fiind cel mai de temut « tribunal » și cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau mai gălăgioși, mai ales că mai aveau și câte o litră de țuică cu ei. Țuica de corcodușe le dădea chef de vorbă. Eram atât de impresionată de poveștile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
învăța cu sârg să pedaleze. Și Laura, și buni, îl secondau de-o parte și de alta, ca să nu cadă. Deja strunea bicicleta destul de bine și era tare mândru de progresele pe care le făcuse. Parcul era plin de copii gălăgioși, bucuroși și fericiți, că în sfârșit, se pot juca în aer liber. Gabi era de gardă până duminica dimineața,și era tare necăjit că nu se putea bucura de vremea frumoasă, alături de ei. În plus, avea o problemă și mai
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
le făcuse onoarea să le intre în viață ș.a.m.d. Răcoarea nopții le făcu bine în parcarea OMV-ului. Nu vrură nici pere, nici altceva să-ngurgiteze. Pupară, culmea, toate țâța ulciorului cu apă de munte, neomițând aprecieri laudative și gălăgioase. Restul drumului avusei liniște. Câteșitrele puicuțele moțăiau. Mașina din spate se ținea de mine docilă. Din când în când, e drept, mai primeam avertizări prin faruri, ca și când Lili m-ar fi somat să nu-mi prăpădesc a încărcătură prețioasă ce
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
de un soare ucigător, apa nu mai era ca altădată rece și dulce ca mierea, devenind sălcie, cu un gust ciudat ca de putregai, adus parcă tot din străfundurile iadului, de Vrăjmașul Negru. Păsările cerului nu mai ciripeau vesele și gălăgioase, atunci când ziua se răzbuna pe noapte, în Ținutul Negurilor și Uriașilor- Ținutul Geto-Dacilor. Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute și-a pierdut din esență, iar Piatra Sacră și-a schimbat culoarea din purpuriu într-o culoare pală și indefinită, pierindu-i
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
recupera culoarea verde vie, așa cum era altădată, nici la florile ofilite ce își recăpătau ca prin farmec, minunatele culori vii, împrăștiind în aer o mireasmă divină, iar păsările cerului mirate parcă de ce se întâmpla în acea dimineață, ciripeau vesele și gălăgioase, începând la unison o sonată din cea mai aleasă, demnă de toți zeii, vestind salvarea neamului altădată sfânt, ce încă se găsea condus de Vrăjmașul Negru. Natura întreagă se trezea la viață într-o explozie de culori feerice, iar râurile
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și gălăgios bucuria. Instanța de judecată și-a urmat cursul. S-a anunțat următorul dosar și s-au strigat părțile. Când s-a declarat procedura îndeplinită, judecătorul a rămas uimit să vadă bătrâna pe scaunul său, singură, în mijlocul sălii. S-a uitat
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
semne că erau cineva. Cafeaua nu mă ajutase cu nimic la elucidarea misterului din afiș, așa că am comandat și un suc. Era cald, dar aici era bine de stat. Aveam impresia că în capitală o să găsesc o mare de oameni gălăgioși și egoiști, dar deocamdată mă înșelasem. De fapt, ce puteam înțelege eu din acel afiș? Pur și simplu scria că peste o zi, într-o mare sală de cinematograf, va fi premiera filmului ,,Necunoscuta”. Nu știam unde este acel cinematograf
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1 acoperi de bandaje care se schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricînd, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrînd țîncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic. Scriitorul pleacă de la o constatare locală și știe, fără să o spună explicit, să sustragă deciziilor și angajamentelor locale perspectivele reamenajărilor mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că americanii sînt niște papuași, cărora le umezești ochii cu mărgele. Dacă n-ai ști ce-a dat și dă încă, în cultură, magnificul continent... Dar așa merge mitul: americanii? mde, niște turiști prin muzeele profundei Europe, ușor dezbrăcați, ușor gălăgioși, cu aparate fotografice de gît. Și, la urma urmei, ce din Degas ar fi putut arăta Europa Americii? Un Christ însîngerat? Nici n-a gîndit așa ceva Degas. Lui i-au plăcut, pur și simplu, femeile... Noiembrie '89. Aș vrea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]