879 matches
-
Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu făceau nimic rău, doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spunând: — Da, mulțumesc Domnului pentru asta. Suntem atât de norocoși că locuim Într-o țară sănătoasă cum e Italia. — Întocmai, se arătă de acord contele. — Ce să-i aduc din Capri? Întrebă contesa. — Doar Întoarcerea voastră În siguranță, zise Brunetti galant. Știți cum e acolo În Sud. Ea Îi zâmbi. — O, Guido, nu poate fi adevărat tot ce se spune despre mafia. Sunt doar povești. Așa spun toți prietenii mei. Se Întoarse spre soțul ei pentru confirmare. Dacă așa spun prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca un nebun și te voi ajunge! Te voi ajunge și te voi întrece! Cine va trece primul linia de sosire, Lucia? Eu! Cine va lua premiul cel mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce aceasta se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se contura viața lor În comun. Ingrid și Thomas. Tineri Încă, arătau bine Împreună, dar asta nu Însemna prea mult. Ingrid, răbdătoare, aștepta; se vedeau mai mult la sfîrșitul săptămînii, o relație periodică, s ar fi putut spune; Thomas era galant, se schimbase mult de cînd se cunoșteau, devenea tot mai așezat, nu avea cum să nu sfîrșească Într-o căsnicie; orice femeie dorea, de cînd lumea, un cuib. Mergeau În mici excursii, se Întorceau În garsoniera lui, făceau sex protejat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toate perversiunile și se zvîrcolea, aprinsă toată! N-am iubit nici o femeie, niciodată, Își spunea uneori acesta. Vag, rareori, mai mult niște puseuri, cînd eram refuzat... Nici atunci, cred... Aveam impresia... Orgoliu rănit... nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar de tot neprihănite, dar oricum, niște Îngeri, unele, față de cei doi țapi. Sau armăsari, cum, neîndoielnic, se considerau În sinea lor; unul dintre ei putea să o pățească, Thomas. O Înjosea zilnic pe iubita neiubită, chiar dacă se dovedea politicos, galant, dar așa se purta cu toate femeile, mai ales În ultima vreme; urmare, poate, a faptului că, de ceva ani, acesta preda etica, ar fi putut, oarecum veninos, să zică Ingrid; o umilea făcîndu-se că nu observă dăruirea ei, mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bine și pentru mine și mă supun! rosti Iustin, râzând cu mare haz. Iar cina, dacă doamna este tot singură... acceptă invitația domnului. Ce zici? - Eu zic că... o doamnă nu-și poate permite să refuze un domn atât de galant, răspunse ea pe același ton șugubăț și amândoi izbucniră în râs. Atâta doar că propun să fie pe teren neutru, pentru a evita eventuale neînțelegeri... - Da! Te înțeleg perfect și te admir pentru asta, răspunse Iustin cu toată seriozitatea. Cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându-i mâna. Iuliana se opri uluită în fața mesei ornate cu nebănuită îndemânare. Nu lipsea nimic. Câteva platouri de mărime mijlocie și alte câteva farfurii ofereau sandviciuri apetisante la vedere și fructe din toate cele aprovizionate de curând. Nu lipseau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor” era un martor tăcut al unei epoci galante și mondene, al unei perioade cînd românia se occidentaliza și se democratiza, cînd se simțea mai puțin la est și mai aproape de Paris și de de europa. La 20 de ani, sosit la București pentru a cuceri lumea, poetul din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scandaloasă și se vedea că nu vine decât din răutate. Pascalopol încercă să îmblîn-zească situația. - Cocoană Aglae, azi ești rău dispusă. Domnișoara Otilia cântă minunat, e o artistă. Aurica lăsă capul în jos, strîngîndu-și buzele între dinți. - Așa ești dumneata, galant, mai aruncă Aglae o înțepătură.Mai bine mi-ai spune ce să fac cu Titi, că sunt foarte supărată. L-a lăsat corigent iar... îl persecută... fiindcă el e timid, nu e îndrăzneț ca alții... a fost și bolnav. Poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea i se acoperi de sudori reci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt galant. - De ce nu-mi mai vorbești? Mă interesează! protestă Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate? - Nu totdeauna urâte, dar îți închipui că fetele frumoaseca dumneata nu se duc să muncească atâția ani, ca să-și facă o carieră. Acest stângaci compliment încîntă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își bătea joc în fond de Titi, dar omul i se părea blând, de treabă. Ideea de a se mărita o înflăcără subit. Făcu generalului câteva aluzii glumețe la posibilitatea de a se mărita cu el, dar acesta o luă galant de bărbie și-i spuse: - Meriți mai mult decât un reformat ca mine. Poate că Stănică avea dreptate. Măritîndu-se, intra în altă lume. Putea apoi să divorțeze, dacă nu se înțelegeau, cu consimțământul chiar al lui Titi. Cu această fantezie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frumos ce faci! Nu e nevoie însă să-ți părăsești prietenii pentru asta. Domnișoara Georgeta mi s-a plâns, sunt dator să-ți spun, că ai neglijat-o. Est-ce qu'on néglige une beauté comme ça?2 - Generale, ești un galant incorigibil, am gust să te sărut. - Faites, faites 3, aprobă acesta, mîngîindu-și mustățile terminate în bilă. Apoi se mărturisi la urechea lui Felix: E o fată delicioasă, o fată bună, plină de virtuțile antice. 1Tinere prietene (fr.-n.red.). 2Poți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aprobă generalul. De aceea eu am hotărîtsă-i cheltuiesc cu tinerețea. Zicând acestea, strânse de braț pe Georgeta și pe Felix, dar mai mult pe cea dintâi. - Mon général, prinse ocazia Georgeta, când îmi cumperi o blană? - Întrebarea e improprie! răspunse galant generalul.Cumpărătura e de mult făcută! Vrei să spui, când să te însoțesc ca să ți-o alegi! Olimpia privi pe Georgeta cu invidie și cu o curiozitate infinită, ca și când aceasta ar fi fost un animal apocaliptic. G. Călinescu Printr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați?! Ce-o fi o fi, acum, să fim tari. Stănică se sculă, galant, de pe scaun și merse să dea brațul fetei. - Otilio, scumpo, fă-mi plăcerea, tu nu vezi ce e pe noi?ce, tu crezi că noi nu știm ce e durerea? parcă pe noi nu ne doare că moș Costache a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când îți va lipsi sprijinul altora. Ești deci o fată independentă, cu zestre deloc neglijabilă. Ce nu poți cumpăra cu o sută de mii de lei? O moșie strașnică. Acum pot să-ți fac curte ca orice pretendent, adăugă Pascalopol, galant, sărutîndu-i mâna și pe o parte și pe alta. Acum ești o partidă bună. Dacă nu mă vrei ca pretendent, rămân bunul prieten al dumitale de totdeauna cu care nu te sfiești să faci escapade. Poți fi pupila mea, putem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
170 DANIEL BĂNULESCU Pe Calea Victoriei, trăsuri, blagoslovite multe cu doi până la patru ponei, se lasă-n genunchi și cuprind, în căușurile lor articulate, doamnele în pantofi de mătase. Moștenitori, mutilați, pești, cartofori, primadone, fanfaroni, parașute, tiribombe de lux, crupieri și galanți înăbușe locul. La Pielea Goală, celor ce cred în salvarea lumii de către o bucățică de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeș-Balmeș, cele mai cosmopolite terase din lume, alături de trupele dansatoarelor suedeze sau cehe, rele de muscă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile unui birou de avocatură. Era un bărbat bogat și de stirpe aleasă. Ar fi putut deveni un moștenitor și mai bogat. Dar mai presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta. - Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-o provocăm se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cea mai savantă dintre compunerile lui Alecu Văcărescu, exprimă pe o cale mai ocolită nașterea obiectului erotic. Femeia este o divinitate făcută, iar nu născută. Este creația pură a subiectului. Ea apare prin pasiunea și voința omului Îndrăgostit. În stil galant, Alecu traduce aceste idei grave prin fabula oglinzii care, În recea ei obiectivitate, Împuținează frumusețea femeii. Numai oglinda pasiunii nu face „vreo greșeală”. Alecu Văcărescu este un mistic al iubirii și, dacă păstrăm proporțiile, putem zice că el arată față de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult, pentru că pînă a te găti, faci multe ceasuri, că nu vei a scoate pricinile, Înaintea dumitale și, mai la urmă, că ții pricinile cîte douo și trei zile, fără a le cerceta”* Aceluiași Iancu, mai apropiat de firea petrecăreață, galantă a Văcăreștilor, Îi trimite odată cu prefața celebrei gramatici a lui Ienăchiță, cîteva rînduri ambițioase și profetice: „trimit ca să te invitez și să te ațîț ca să te aprinz, să te fac să fii mai viu, mai mult decît ești și apoi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că În confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce În poezia galantă a Văcăreștilor o notă de austeritate, punînd un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) În calea plăcerilor și a anarhiei simțurilor. Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romanticilor: „un ce melodios”, „un dar ce nume n-are”, o „dulce uitare”. Acest nu știu ce vine, cum s-a văzut, de la cer. Frumusețea pămînteană are un corespondent În lumea prototipurilor, prin femeie vorbește un Înger: spiritualism medieval trecut prin poezia galantă a secolului al XVIII-lea. În reprezentările iubirii, Alexandrescu trece, fără dificultate, de la suspinul văcărescian la extazul mistic al romanticilor. Filozofia lui este rezumată de versul: „femeia este un Înger, viața-i un suspin”, În marginea ei, stilul confesiunii variază
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru o clipă revelația marelui mecanism, privind cu Îndoială legea lui morală. „Ai crede că acela ce p-oameni a născut Nu este autorul același ce-a făcut Din haos universul, princip a tot și-a toate, Trăind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]