4,792 matches
-
pensula. În zonele de umbră este de remarcat prezența lacului garanță în amestec cu culoarea de fond. Suprafața mesei, cromatic cea mai luminoasă din lucrare, amestec de alb de zinc, verde de crom, ocru galben cu un mic adaos de galben de stronțiu, este făcută din tușe lungi încărcate cu materie picturală realizate cu o pensulă de doi centimetri lățime, cu suprapuneri, dar lăsând să se vadă cartonul la granița cu grupurile de flori. Ulcica, de culoare alb-ocru, amestec ocru galben
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
galben de stronțiu, este făcută din tușe lungi încărcate cu materie picturală realizate cu o pensulă de doi centimetri lățime, cu suprapuneri, dar lăsând să se vadă cartonul la granița cu grupurile de flori. Ulcica, de culoare alb-ocru, amestec ocru galben și alb de zinc, are ornamente populare redate cu un desen viguros în culoare de ulei umbră arsă și verde deschis obținut din verde de pământ, verde de crom și alb de zinc, realizat cu pensula peste culoare încă neuscată
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
atentat terorist pe teritoriul României”, a declarat purtătorul de cuvânt al SRI, săptămâna trecută, la postul Realitatea TV. În România, doar în anul 2008, în timpul summit-ului NATO de la București, nivelul de alertă antiteroristă a fost ridicat de la albastru-precaut la galben - moderat: „informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că există risc terorist general, fiind posibil un atac terorist”. Treaptă galben-moderat este una medie, peste această situându-se două niveluri mai alerte: ridicat și critic. Consiliul Suprem de Apărare a Țării
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și așteptare, Mi-e zbor spre infinit. Mi-e simfonie de culori, Mi-e poveste de seară, Mi-e aromă de flori
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are poftă să se răcorească și să-mi tragă una, vine, îmi dă un galben, cum stă scris și-acolo, îmi arde una și pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți atât de bun să v-apropiați și să-mi dați o palmă? Se uitară cu toții uimiți la el. — Și ție ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn îndreptându-și cu fermitate arătătorul în jos, spre apă, adică stați pe loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios, apoi strigă către caiac: Nu înțeleg! Ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mare și de un roșu atât de intens, încât pare că stă să mistuie pământul, de parcă ar fi un nou soare, aflat prea aproape. Apoi, pe măsură ce se înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se afla sus de tot, ca apoi să înceapă să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fuseseră îndepărtate și parcela, care arăta mai degrabă ca un câmp întins, era curățată și nivelată. Zilele următoare au început să apară camioane mari, toate având „Bobbie Lee Taylor, băiatul care a văzut lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întunecată. Respira greu și uneori se auzea ca și când ar fi suspinat, un fel de suspin înecat. Patul arăta prea mare pentru ea, așa mică și uscată cum se vedea prin lumina care intra pe ușă de pe hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar nu voiam să fac asta. Trebuia să mă gândesc ce-o să fac eu cu ea aici și cu tanti Mae plecată. Mama mea era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
știa încotro mergea. M-am așezat acolo pe o bancă și am așteptat. Capitolul zece Așa că iată-mă în tren. Se crapă de ziuă. Pot să văd asta prin geamurile de pe cealaltă parte a vagonului. Lumina e roz, cu puțin galben deasupra și cu roșu închis dedesubt. Vagonul e aproape gol. Sunt doar eu, o femeie în vârstă mai în față și un soldat vizavi de mine. Toată noaptea am oprit și oamenii au tot coborât. Nu pot să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva vreme la cazul ăsta și acum reușise să-l reducă la punctele esențiale. Nu era nimic la care să te poți uita, în afară de lampa de birou, care nu prezenta nici un interes în sine. Pereții aveau o ușoară tentă de galben, galbenul unei flegme mai degrabă decât al unei narcise. Podeaua era acoperită cu linoleum zgâriat, biroul cu autocolant gri, iar scaunele din plastic, la fel de gri. Ar fi avut nevoie de o Ivana Trump pentru redecorare. Declarația mea zăcea pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vreme la cazul ăsta și acum reușise să-l reducă la punctele esențiale. Nu era nimic la care să te poți uita, în afară de lampa de birou, care nu prezenta nici un interes în sine. Pereții aveau o ușoară tentă de galben, galbenul unei flegme mai degrabă decât al unei narcise. Podeaua era acoperită cu linoleum zgâriat, biroul cu autocolant gri, iar scaunele din plastic, la fel de gri. Ar fi avut nevoie de o Ivana Trump pentru redecorare. Declarația mea zăcea pe birou. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vital și a avea acces astfel la „oracolele străzii“, ale zilei. Dar memoria e plină de secrete, capricioasă - nu-mi pot aminti visul, Văd că e deja ora nouă și n-am început încă să lucrez. Iau mănușile de plastic galben și șterg praful de pe pian. Praful - peliculă fotografică din înalt, sau piele vrând să ascundă o realitate. Un context nevăzut coexistă cu mine. În timp ce fac mișcări circulare cu mâinile îmi amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai observat-o la timp; bulevarde fără bănci în preajma orchestrei, dar cu scaune cu picioare verzi de fier, cu spătare de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cel căzut în robie se răscumpăra, dar cădea în vecinie față de boierul care-i împrumuta banii; d) creșterea fiscalității în anumite perioade, asociate cu perioade de secetă, foamete, calamități, când o merță de mălai ajungea 2 zloți bătuți și un galben, pe vremea lui Dumitrașco Cantacuzino. Un alt Rosetti, Iordache Roset, vistier (un fel de ministru de finanțe de astăzi, - un finanțist) ajunge unul dintre cei mai bogați boieri ai țării. Numai în 1697, în timpul lui Antioh Cantemir, cumpără 13 moșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
5 prăjini loc de casă și grădină plăteau 100 lei și 4 parale, pălmașii care au primit 2 fălci plăteau 70 lei și 24 parale, iar cei cu loc de casă și grădină, conform art. din Lege, plăteau câte un galben, eșalonat în două rate în același an. În listele de îndreptățiți pentru împroprietărire au rămas înscriși 15 țărani cu 4 boi, 68 cu 2 boi și 56 țărani fără animale de tracțiune, pălmașii și toți ceilalți care formau o categorie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Secuieni. De asemenea, în sat existau și cazuri de sifilis, zisă de către săteni „cel pierit”, boală ascunsă de majoritatea celor care o contractaseră, considerând că este o boală rușinoasă, tratându-se rudimentar, cu leșie, cu alifie de zincă sau precipitat galben și alte unsori care pe care le cumpărau de la farmacie; alții luau leacuri de la babele satului. Cei conștienți declarau boala și se tratau la spitalul din Parincea prin injecții cu „Neovalvorsan” și cu bromură de mercur. Dintre doftoroaiele satului amintim
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să pătimesc,/ Că n-am știut să iubesc./ C-am avut un pui pe lume/ Și n-am știut cum se ține./ Dar acum de l-aș avea,/ Numa-n brațe l-aș ținea... / Cine zice puiu vine/ Are-un galben de la mine./ Cine zice c-a venit/ Îi dau salba de la gât/ Cine-mi zice puiu-n pat/ Are-un galben de-mpărat/ Cine-mi zice puiu-n brață/ Are-un galben de verdeațăăă... Vrei despre bătrânețe: Și-mi pare rău după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se ține./ Dar acum de l-aș avea,/ Numa-n brațe l-aș ținea... / Cine zice puiu vine/ Are-un galben de la mine./ Cine zice c-a venit/ Îi dau salba de la gât/ Cine-mi zice puiu-n pat/ Are-un galben de-mpărat/ Cine-mi zice puiu-n brață/ Are-un galben de verdeațăăă... Vrei despre bătrânețe: Și-mi pare rău după lume/ Eu mă duc și ea rămâne/ Doamne, câte n-aș vide/ Tânăr de aș rămâne/ Anii vin, anii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]