1,127 matches
-
nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și Ilarie, un an mai târziu, Augustin trimite o a doua carte intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
invaziilor barbare, literatura creștină din secolul al cincilea nu este săracă și nici modestă; nu atinge, cu siguranță, culmile din epocile precedente (semnificativă este dispariția științei comentariului și a tratatului teologic), dar demonstrează că sunt încă solide (mai ales în Galia) bazele culturale pe care dominația romană le construise acolo în trecut; totodată, oferă un răspuns problemelor momentului, un răspuns pe care, de obicei, nu-l găsim, în schimb, la puținii literați păgâni încă activi. Scriitorii creștini din această perioadă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un semn, acesta, al faptului că episcopul din Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărârii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, la nivel cultural și dogmatic, și mai ales în Galia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu pentru că susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată de la Pelagius, ci, eventual, de la învățații greci din secolul al patrulea. Așadar, nu fără motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorbească despre „maeștri provensali” și nu de „semipelagieni”, iar Pricoco subliniază și el inexistența „semipelagianismului”. Dezbaterea despre semipelagianism constituie una din manifestările cele mai vii ale vieții intelectuale din secolul al cincilea în care sunt implicate mai ales cercurile din Galia, dar și cele din Italia și Africa. Opoziția la ultimele teze antipelagiene ale lui Augustin se baza, între altele, pe afirmația din 1 Tim. 2, 4, unde se spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, afirmație înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincilea. a) Opere în care e combătut semipelagianismul După moartea lui Augustin, Prosperus și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestinus I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Galia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosperus și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosperus nu și-a încetat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, ci a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Vocația tuturor oamenilor În atmosfera creată de discuțiile dintre „augustinieni” și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nella tarda antichità. Actele Congresului... Erice (3-8 XII 1978), Centro di Studi Umanistici, Messina 1980, pp. 195-239; B. Luiselli, Indirizzo universale e indirizzi nazionali nella storiografia latino-cristiana dei sec. V-VIII, ibidem, pp. 505-533. 5. Hydațiu Nu e originar din Galia și nu aparține acelor cercuri din care provine Prosperus, un scriitor, autor al unei Cronici, pe care avem ocazia să-l amintim aici după ce am vorbit aici despre Cronica lui Prosperus. Ne referim la scurta Cronică (Chronicon) a lui Hydațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția istoriei Spaniei din secolul al cincilea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Galia; și în celelalte două cărți există secțiuni „narative” de epică creștină bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lângă aceasta epopee biblică, mai poate fi pusă în evidență și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din Galia (p. ???). Bibliografie. Ediții: Carmen ad Favium Felicem de resurrectione mortuorum..., recensuit J.H. Waszink, Florilegium Patristicum I, Bonnae, 1937; pentru Carmen adversus Marcionitas cf. ediția Karla Pohlmann, Vandenhoeck & Ruprecht, Götingen, 1991; cele două poeme anonime De Sodoma și De Iona în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și CSEL 23, 1881 (R. Peiper); Carmen de Sodoma, Introd., trad., note de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea, se poate spune că, în secolul al cincilea, Galia este regiunea Imperiului Roman de Apus în care s-a păstrat cel mai bine tradiția culturală clasică și creștină, iar existența școlilor de retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai bine tradiția culturală clasică și creștină, iar existența școlilor de retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai înfloritoare în prima jumătate a secolului al cincilea pentru că mai târziu și Galia intră într-o perioadă de decadență economică și culturală. Înflorirea monahismului a fost vitală pentru apărarea culturii și mănăstirile (de exemplu, cele din Marsilia, Lérins, Saint-Honorat) au fost centre culturale de primă importanță. Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident. De Macrobe a Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; E. Griffe, La Gaule chrétienne à l’époque romaine I-III, Letourey et Ané, Paris, 1964-1965. 1. Ioan Cassian Cel mai important scriitor din Galia secolului al cincilea a fost Ioan Cassian, născut prin 360 în Sciția, adică în regiunile din partea de jos a Dunării, chiar dacă, potrivit unor autori, deplina cunoaștere a limbii latine pe care o dovedește Cassian face discutabilă această informație (furnizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincilea se întâlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește atât o experiență de viață orientală cât și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Galia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esență spirituali mediocri; norma vieții monastice vine din Egipt, chiar dacă Ioan Cassian realizează dificultățile - chiar de ordin material, de exemplu, legate de felul în care se îmbracă cenobiții - ce pot împiedica o transplantare imediată a experienței egiptene din Egipt în Galia. Pentru Augustin, separarea de lume nu e niciodată un scop în sine, ci implică o întoarcere în lume pentru a lupta împotriva răului și pentru a apăra Biserica, însă pentru Cassian modelul augustinian nu prezintă nici un interes. Pentru el, raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizând polemica dusă împotriva lor de către Prosperus din Aquitania, că erau răspândite în special în Galia secolului al cincilea. Scriind în jurul anului 420 (deci când Augustin mai trăia încă), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3), el susține că „Dumnezeu, o dată ce zărește în noi izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]