688 matches
-
ei au dat vreme de un veac plus încă aproape jumătate de veac măsura valorii lui „The Washington Post”. A fost steaua polară a presei americane atunci când, folosind surse secrete și metode pe cât de ingenioase pe atât de cutezătoare, campionii gazetăriei de investigație a secolului al XX-lea, Bob Woodard și Carl Bernstein, susținuți fără rezerve de redactorul-șef Ben Bradlee și de patroana ziarului, Katharine Graham, au descâlcit ițele afacerii Watergate și au condus-o spre finalul ei schimbător de
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
îi mijlocise, totuși, o mare răspândire națională și internațională, n-a dat curs recomandării de a adopta o strategie mai agresivă pentru a cuceri noi teritorii. Din punctul ei de vedere, principalul merit al lui Len Downie - accentul pus pe gazetăria de foarte înaltă calitate, care i-a adus numai în 2008 șase Premii Pulitzer - a pricinuit de fapt daune ziarului, pentru că această politică editorială fusese prea costisitoare. Da, este. Dave Kindred reconstituie demersurile ziariștilor onorați cu aceste premii. Unii investigaseră
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
unde un profesor originar din România, Liviu Livescu, și-a salvat, cu prețul vieții, studenții) a primit și ea unul dintre cele șase premii. Victorii à la Pirus: succesele de stimă nu țin de cald. Rărirea inevitabilă a rândurilor în gazetăria americană este și un proces de nivelare: sunt eliminate vârfurile (la „The Washington Post”, un redactor-șef care fusese și creierul și sufletul ziarului, secțiunea cea mai spectaculoasă și mai îndrăgită - Style - și chiar respectabilitatea apărată cu strășnicie de o
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
aceștia au și ei dreptul la ură, nu este așa? Unii au visat în tinerețe să ajungă Ťfilosofiť - și au naufragiat în cafenea și în calambur. Alții au vrut să fie scriitori - și au sfîrșit curînd în cea mai tristă gazetărie. Am cunoscut și eu cîțiva dintre acești glorioși ratați. Cum să nu le acord dreptul la ură și la violență, cînd le știu toate idealurile lor naufragiate, toate complexele lor de inferioritate, toată tragica lor sterilitate? Nimic nu mă întristează
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
Alex. Ștefănescu Un Jupiter Tonans în pagina a doua a României literare Foarte multă lume este oripilată - și pe drept cuvânt - de invazia de vulgaritate din presa de după 1989. Se pierde însă din vedere relansarea, în aceeași perioadă, a gazetăriei de ținută, prin contribuția a numeroși scriitori, istorici, filosofi, sociologi și politologi. Ștefan Aug. Doinaș, Adrian Marino, Zoe Petre, Livius Ciocârlie, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gheorghe Grigurcu, Gabriela Adameșteanu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Eugen Uricaru, Ileana
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
de vicepreședintele PN}CD, Virgil Petrescu, fostul ministru al Educației, ziarul este condus de un tânăr și eminent intelectual, Nicolae Mardari, care, împreună cu echipa lui (Bianca Preda, Dana Pascu, Silviu Alupei, Andrei Chirica, Mădălina Naumencu și alții), reușește să facă gazetărie de bună calitate, nu propagandă de partid. Nu vom întâlni în paginile Dreptății din această nouă serie nici discursuri oficiale, nici articole apologetice. Publicația și-a regăsit intransigența și dramatismul care aveau cândva atât de mare ecou în conștiința cititorilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
să preia ștafeta acestei îndeletniciri, nu manifestă nici cel mai mic interes în această direcție; nici o universitate din țară nu are o catedră de critica textelor și tehnica edițiilor; succesul rapid, de notorietate chiar material, e mult mai accesibil în gazetărie sau în scrisul eseistic; în lumea vertiginos de grăbită de astăzi, cum poate fi cineva ispitit să migălească "devotat" pentru a descifra și îngriji texte, pentru a explora vechi publicații, pentru a corobora surse și bibliografii...? E adevărat. Lumea de
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
o meserie din care nu poate trăi. El evită nu neapărat postura de truditor în umbră, ci condiția de specialist (vorbind din nou solemn) de elită, nerespectat și neremunerat. Mai înainte de a se precipita spre o specializare care promite, ca gazetăria, succes și venituri convenabile, cu riscul însă al proximei saturații a pieții și deci al unei epuizante bătălii pentru a răzbi, sunt convinsă că un student la Litere n-ar ezita să concureze pentru o bursă de studii, masterat sau
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
că nu se ceartă, dar, provocată de inteligența întrebărilor avizate, face confesiuni excepționale despre propria artă poetică, despre împrejurările biografice care i-au modelat personalitatea de scriitor. Interviul intitulat Sînt o Ťdoamnăť frustrată, agresivă și melacolică nu poate avea soarta gazetăriei perisabile: el va folosi exegezei și trebuie păstrat împreună cu volumele Angelei Marinescu, pe raftul întîi. Mimoza și dragostea înșelată Dorind să vadă la ce cinematograf rulează Volver-ul lui Almodóvar, Cronicarul a răsfoit 24-FUN, "cel mai tare ghid din România", din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
lumea ei. Se prea poate să intervină o specializare și criticul (revistă, școală, elită) să nu fie una și aceeași persoană cu acest gazetar cultural (mass-media, talk-show, publicitate) pentru care limba română n-are deocamdată un cuvînt potrivit (critica și gazetăria făcînd dintotdeauna bună casă, la noi, fără a se întreba nimeni care este locatarul ei cel mai îndreptățit și dacă nu cumva celălalt ar trebui să se mute). Un lucru e sigur: televiziunea nu pune capăt destinului cărții, cum bănuia
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
uitat de parterul existențial al lui Eminescu. Lângă mișcarea ideilor și sensibilității sale artistice, lângă viziuni și obsesii structurante, va trebui să reamplasăm și să redistribuim gestica firească a unui om restituit biografiei sale: tânăr, bărbat, român, moldovean în malaxorul gazetăriei bucureștene, îndrăgostit nu numai de lirica sa, ci și de Bălăuca aceasta căreia îi scrie epistole caragialiene în formă și eminesciene în conținut. Bun cunoscător și mai vechi admirator al textelor lui Caragiale, Dan C. Mihăilescu face câteva paralele pline
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
puse la dispoziția revistei de Otilia Țeposu. Dintre acestea din urmă, fragmentele din cartea la care lucra, Dicționarul amorului, un eseu despre dragoste în literatură, sînt excepționale și te fac să regreți că Țeposu și-a consumat atîta vreme cu gazetăria de rutină și dirijarea trustului de presă "Cuvîntul", în detrimentul cărților sale de critică literară. Scrie Tudorel Urian, care a lucrat cu el: "Probabil nu și-a pus niciodată la modul foarte serios problema vocației sale principale. În momentul în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
pentru "Revista literară radio" îi spunea Georgetei Drăghici: Deși mă cred gazetar pînă-n ultima fibră, în egală măsură cu pasiunea mea pentru critică literară, nu pot să nu recunosc în clipele mele de sinceritate că trăiesc o anumită oboseală, datorată gazetăriei. Gazetăria este un malaxor care macină impecabil și care nu-ți mai dă răgaz nici pentru reflecție, nici pentru viață particulară." Un alt fragment inedit revelator este cel intitulat De ce scriu critică literară, în care vocea inconfundabilă a lui Țeposu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
Revista literară radio" îi spunea Georgetei Drăghici: Deși mă cred gazetar pînă-n ultima fibră, în egală măsură cu pasiunea mea pentru critică literară, nu pot să nu recunosc în clipele mele de sinceritate că trăiesc o anumită oboseală, datorată gazetăriei. Gazetăria este un malaxor care macină impecabil și care nu-ți mai dă răgaz nici pentru reflecție, nici pentru viață particulară." Un alt fragment inedit revelator este cel intitulat De ce scriu critică literară, în care vocea inconfundabilă a lui Țeposu ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
că îi expiră mandatul în CNA (unde a fost trimis de Ion Iliescu, n.m.), dar omul care avea la Securitate pseudonimele "Emil" și "Epure" nu se simte la sfîrșit de carieră. Cum Emanuel Valeriu a renunțat de mult timp la gazetărie, iar ca scriitor și-a tras cartușele în anii nouăzeci, probabil că i-a mai rămas ceva de turnat.
Păcate vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8323_a_9648]
-
viitor, într-o lume pe care încercam s-o aproximăm, fără prea mare succes, străduindu-ne să credem că mai era loc sau mai bine zis va mai fi loc și pentru artă în ea. Ion Dumitriu, care nu făcea gazetărie, nu și-a luat pauză "de urgență" de la munca lui la șevalet. Mircea Nedelciu însă s-a întors la proză numai atunci cînd a primit primul semn brutal din parte destinului, să nu se mai joace cu timpul. După ce a
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
conservator în virtutea căruia privește cu mefiență platitudinile moderne, dar mai apoi e suficient de mlădios pentru a se adapta noilor constrîngeri în vogă. Așa se face că, deși absolvent de Drept și Științe Politice, consacrarea i-a venit pe calea gazetăriei culturale, normandul încăpățînîndu-se să scrie în reviste ca „Panorama chrétien“ sau „Le point“, publicații în paginile cărora ținuta ideilor era dată de o vorbă de spirit altădată celebră: „creștin-democrația înseamnă să înduri creștinește democrația“. Numai că la Jacques Duquesne coabitarea
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
lui Marin Diaconu - doi oameni care l-au reînviat literalmente pe Nae Ionescu după 1989 - nu se poate spune că posteritatea filozofului ar suferi de goluri de informație sau de sfieli exegetice. Dimpotrivă, judecată după pletora de reacții pe care gazetăria și cursurile sale litografiate le-au stîrnit în anii trecuți, soarta postumă a acestui conferențiar atipic e plină de vîltori polemice. Și, la fel ca în timpul vieții, Nae trăiește prin voința de proscriere căreia trebuie să-i facă față. Și
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund neîncrezători în noblețea creației cu ambiții de posteritate. Iar dacă opera e deșertăciune, nu ne rămîne decît să rămînem în context și să scriem dinlăuntrul lui. Să facem, așadar, gazetărie de întîmpinare. Nu creație intelectuală, ci atitudine reactivă la ce se întîmplă în jurul nostru. Așadar, să scriem despre temele zilei cu convingerea că de felul în care le tratăm depinde împăcarea noastră din acea zi. Ziua care va veni va
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
spună ceea ce a înțeles. Fără minciuni, fără deghizări, fără calcule temătoare. Dacă greșește, revine a doua zi și recunoaște că a greșit. Important e ca de fiecare dată să spună ce a înțeles. Iar Nae Ionescu asta va face în gazetăria lui: va spune ce a înțeles de la o zi la alta, schimbîndu-și convingerile, nuanțîndu-și opiniile sau renunțînd complet la unele. Pentru Nae, o națiune este un tot organic definit de relația mistică dintre rege și popor. Poporul însemnă comuniunea de
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
securitate al lui Caraion, ci două note informative, scrise caligrafic de mînușița poetului, care ar fi putut face parte, cel mult, din dosarele dnei Lovinescu și al dlui Ierunca (oculta pariziana). Titlul pus de noi - Dosar Caraion - este obișnuit în gazetărie și desemnează un caz. Cît privește rostul publicării notelor cu pricina, n-am urmărit să murdărim imaginea poetului (ar fi și foarte greu, după ce poetul însuși a murdărit-o cum a murdărit-o!), ci să restabilim un adevăr: "jurnalul" din
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
un mod mistificator că „meritul cel mai de seamă al lucrărilor de proză ale lui M. Sebastian este că au contribuit considerabil la pregătirea operelor dramatice ale autorului lor”. Cu aceeași ocazie, Vicu Mîndra falsifică selecția de articole făcută din gazetăria sebastianică, atribuind articolelor un fals caracter democratic, în vreme ce ele erau în realitate adeseori pandantul atacurilor antipașoptiste și antiliberale (deci antieuropene și antidemocratice) ale stăpînului său predestinat de la Cuvîntul. Reactualizarea parțială a operei lui Sebastian se face pe această linie predominant
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
nespus de greu. E vorba de o luptă pentru putere dusă cu mijloace specifice universului mediatic, o luptă care nu iartă și căreia nu-i lesne să-i supraviețuiești. Eu i-am supraviețuit, singurul meu regret fiind acela că, dedicîndu-mă gazetăriei, mi-am neglijat romanele, iar dacă am învățat ceva în materie de cultură este că scrierea unei cărți este mai importantă decît întocmirea unui articol. Din acest motiv, astăzi trăiesc exclusiv pentru romanele mele. Vă mulțumesc și vă doresc să
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
tot ce puteam să spun și, pe de altă parte, atâta timp cât ești în viață, e greu să abandonezi. Dacă aș trăi din scris, disciplina "anul și romanul" ar funcționa de la sine. Dar cum nu trăiesc din scrisul literar, ci din gazetărie neliterară, romanele reprezintă un lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un interviu anterior: ești în competiție cu Mircea Cărtărescu? Mă refer la acele pagini din romanele tale în care
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
eseisticii acestui mare autor, cu care istoria nu a fost deloc generoasă. Trilogia brâncușiană aspiră să fie un ciclu, dar nu un sistem. Discursul lui Pandrea se îndepărtează semnificativ de rigorile filosofiei de catedră și oscilează între memorialistică, interpretare, sinteză, gazetărie, scrisoare și oralitate, într-un stil polemic de mare scriitor, fascinant și atunci când nu convinge defel. Și din acest motiv, recuperarea și editarea operei sale este unul dintre marile câștiguri ale istoriei literare de după 1989, fie și numai pentru că personalitatea
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]