1,633 matches
-
vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam dar nu-i auzeam... Îi priveam cu un ușor zâmbet în colțul gurii. Aproape că nu-i vedeam... păreau doar niște umbre în mișcare care scoteau niște sunete ciudate - sau mai degrabă niște gemete înfundate - căutând mereu ceva... o rază de lumină... *** Dintr-o dată, în această confuzie de gânduri mi-a apărut în fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă încerca să șoptească ceva... Mi-
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
ce se întâmplă cu mine? A vrut să se ridice la venirea noastră, tata a ajutat-o, dar ea se ținea singură în șezut și încerca să converseze cu noi. Se vedea că fiecare cuvânt era rostit cu greutate și gemete, ochii ei mari și tulburi se mirau de ce îi greață?... de ce dorește și totuși nu poate mânca? ... i-am gătit carne de pui fraged, pieptul alb ca să-i dea putere ... nici nu s-a atins de carne, a luat doar
VIZITA LA SPITAL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357276_a_358605]
-
place focul, spunea profesorul îngrijorat, cineva se uită la cer și deschise o umbrelă înflorată, un gând mărunt poate fi grădinar pentru întreaga lume, cine ar putea reteza norii? Profesorul luă o afină între dinți și o strivi încet, auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea din chinga circulară, sângele ei de pui de balaur, năvălind printre dinții puternici ai profesorului, un fulger lovi conform celor spuse un vârf uscat de copac și focul ne lumină ca pe niște vase vechi
APOTEOZA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357510_a_358839]
-
precum sunetele claviaturii unui armoniu, aruncând spre cer un imn al cutezanței, al sfidării imposibilului. O altă pauză - o altă revenire. Mica vietate și-a continuat concertul într-un ton minor, oarecum elegiac, îndulcind seara într-un suspin, într-un geamăt ce exprima tristețea unui amant solitar, o așteptare zadarnică, o dorință plină de durere, chemând-o, rugând-o implorând-o în finalul violent ca un țipăt de disperare stins brusc. Liniște. Când Emanuela a vrut să se ridice de pe bancă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
într-un manual, așezat cuminte în sacul cu atitudini, din spatele unei dimineți de amurg. *** Iubesc viciile, fiindcă mi-e frică de sfințenie. Nostalgia dezmățului duce la adevăr. Iată de ce-l urăsc pe Kant, moralistul! Construiește o lume fără dezgust, fără geamăt. Existența pură e dincolo de „cerul înstelat și de legea morală-n mine”. Nuditatea amantei ce-și desfată înclinațiile e mai dulce decât slova rațiunii. Doar ruina cărnii îți trezește conștiința finitudinii. Te scoate din ordinea lumii, desăvârșindu-ți răstignirea între
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi. Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor vizibile manifestări în care ne pierdem neatenți, avizi de senzații dincolo de noi. Puterea unui suspin poate fi auzită, poate înfricoșa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi.Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor vizibile manifestări în care ne pierdem neatenți, avizi de senzații dincolo de noi. Puterea unui suspin poate fi auzită, poate înfricoșa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn. Căci nici un loc din lumea pieritoare Nu e al morții, ci al vieții semn. IA-MI TOT! Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete Descătușarea geamătului serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii De zboruri largi, împreunând egrete Și degetele răsfirând prin plete Tăceri târzii sub clopotu-nvierii, Ia-mi tihna clipei decorând
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
Nu mai e bine... Și ea le iubește. Pentru ele a învățat să iubească... Prin ele a aflat iubirea... LE IUBEȘTE! Ar vrea să rămână cu ele... Să mai... Urechea ei cu auz fin, prinde sunet de alarmă: aude un geamăt dinspre casă... Din casă! Acum, știe că răul pe care i l-a făcut Nelu mamei, este cel mai ...rău, RĂU! Știe că ''mama'' e pe moarte. Nu știe CUM știe, dar ȘTIE ce e moartea! Și mai știe ce
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea din pantalonii mei scurți. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. Dar încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
fi străbătut, se străduia să-și facă loc cu mâna dreaptă, stânga îi atârna inertă pe lângă trup. După o vreme, simțind că pușca îi devenise prea mare povară, o apucase de țevi și, cu un efort ce-i smulsese un geamăt adânc, îi făcuse vânt cât mai departe în hățiș. Acolo e locul tău de acum înainte, șoptise, ți-ai încheiat socotelile cu lumea asta. Își continuase drumul, abia adăugând un pas celuilalt. Cerul se luminase de-a binelea, când dăduse
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Poeme > Antologie > IUBIRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Iubire Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din
IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358858_a_360187]
-
beznă și lumină, Amestec nedesfăcut de bine și de rău. Aud rafale, clipele și orele și zilele, Simt pe față stropi de sânge, Un strigăt de uimire, Aș vrea să nu fi fost nimic, Dar locu-acela mai există, Precum un geamăt surd Într-o vioară frântă Pe care-o ții în mâini și nu mai cântă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: O moarte multicplicată / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
O MOARTE MULTICPLICATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358930_a_360259]
-
iatacul plăcerilor trupești este înapoiat mintal și nu-și dă seama de orgia care se petrece acolo, ca și cum scena este regizată de cineva și totul este mimat, când în realitate perechea este în focul pasiunii, ba unde mai pui că gemetele sau icnetele sunt izvorâte din excitații și orgasme, doar nu din greață sau zădărnicie. Cum poți să spui că nu e ceea ce crezi? Dar ce e oare? Că doar nu e oră de practică la facultatea de medicină, examen la
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
Nu știu drumul spre ieșire” îi răspunzi pierdut. „Doar tu cunoști calea. Caută în inima ta ... vei ști. Voi fi acolo, să te întâmpin!” Îți continui călătoria ... Viața, o luptă continuă cu tine, cu cei din jur și lumea întreagă. Geamătul surd îl simți în piept ... tic-tac ... un ritual ireversibil..iți aduni forțele ... mergi mai departe. Hoinarul Timpului pribegind prin iluziile existenței, fără popas. Cauți, cercetezi, experimentezi ... te întorci în cochilia începuturilor. Descoperi taine, cauți răspunsuri ... un singuratic rătăcind spre locuri
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui de a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
un alt salt. Acolo unde-s stânci semețe, goale-n neobrăzarea lor, Ce trupurile își oferă, ca-ntr-un bordel al apelor, Se-avântă cu a lui pornire, intre-ai lor sâni umezi și țări, Trăiește strop de nemurire, cu geamăt surd, cu valuri mari. Apoi îl mâna iarăși dorul, spre plajă lui de lângă far, Ce din nisip și scoici plăpânde, iubirea a făcut altar. Mihaela NEACȘU Brăila 8 mai 2014 ---------------------------------------- NEACȘU (Karelia) Mihaela, poeta și artist plastic, născută la București
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu le văd căzând cu trosnet asurzitor în prăpăstii. Geamătul întregului codru e și mai puternic, înghite degrabă orice soartă tristă a vreunui brad căzut... Geamurile caselor zăngănesc puternic, se zbat ca niște păsări în laț, încât pare că din clipă în clipă se vor sparge în țăndări și vântul
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă ca greierii, , Sunt doar ceasornice creierii, Ard depărtările, sângele Plânge în tine, vai, îngere, Lasă-te goală, așterne-te, Soră iubită de gemete. Astfel se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul, Nimeni nu suie pe soclu, Umblă mai drept și ologul, Speranță primește orfanul, Văduva și caloianul. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Sufletul tău / Boris Mehr : Confluențe
SUFLETUL TĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360480_a_361809]
-
explozie de lumină și adieri mângâietoare care înviorau perdeaua ivorie. Putea vedea fereastra fără efort, doar mișcând abia capul spre stânga. O zării zâmbind larg. Efortul o îmbujoră instantaneu și un șir de vorbe calde, subțiratice - atât de altfel decât gemetele scoase până atunci - îmi umplură minte și suflet de speranță. Mă iții spre ea. Pricepu că sunt ochi și urechi și începu: Dragă Alida, ne cunoaștem de-atât amar de vreme și, după cum știi, ne-a unit o prietenie frumoasă
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în plină fantasmă? Îmi reveneau în gând versurile lui Romulus Vulpescu, din poemul: „Portretul prietenului meu”: „De la o vreme
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
totul nou/ pe care-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul meu mirosea a
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător/ la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-are geamăt, nici leac,/ altul cheamă și cheamă,/ altul blesteamă,/ altul cu`ntreg cuțitul/ ucide granitul.../ Sub marii, amari bolovani,/ sângele temniței fierbe de-o mie de ani./ Aud, aud,/ cu urechea pe piatră plecată,/ gârla lui răsculată./ Îi simt, îi simt
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]