13,216 matches
-
securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei și repetând gestul, adăugă: - Să-ți trăiască bărbatul, mami, mulți, mulți ani și să fie sănătos! În ochii celor doi părinți se ascunseră câteva lacrimi gata, gata de a apărea în pragul genelor, dar voind să se arate tari, găsiră că s-ar cuveni să mai audă încă odată clinchetul muzical al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină. Doamna Olga mă vedea și mă privea prin ochelari încruntată. Aceștia îi acopereau jumătate din față și uneori mă speriam de genele ce băteau din spatele sticlei. Nu puteam înțelege cum de vede tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu vrea să supere nici floarea și nici peștișorul. Ceilalți se uitau unii la alții și nu înțelegeau de ce Levi se juca așa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau ale unui om ieșit viu dintr-o cușcă în care fusese închis cu un naja. Se albiseră complet. Aveam buză-de-iepure, ca bătrânul negustor de mărunțișuri. Genele îmi căzuseră, un smoc de păr alb îmi crescuse pe piept; un suflet nou se cuibărise în mine. Gândeam într-un alt mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap, să scap de demonul care se trezise în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dată. Uite, i-am atras atenția cu Dan ăsta al tău. Am rămas cu gura căscată, mai să uit să trag aer în piept. Ea continuă netulburată: "Și? S-a ales ceva din asta? Mai mult decât să fâlfâie din gene la el și să schimbe două vorbe nu-ndrăznește. De parcă domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu banu' gros sau mai știu eu ce. Un ăla și el acolo, c-un amărât de apartament în Balta Albă și o leafă de la stat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea știu. Băieții deștepți, da. Ei sunt mereu atenți, stând cu urechile ciulite și ochiu' geană, până miros că-i rost pe undeva de o manevră sau de o lucrare. Termenul ăsta, "lucrare", n-are nimic de-a face cu ceva legat de muncă decât arareori. Oricum, atitudinea lui nea Vasile era una exemplară față de muncă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am nicio misie? "Băiete", îl iau mai familiar, doar e mâna mea dreaptă, "tu, împreună cu Costel, stați de pază aici și nu-l scăpați din ochi pe portar. Când te chem eu, îmi spui tot ce-a făcut." "Bine, Șefu'. Geană sunt pă el!" Plec, oprindu-mă în holul întunecos. După un minut încep să-și facă apariția trupele de la subsol. Zeci și zeci de mii se adună într-o masă compactă. În câteva minute cred că ating milionul. Disciplinați și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mare, amândoi băieți deștepți, dă caracter și dă viață, nu? Cân' colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să nu apară în perioada asta, dă Sărbători, dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce vrei, dragă? Știința merge înainte. Luați movila de pământ jos, de pe pacient. Așa. Să fie dus la camera de reîncarnare. Așa începe totul: cu reîncarnarea. Toată lumea să părăsească acuma sala de operație. Așezați movila la locul ei. Adică pe geana lumii. Pe fundalul muzical, cel al cornului, patru cavaleri îl luară pe celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevăzute. Războiul dintre noi, cel terestru, nu e altceva decât o copie a celui nevăzut. De acolo, pare-mi-se, ne vine ori pacea, ori gâlceava. Adică? - ridică sprâncenele Regizorul. Am impresia că acțiunile noastre își au precedentul undeva, dincolo de geana lumii ăsteia. Asta e una și convingerea că e vorba de amestecul acelor zeități în viața dumitale, e alta. Da, sunt de acord că viața noastră e prefigurată de o altă lume care depășește puterea noastră de înțelegere. Este de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi adun mințile, că prea erau răvășite. „De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mințile, că prea erau răvășite. „De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când vă întoarceți din cărăușie... De acum o să vă hodiniți pentru toate drumurile grele pe care le-ați făcut - a oprit boii moș Dumitru. Pâcu privea cu tremur de gene la boii lui... Se gândea că marțea ce vine o să meargă la iarmaroc ca să-i vândă și... și în schimb o să caute un armăsar...Privind la moș Dumitru cum deschide poarta cea mare, ca să bage carul în curte, Pâcu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a binelea și roua dimineții se prefăcea în aburi, șirul de care ieșea din pădure, de ceea parte, înspre locul de încărcare. În fruntea convoiului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una singură: „Îi cuminte, băiatul...Ce a avut de tras, sărmanul! Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește! Ce mai? Da’ pe un asemenea vânt mai rămâne aprins? Aleluia!” Soarele se ascundea deja după o geană roșie înainte de a trece dincolo de deal și eu mai aveam încă destulă cale de mers. „Dacă se întunecă mă pot conduce după luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treacă oleacă udul... Apoi dacă s-or înădi ca vulpea la găini, atunci au să dea de-a bâca ca ursul în huci - a încheiat Mitruță vorba, ducându-se la sania lui. Noaptea se lăsa cu sclipet de stele și geană de lună plină. Omătul înghețat scrâșnea sub tălpi precum sticla pisată. Felinarul din poarta Crâșmei din drum sclipea îmbietor... Când au ajuns la poartă, s-au oprit răsuflând ușurați: Uite că cu ajutorul Celui de Sus am ajuns cu bine - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultrasonografie + Doppler, tomografie abdominală, RMN care demonstrază obstrucția portală, trombul intraluminal, cavernomul portal; Biopsia hepatică are un rol limitat. Investigații pentru statusul protrombotic. Sunt foarte complexe și cuprind studii privind Proteina C, S, antitrombina III, mutațiile factorului V Leyden, mutațiile genei protrombinei. Puncția sternală. Studiile coloniilor eritrocitare și identificarea megacariocitelor dismorfice vor putea permite delimitarea dintre policitemia vera și eritrocitoza secundară. EVALUAREA VARICELOR ȘI A BILIOPATIEI ERCP nu este recomandată ca o explorare de rutină pentru pacienții cu EHPVO. Această ERCP
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92032_a_92527]