673 matches
-
(n. 6 martie 1779, Payerne — d. 24 martie 1869, Passy) a fost un general elvețian. Comandant de batalion (1800), colonel (1805), general-locotenent (1813), general de armată (1823), secretar al Ministerului de Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
sub comanda generalului Sir Harold Alexander au fost urmate de o înaintare către nord pe două fronturi, câte unul pe fiecare versant al Apeninilor care formează „coloana vertebrală” a Italiei. Pe frontul vestic, Armata a 5-a americană, sub comanda general-locotenentului Mark W. Clark, s-a deplasat din baza principală de la Napoli, iar pe cel de est general Sir Bernard Montgomery în fruntea Armatei a 8-a britanice a înaintat de-a lungul coastei Adriaticii. Armata a 5-a a înaintat
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Presa britanică, precum și C. L. Sulzberger de la "The New York Times" scriau adesea foarte convingător și în detaliu (de multe ori cu date fabricate) despre niște presupuse posturi de observație și de artilerie germane din interiorul abației. Comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Mediterana, general-locotenentul Ira C. Eaker însoțit de general-locotenentul Jacob L. Devers (adjunct al generalului Sir Henry Maitland Wilson, comandantul suprem al trupelor aliate de pe teatrul de război din Mediterana) a observat personal în timpul unui zbor de recunoaștere „o antenă radio [...] uniforme germane
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de la "The New York Times" scriau adesea foarte convingător și în detaliu (de multe ori cu date fabricate) despre niște presupuse posturi de observație și de artilerie germane din interiorul abației. Comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Mediterana, general-locotenentul Ira C. Eaker însoțit de general-locotenentul Jacob L. Devers (adjunct al generalului Sir Henry Maitland Wilson, comandantul suprem al trupelor aliate de pe teatrul de război din Mediterana) a observat personal în timpul unui zbor de recunoaștere „o antenă radio [...] uniforme germane agățate pe o sârmă de rufe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
care fuseseră duși de călugări au fost luați de o ambulanță militară. După ce s-au întâlnit cu un ofițer german, călugării au fost duși la mănăstirea Sant'Anselmo. La 18 februarie, abatele s-a întâlnit cu comandantul Corpului XIV Panzer, general-locotenentul Fridolin von Senger und Etterlin. Un călugăr, Carlomanno Pellagalli, a revenit la abație; când a fost văzut umblând printre ruine, parașutiștii germani au crezut că este o fantomă. După 3 aprilie, el nu a mai fost văzut. Ce se știe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
curs de transport spre Petroșani. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că ceea ce nu a obținut la Surduc prin surprindere, „trebuia
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
capul de pod ce fusese câștigat acolo. Divizia 2 "Das Reich" și Divizia 1 "Leibstandarte SS" nu au fost implicate în acest atac, având misiuni defensive până când "Totenkopf" urma să raporteze succesul. Atacul sovietic a început la orele 09:15. General-locotenent Rotmistrov a angajat curca 430 de tancuri și tunuri de asalt într-un atac frontal, cu încă 70 venind în al doilea val. Atacul s-a soldat cu un dezastru. "Luftwaffe" a răspuns rapid la cererile de susținere aeriană și
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
al amantei sale Gabrielle d'Estrées. Mama sa a fost Laura Mancini, sora Olimpiei Mancini, mama Prințului Eugen de Savoia, viitorul său adversar. Orfan la 15 ani, moștenește o avere imensă și la 18 ani începe cariera militară. Este promovat general-locotenent în 1688. În timpul războiului Marii Alianțe se face remarcat în bătăliile de la Steinkerque și Marsaglia. În 1695 este plasat la comanda armatei care operează în Catalonia, unde în 1697 cucerește Barcelona. La scurt timp este făcut Mareșal al Franței. În
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
Național de Apărare. Sergiu Medar a fost primul militar avansat în grad după alegerea în funcția de președinte al României a lui Traian Băsescu. Prin Decretul nr.1.180 din 30 decembrie 2004, el a fost avansat la gradul de general-locotenent cu trei stele începând cu data de 1 ianuarie 2005. Într-o declarație din februarie 2005, Traian Băsescu a declarat că l-a înaintat în grad pe Medar pentru că "altfel acesta ar fi ieșit la pensie". Generalul Medar a fost
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
Academia Militară Generală - secția artilerie (1966-1969), absolvite ca șef de promoție și ulterior Cursul postacademic superior (1975). În urma acestora, este numit comandant al Diviziei 10 Mecanizată (1969-1976), fiind avansat la gradul de general-maior (mai 1971) și apoi la cel de general-locotenent (mai 1977). În perioada 9 decembrie 1976 - 21 martie 1979, generalul Stelian Popescu a condus Armata a III-a de la Cluj. În martie 1979, a fost numit în funcția de vicepreședinte al Comisiei Centrale pentru Regulamente a M.Ap.N. Este trecut
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
el a condus echipa care l-a răpit pe fostul lider comunist Ștefan Foriș și, în anul 1946, La 30 august 1948, odată reorganizarea Siguranței Statului în Direcția Generale a Securității Poporului, Gheorghe Pintilie a fost numit în gradul de general-locotenent de Securitate, devenind director al DGSP și adjunct al ministrului afacerilor interne. Adjuncții săi au fost Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. Pintilie a fost direct implicat în toate acțiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în realizarea experimentului Pitești. Majoritatea deportărilor
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
tancuri al comandantului (1972 - august 1984) și înlocuitor al comandantului (mai 1977 - martie 1980). În mai 1977, este înaintat la gradul de general locotenent. Paul Cheler a fost trecut în rezervă în februarie 1985 de către Nicolae Ceaușescu cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele). După Revoluția din decembrie 1989, generalul Paul Cheler a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu . În perioada decembrie 1989 - ianuarie
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu . În perioada decembrie 1989 - ianuarie 1990 a comandat Divizia 57 Tancuri, iar în perioada 1 - 7 februarie 1990, general-locotenent dr. Paul Cheler a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, cu sediul la Buzău. A fost numit apoi la 7 februarie 1990 în funcția de comandant al Armatei a 4-a "Transilvania", cu sediul la Cluj, funcție
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
a continuat ofensiva pe teritoriul României. Generalul Kiselov a luat parte în fruntea Diviziei 4 Infanterie la toate luptele desfășurate în Dobrogea, până la începutul anului 1917, când divizia este mutată pe frontul din Macedonia. Kiselov este avansat la gradul de general-locotenent, și va rămâne pe acest front până la sfârșitul războiului. După terminarea războiului, Pantelei Kiselov a fost înaintat la gradul de General de infanterie, cel mai înalt grad militar din Armata Bulgariei, mutându-se cu familia la Sofia unde a murit
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărarii reușite în bătălia de la Stockach. La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
Armata, ordonându-se întoarcerea trupelor în cazărmi. Ca după câteva ore cineva să ordone mișcările acelea de trupe, adică să scoată iar Armata în stradă cu urmările care se cunosc. De ce? Și cine?"" Generalul a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 21 octombrie 1994 și apoi la cel de general de corp de armată (cu 3 stele) la 1 decembrie 1999 . La data de 1 octombrie 2003, a fost înaintat la gradul de general (cu 4 stele
Nicolae Păștinică () [Corola-website/Science/311729_a_313058]
-
unii parlamentari să ceară cercetarea lui pentru calomnie. Nu s-a făcut nicio acuzație formală, iar identitatea atacatorului nu a fost niciodată confirmată. Quisling a indicat ulterior că a fost o tentativă de a sustrage documente militare lăsate recent de general-locotenentul suedez Wilhelm Kleen. Așa-numita „afacere a piperului” a polarizat opiniile în jurul lui Quisling și a crescut temerile guvernului în ce privește elementele sovietice ce acționau relativ deschis în Norvegia în promovarea agitațiilor muncitorești. După moartea lui Kolstad în martie 1932, Quisling
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
anii 1990-1991, el a fost secretar de stat și șef al Departamentului Poliției Române. În anul 1992, Dănescu a fost numit secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind înaintat ulterior la data de 11 mai 1993 în gradul de general-locotenent (cu 2 stele) . În Guvernul Nicolae Văcăroiu, generalul Dănescu a îndeplinit funcția de ministru de Interne (19 noiembrie 1992 - 6 martie 1994), fiind eliberat din funcție ca urmare a eliminării militarilor de la conducerea ministerelor. El a fost ultimul ministru de
George Ioan Dănescu () [Corola-website/Science/310299_a_311628]
-
Фёдорович Унгерн фон Штернберг în rusă, care se traduce ca Roman Fyodorovich Ungern von Shternberg), cunoscut și ca Baronul sângeros sau Baronul nebun (n. 22 ianuarie 1886 stil nou - 15 septembrie 1921) a fost un german de origine baltică, devenit general-locotenent în armata rusă, unul din comandanții militari ai Armatei albe anticomuniste în timpul Războiul Civil Rus, mai târziu separându-se și devenind comandant militar independent cu aspirația de a conduce Mongolia și alte teritorii rusești la est de lacul Baikal. Deși
Roman Ungern von Sternberg () [Corola-website/Science/311104_a_312433]
-
din Direcția Planificare Strategică a Statului Major General. Teodor Frunzeti a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) la 1 februarie 2002 și apoi la cele de general-maior (cu 2 stele) la 1 decembrie 2004 și general-locotenent (cu 3 stele) la 23 decembrie 2006. Este transferat în funcția de comandant al Brigăzii 33 Mecanizată și locțiitor al comandantului Corpului 10 Armată Teritorial (2002-2003), apoi ca șef instrucție și doctrină (și inspector general al Forțelor Terestre) și comandant
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august 1916, când a fost numit la comanda nou înființate-i "Divizii 195 Cavalerie". După avansarea la gradul de general-locotenent, la 18 august 1916, este trimis pe frontul românesc, în campania împotriva României, fiind numit comandant al "Diviziei 3 Cavalerie", de staționată în Transilvania. Această unitate s-a transformat în următoarele zile în „"Corpul de cavalerie Schmettow"” , prin atașarea Diviziei
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Vasili Iosifovici Stalin (în rusă Василий Иосифович Сталин, din 9 ianuarie 1962 — Djugașvili (Джугашвили) *24 martie 1921, Moscova, RSFS Rusă — †19 martie 1962, Kazan, RASS Tătară, a fost un general-locotenent sovietic de aviație (din 1947). A fost comandantul Regiunii militare Moscova din cadrul Forțelor Aeriene Sovietice (1948—1952). Vasili a fost cel mai mic copil și al doilea fiu al liderului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin. s-a născut pe 24 martie
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
noiembrie 2002, rămășitele fiului lui Stalin au fost reînhumate în cimitirul Troekurovskoie din Moscova , lângă ultima sa soție, Maria . Vasili Stalin a fost înaintat de la gradul de colonel în 1942, la cel de general-maior în 1946 și la cel de general-locotenent un an mai târziu. Deși Vasili Stalin a devenit unul dintre cei mai tineri generali ai Forțelor Armate Sovietice, Vitali Popov, de două ori Erou al Uniunii Sovietice, își amintea: „Tatăl a fost strict cu el, el a semnat doar
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Război Mondial. Von Kluge s-a născut în Posen într-o familie de militari prusaci. În timpul Primului Război Mondial a fost ofițer de stat major și în 1916 a participat la Bătălia de la Verdun. În 1936 a fost promovat la gradul de general-locotenent și în 1937 i s-a încredințat comanda Armatei a VI-a germană. În calitate de comandant a Armatei a 6-a germană, care mai târziu a devenit Armata a 4-a germană a condus această armată în bătăliile din Polonia din
Günther von Kluge () [Corola-website/Science/327962_a_329291]