2,287 matches
-
este limitată numai la recombinarea și mutația genică și determinată de condițiile de mediu în care individul se dezvoltă, strict în cadrul speciei prin existența - în potenția - în genotipul individului a acestor posibilități. Ceea ce preia și transmite ereditatea sunt doar mutațiile genice favorabile, mutații care nu pot interesa decât fenotipul și numai dacă acestea se regăsesc în celulele germinale (gameți). Dacă se limitează numai la celulele somatice ele vor dispărea odată cu individul. Mai mult, selecția naturală operând la nivelul structurii genice, recunoaște
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mutațiile genice favorabile, mutații care nu pot interesa decât fenotipul și numai dacă acestea se regăsesc în celulele germinale (gameți). Dacă se limitează numai la celulele somatice ele vor dispărea odată cu individul. Mai mult, selecția naturală operând la nivelul structurii genice, recunoaște 3 mecanisme: - eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei (tipul direcțional); - eliminarea ambelor extreme deviante (tipul stabilizator); - eliminarea cu precădere a caracterelor dobândite mai degrabă, decât transmiterea lor (tipul disruptiv). Iată deci că nici variabilitatea genetică, nici
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
eficient în controlul acestei boli, nu a fost încă descoperită. Până atunci rămânem tot la polichimioterapie, cu medicamente din ce în ce mai sofisticate (de genul anticorpilor monoclonali) și din ce în ce mai eficiente, dar care numai rareori ajung să producă vindecări definitive. Vaccinarea genetică și terapia genică, pe larg abordate în cursul monografiei, au produs rezultate preliminare încurajatoare, dar mai au încă un drum lung de parcurs până la validarea unei eficiențe clinice. Un lucru este însă cert: mijloacele de cercetare a genomului care să conducă, în final
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor este generată printr-o serie de rearanjări genice specifice. Celulele pre-T conțin o enzimă specifică - terminal deoxinucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T exprimă markerii membranari CD2 și CD3, dar nu exprimă molecule caracteristice de suprafață: sunt dublu negative (DN) (CD4-CD8-) și negative
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
NF-kB (Hoffmann și Rechhart, 2002). Cel mai puțin înțeles aspect al imunității insectelor este însă acela al modalității prin care aceasta detectează infecția cu microbi. Injectarea bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive în cavitatea corpului insectei induce diferite pattern-uri de expresie genică antimicrobiană, ceea ce s-a considerat a reprezenta dovada că mecanismele de recunoaștere a microbilor au capacitatea de a diferenția între diferiți patogeni invadatori. Ciuperca entomopatogenă Beauveria bassiana activează selectiv expresia anumitor gene precum gena drosomicinii care codifică peptide cu activitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
deopotrivă expresia drosomicinei și diptericinei, ceea ce reprezintă un răspuns mai general ce poate reflecta reacția la traumatismul cauzat de injecție. Infecțiile larvare naturale cu ouă ale viespei parazitoide activează predominant încapsularea și reacțiile de melanizare, dar numai o redusă expresie genică antimicrobiană. Capacitatea insectei de a diferenția patogenii și a edifica un răspuns imun specific demonstrează faptul că recunoașterea patogenului la insecte conduce la răspunsuri imune înnăscute, adică la funcționarea imunității naturale, care este o formă ancestrală de apărare împotriva infecțiilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezintă similitudini structurale cu receptorii de tip To II, desemnați TLR, din familia proteinelor bogate în leucină de la mamifere. Se pare că asemenea proteine, precum TLR-4, mediază recunoașterea LPS-urilor bacteriilor Gram-negative. Peptidele antimicrobiene de la Drosophila sunt codificate de familii genice. Astfel, șapte gene organizate într-un cluster, codifică izoforme ale peptidului antifungic drosomycin. Proteinele antibacteriene Altacin și Diptericin sunt codificate de trei, respectiv, de două gene, pe când Drosocin, Metchnikowin, Defensin și Andropin sunt codificate de gene singulare. Genomul drosofilei conține
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umoral al insectelor. Gena mitricoxidsintazei din genomul drosofilei și gena proteintransferinei transportatoare de fier sunt implicate prin produșii lor în apărarea celulelor gazdei față de infecția microbiană. Ca așezare în genom, unele gene implicate în mecanismele de apărare constituie mici clusteri genici. De exemplu, Spätzle, Toll și Pelle, sunt lincate genetic, după cum și genele Cactus, Dorsal și Dif sunt, la rândul lor, lincate. Alte trei gene pentru peptide antimicrobiene, reprezentând trei clase proteinice, Attacin, Drosocin și Metchnikowin, sunt grupate în poziția 51C-52A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la rândul lor, lincate. Alte trei gene pentru peptide antimicrobiene, reprezentând trei clase proteinice, Attacin, Drosocin și Metchnikowin, sunt grupate în poziția 51C-52A, în tandem cu două gene pentru Attacin. Nu se exclude posibilitatea ca un asemenea fenomen de grupare genică să permită evoluția rapidă a peptidelor antimicrobiene variante, pe calea evenimentelor de crossing-over inegal prin care se asigură recombinarea diferitelor domenii funcționale, ceea ce ar reprezenta echivalentul recombinării somatice din cadrul codificării genelor imunoglobulinice, de la mamifere. Sunt redate grafic diferitele clase de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi și o regiune constantă cu trei domenii desemnate CH1, CH2 și CH3. În catena H a imunoglobulinei IgM există patru domenii desemnate CH1-CH4, corespunzând regiunii constante a acesteia. Secvența de aminoacizi a domeniilor IgG este identică, reprezentând consecința duplicației genice. Au fost identificate două tipuri de catene ușoare desemnate λ (lambda) și κ (kappa) și cinci tipuri fundamentale de catene grele, desemnate α (alfa), δ (delta) ε (epsilon), γ (gamma) și µ (miu). Tipul de catenă grea determină încadrarea imunoglobulinelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au permis clasificarea catenelor grele ale imunoglobulinelor în tipurile enumerate mai sus. Zona de articulație dintre CH1 și CH2 se numește „balama”, regiune de articulație sau „țâțână” și conferă catenei grele și implicit heterotetramerului imunoglobulinic o oarecare flexibilitate. Catenele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evidențierea existenței unor poziții invariabile în treimile N și C terminale ale catenelor grele. Asemenea restricții structurale au fost conservate în decursul evoluției. Datele de hibridare moleculară evidențiază absența secvențelor respective la nivelul genelor imunoglobulinice, dar susțin implicarea fenomenului duplicației genice. Secvența de aminoacizi a catenelor L și H ale tetramerului imunoglobulinic prezintă regularități în poziția resturilor cisteină între care se pot stabili punți disulfidice, ceea ce conduce la constituirea de domenii de pliere a catenelor desemnate VL, VH, CL, C H1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
structural-moleculare a imunoglobulinelor și anume: variația izotipică, variația alotipică și variația idiotipică. Heterogenitatea izotipică definește variantele biochimice ale imunoglobulinelor. Denumirea acesteia derivă de la cuvântul grecesc izos = același. Această variabilitate a apărut în decursul evoluției speciei, printr-un proces de diversificare genică, ca urmare a acumulării mutațiilor în sectoarele genice pentru regiunea constantă a catenelor grele, ceea ce a determinat variații în secvența de aminoacizi a acestei regiuni. Tocmai asemenea variante biochimice ale regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți antigenici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alotipică și variația idiotipică. Heterogenitatea izotipică definește variantele biochimice ale imunoglobulinelor. Denumirea acesteia derivă de la cuvântul grecesc izos = același. Această variabilitate a apărut în decursul evoluției speciei, printr-un proces de diversificare genică, ca urmare a acumulării mutațiilor în sectoarele genice pentru regiunea constantă a catenelor grele, ceea ce a determinat variații în secvența de aminoacizi a acestei regiuni. Tocmai asemenea variante biochimice ale regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți antigenici, atunci când, bunăoară, se injectează imunoglobuline umane, în iepure
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinice apar astfel ca fiind rezultatul variațiilor din secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor H și L, moștenite ereditar în manieră mendeliană și după un model de ereditate codominantă, ceea ce face ca alelele distincte dintr-un același locus genic să se exprime în egală măsură, condiționând exprimarea unui anumit alotip, prin care este caracterizat fiecare individ uman. Markerul G1m(a) din moleculele IgG1 are secvența Asp-Glu-Leu-Thr-Lys, la unii indivizi umani, pe când la alții, această secvență este Glu-Glu-Met-Thr-Lys, apărând astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și b5b5, va exprima markerul b4, pe o fracție a moleculelor Ig și markerul b5 , pe restul moleculelor Ig, ceea ce reprezintă realizarea raportului de codominanță dintre b4 și b5 și totodată funcționarea mecanismului de excludere alelică care impune realizarea rearanjamentului genic imunoglobulinic eficient doar în cadrul unuia dintre cei doi cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doi cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule care aparțin unei anumite clone celulare și care recunosc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sinteza imunoglobulinelor (Ig), ca și aceea care dirijează sinteza receptorilor de antigen din celulele T (desemnați TCR) este deținută nu de gene unice, adică de cistroni - unități funcționale în dirijarea sintezei unei catene polipeptidice, respectiv proteine, ci de multiple segmente genice, transmise pe linie germinală în toate celulele, dar care sunt supuse unor rearanjamente strict controlate într-o dinamică funcțională, riguroasă, doar într -o categorie aparte de celule somatice, reprezentate de limfocitele induse să sintetizeze Ig sau TCR față de antigenele cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unor rearanjamente strict controlate într-o dinamică funcțională, riguroasă, doar într -o categorie aparte de celule somatice, reprezentate de limfocitele induse să sintetizeze Ig sau TCR față de antigenele cu care organismul vine în contact la un moment dat. Fiecare segment genic imunoglobulinic, luat individual, nu are capacitatea de a funcționa ca genă, dar informația genetică deținută în secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
luat individual, nu are capacitatea de a funcționa ca genă, dar informația genetică deținută în secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă, rezervor reprezentativ pentru specia Homo sapiens sapiens, și un rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la tată, de asemenea, reprezentativ pentru această specie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are capacitatea de a funcționa ca genă, dar informația genetică deținută în secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă, rezervor reprezentativ pentru specia Homo sapiens sapiens, și un rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la tată, de asemenea, reprezentativ pentru această specie (fig. 3.1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă, rezervor reprezentativ pentru specia Homo sapiens sapiens, și un rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la tată, de asemenea, reprezentativ pentru această specie (fig. 3.1). Această organizare a informației genetice implicată în realizarea răspunsului imun este una
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă, rezervor reprezentativ pentru specia Homo sapiens sapiens, și un rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la tată, de asemenea, reprezentativ pentru această specie (fig. 3.1). Această organizare a informației genetice implicată în realizarea răspunsului imun este una strategică, deoarece ea asigură ca organismul să producă anticorpi special proiectați spre a recunoaște orice tip
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]