839 matches
-
de la întovărășiri simple de tip ""commenda"" până la companiile comerciale de tip familial, care îmbinau activitățile comerciale cu operațiunile monetare și de credit. Companiile familiale cu activități diversificate au proliferat în secolele XV-XVI, cele mai importante fiind cele italiene, florentine și genoveze, precum și cele germane, ca cel al companiei familiei Fugger din Augsburg. S-au impus noi forme de organizare comerciale: companiile privilegiate și companiile anonime pe acțiuni. Companiile privilegiate sau regulate au fost înființate pe baza unor carte de privilegii acordate
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de Ruso-Vlahia, adică "țara românească dinspre ruși", prin analogie cu Ungro-Vlahia, anume "țara românească dinspre unguri". În Țara Românească, Muntenia mai era numită și Megali-Vlahia, Valachia Maior sau Grosse Valachei, iar Oltenia: Mikri-Vlahia, Valachia Minor sau Kleine Valachei. În portulanele genoveze de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, Moldova mai apare și sub numele de Velacia Bogdana, în timp ce Transilvania apare sub numele de Velacia Interiore iar Țara Românească sub numele de Velacia Bassaraba. Există și o opinie că
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
"Pentru un monument istoric, vezi Farul genovez Constanța." Fotbal Club Farul Constanța este un club de fotbal din Constanța, România. Singurele performanțe notabile ale clubului de la malul Mării Negre sunt finala Cupei Balcanice disputată în 1966 și pierdută în fața celor de la Rapid București, finala Cupei României din 2005
FC Farul Constanța () [Corola-website/Science/298505_a_299834]
-
tragedie istorică despre ajunul primei revoluții burgheze din Anglia - "Carol I" ("Charles the First"). De asemeni, traduce din Calderón, dramaturgul spaniol, cu care și-a descoperit, nu de mult, afinități deosebite. Prin intermediul lui Trelawny, Shelley comandă unui constructor de nave genovez o ambarcațiune specială, pentru plimbările pe care speră să le facă, împreună cu Eduard Williams, pe apele golfului Spezzia, unde s-au hotărât să se instaleze amândoi, împreună cu soțiile. La 12 mai, ambarcațiunea, botezată Ariel, sosește la noua lor reședință, Villa
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
a traversat pasul Belen și a atacat Anatolia în 1832. În epoca otomană târzie, orașul a câștigat o tot mai mare importanță ca avanpost al drumului comercial spre Bagdad și India. Iskenderun a fost principala bază de plecare a neguțătorilor genovezi și venețieni, iar mai apoi a celor din nordul și vestul Europei. Compania Britanică a Levantului a menținut o agenție aici pentru aproape 200 de ani, până în 1825. Portul a crescut în timpul secolului al XIX-lea. În 1912, orașul a
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
dintre marii conducători anticruciați de pe la jumătatea secolului al XII-lea. Guillaume al II-lea de Nevers, (care scăpase cu viață al Tarsus), și Raymond de Toulouse s-au alăturat resturilor armatelor cruciaților. Sub comanda lui Raymond cruciații ajutați de flota genoveză au cucerit Tortosa. Din acest moment, cruciada s-a transformat mai degrabă intr-un pelerinaj. Supravițuitorii au ajuns la Antiohia la sfârșitul anului 1101 și de Paștele anului 1102 au intrat în Ierusalim. După aceasta, cum jurământul lor fusese îndeplinit
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
și de est se aflau mai multe dealuri, cunoscute sub numele generic de Muntele Sfântul Silpius, către aceste dealuri deschizându-se Poarta "de Fier" a cetății. Pe la mijlocul lunii noiembrie, a ajuns la Antiohia și nepotul lui Bohemund, Tancred, iar flota genoveză a intrat în portul Sfântul Simeon, aducând noi provizii pentru cruciați. Asediul trena și, în decembrie, Godfrey s-a îmbolnăvit, iar proviziile, care fuseseră din belșug până în acel moment, au inceput să se sfârșească odată cu venirea iernii. La sfârșitul lunii
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
pe Muntele Măslinilor și au fost ținute predici de mai mulți călugări printre care și Pierre l’Ermite. În tot timpul asediului, cruciații au încercat de mai multe ori să ia cu asalt zidurile fortificațiilor, dar au fost respinși. Trupele genoveze, conduse de Guglielmo Embriaco, demontaseră deja corăbiile cu care sosiseră în portul Iaffa, folosind lemnul obținut pentru construirea unor turnuri de asediu. Turnurile de asalt au fost împinse până spre zidurile orașului în noaptea de 14 iulie spre marea suprindere
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
începutul celui de-al XV-lea au fost organizate două cruciade de Ungaria, Polonia, Țara Românească și Serbia. Ambele au fost zdrobite de otomani. În timpul asediului Constantinopolului, alături de apărătorii greci ai cetății au căzut la datorie și un număr de genovezi și venețieni. La opt sute de ani după a patra cruciadă, Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat de două ori regretele pentru evenimentele din 1204. În 2001, el a scris arhiepiscopului Atenei: "Este tragic că atacatorii, care trebuiau
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Când în 1796, Napoleon Bonaparte a cucerit regatul împreună cu restul nordului Italiei, regele Carol Emmanuel al IV-lea a fugit în Sardinia. În 1814, regatul a reapărut pe harta politică a Europei, cu un teritoriu lărgit prin adăugarea fostei Republici Genoveze, (acum un ducat), și a fost folosit ca stat tampon între Franța și statele italiene. În secolul al XIX-lea, a fost folosit și numele de Sardinia-Piemont. Ca o reacție după cucerirea napoleoniană, țara a fost guvernată de monarhi conservatori
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
fii hanului. În luptă a intervenit Imperiul Otoman, impunându-l pe tron pe Meñli I Ghirai, unul dintre fii lui Haci I Ghirai. În 1475, armata otomană aflată sub comanda lui Gedik Ahmet Pașa, a cucerit Principatul Feodoro și coloniile genoveze Cembalo, Soldaia și Caffa. Din acesl moment, Hanatul Crimeii a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman. Coasta sudică a Crimeii a devenit un sancak (provincie) otoman, hanii au continuat să stăpânească restul peninsulei și stepele nordice. Relațiile dintre otomani și tătari
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
jurisdicția unui cadiu. În mod oficial, cadiul era subordonat kadiaskerului, în practică însă, era subordonat șefilor de clan sau hanului. Cadii erau cei care impuneau legea în viața de zi cu zi a musulmanilor hanatului. Minoritățile nemusulmane, (grecii, armenii, cercasienii, genovezii și evreii), trăiau atât la orașe cât și la sate, uneori în cartiere distincte. Ei aveau instituțiile religioase și judiciare proprii, în conformitate cu sistemul otoman al comunităților confesionale. Ei își controlau finanțele și comerțul și plăteau taxe în schimbul cărora nu trebuiau
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
cucerit zona în 1067, au redenumit-o "azak" (șes), de unde a derivat numele modern al zonei. Hoarda de Aur a cucerit cea mai mare parte a coastei în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar negustorii venețieni și genovezi au primit permisiunea de a se așeza în zona Azovului din zilele noastre, unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
Demetrios în zona Vicinei (actualul masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224), ci deasemenea Greci, Armeni și Genovezi în porturi. Capitala era la Cărvuna (azi Kavarna, Bulgaria) iar cetatea domnească nu departe, la Caliacra. Frontierele i s-au modificat de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în porturi. Capitala era la Cărvuna (azi Kavarna, Bulgaria) iar cetatea domnească nu departe, la Caliacra. Frontierele i s-au modificat de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde Genovezii aveau reprezentanțe. În 1357, Dobrotici se declară despot. În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul Licostoma (azi Periprava). Noul stat capătă numele de Dobrogea, după Dobrotici. Arhiepiscopul Vicinei, Iachint, devine primul metropolit al Țării Românești tot în 1359. În 1366 Ioan V Paleolog vizitează Roma și Buda, încercând să capete ajutor
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
împreună cu aliatul său Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. Cu acest prilej cetățile Dârstor (Silistra) și Chilia trec în posesia Țării Românești. În 1379, flotele munteană și dobrogeană blochează flota genoveză în fața Constantinopolului. În 1386, Dobrotici moare și îi urmează la tron Ivanko sau Ioan, care acceptă pacea cu Murad I al Imperiului Otoman și semnează un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare în 1388 în timpul expediției Marelui Vizir Çandarli Ali
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
cu ajutorul aliaților săi, Regatul Ungariei. A treia ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește Dobrogea și se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman. După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
două civilizații antice: civilizația minoică din Creta, și civilizația miceniană din Peloponez. Ulterior au înflorit orașele-state Atena și Sparta, care împreună cu altele au constituit civilizația greacă. Marea Egee a fost controlată apoi, de-a lungul timpului, de perși, romani, bizantini, venețieni, genovezi, turcii selgiucizi și de otomani. Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana de Est. Insulele Egeene se împart în șapte grupuri: Marea Egee acoperă o suprafață de aproape
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
Marea Azov. Conform cifrelor recensămantului din 2013, în oraș locuiau 1.104.000 persoane. Gura de vărsare a râului Don a avut o mare importanță culturală și comercială încă din antichitate. Pe aceste locuri grecii au fondat o colonie - Tanais, genovezii au ridicat fortul Tana, iar Imperiul Otoman au transformat-o în fortăreața Azov. Orașul a fost înființat în 1749, când a fost construit un punct vamal pe Don. În scurtă vreme a fost construită și o fortăreață. Numele orșului a
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
Politica otomanilor a fost o lovitură mare pentru relațiile economice ale Azerbaidjanului și putea provoca căderea statului Akkoyunlu. Mehmet II încercând să ocupe toată Asia Mică, inclusiv drumul mătăsii Tebriz-Tokat-Bursa, plănuia cucerirea tuturor statelor mici din Anatolia, Trapezunt (Trabzon), centrele genoveze din sudul Mării Negre și sursa principală a mătăsii - Azerbaidjan. În acest caz, conducătorii azeri au început să caute aliați în Europa, în spatele otomanilor. Istoria s-a repetat încă o dată, lupta pentru drumurile către Marea Mediterană și Marea Neagră dintre greci și perși
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
în Bătălia de la Baia. La venirea primăverii, nici un principe european nu era pregătit să trimită ajutoare lui Ștefan. Campania de răspuns a lui Mehmed al II-lea pentru pierderea suferită la Vaslui a tatonat terenul prin ocuparea Caffei, cetatea negustorilor genovezi, și a altor cetăți din Crimeea, apoi atacarea Cetății Albe și a Chiliei. A urmat atacarea Mangopului, de unde provenea doamna lui Ștefan, Maria de Mangop, culminând la 27 iulie 1476 cu marea înfruntare de la Valea Albă, Războieni, una din cele
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
iau locul schimburilor bazate pe mirodeniile portughezilor. Următorul oraș-univers a devenit Geneva care a preluat controlul economiei europene prin intermediul băncilor și nu al comerțului. Cantitățile imense de argint aduse de Spania din America au reclamat servicii bancare de calitate. Băncile genoveze aveau toate inovațiile care au modernizat sistemul bancar. Odată cu epuizarea argintului spaniol, economia s-a schimbat. Amsterdam a devenit noul oraș-univers marcând un nou avânt al Nordului asupra sudului mediteranean. În secolul XVIII va ceda locul Londrei ca oraș-univers al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
malul asiatic al Bosforului, numită "Anadolu Hisarı", a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre să ajungă la oraș. Această fortăreață se numea "Rumeli Hisarı"; "Rumelia (Rumeli)" și "Anatolia (Anadolu)" fiind numele porțiunilor europene și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreață este cunoscută și sub denumirea "Boğazkesen", ceea ce în limba turcă
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]