593 matches
-
datele semnificative ale problemei. În primul rând, transpare cu evidență natura extrapământeană, străină, a Creatorului, pe care Biblia Îl numește Dumnezeu, dar În care noi vedem personalizarea ideii de forță externă angajată În opera de edificare a unei realități cosmice genuine, de o vastitate și o complexitate copleșitoare. Prin ceea ce voi numi În continuare Creatorul, Îi desemnez, după cum ați Înțeles, desigur, pe Ceilalți. Așadar, Creatorul descinde de undeva, nu se știe de unde, cu intenția fermă de „a face” (acesta este primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual al ființei: omul. * Trăind sau târându-ne absenți, obligați, prin viață, lăsân du-ne sufletele în învinuirea de a nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
El Își putea da seama, după expresia ofițerului mai grăsuliu, că mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască omul inutil. Dacă ar fi fost posibil, i-ar fi lăsat doctorului Czinner câteva firimituri de speranță până la sfârșit. Maiorul Petkovici avea permanent obiecții. Știa la fel de bine ca oricare altul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cât bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Udrea nu vrea să vină, înverzinduse ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin de invidie pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Bineînțeles că numai cu Ștefan cel Mare, doar cu Ștefan cel Mare, dorește să se compare fiindcă alții care chiar dacă au fost la viața lor mari domnitori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că unii, totuși se gândesc la popor, folosindu-se vechiul dar sănătosul principiu românesc: „Țara arde și baba se piaptănă". De exemplu, doamna Udrea, care dă sfaturi tinerilor pedeliști, cum să răzbească în politică. Ea a declarat fremătând, serafică și genuină: „Când am intrat eu în politică, era o vină să fii blondă". Sărmana doamnă Udrea, cred că are grave probleme cu ținerea de minte, că de fapt și pe atunci nu era o vină să fii blondă, dar era penal
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai spre zori sau Se întorc mistere antice în sunet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
odată / un lucru știut dinainte / devine adevărat în chip nou / inedit... adevărul din el / se aprinde subit / urcat lângă soare pe cer - și prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de interpretare, atât pornind de la intuiția genuină a sacrului - ca într-un cenotaf, unde mormântul e gol / crucifixul e gol / cerul e plin de slavă! -, cât și de la tatonarea cărturărească a lui, în palatul cu incunabule. Episoadele biblice, reeșalonate conform unui parcurs interior care și le-a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu e însă strigată, ci doar sugerată. O rețea lexicală, bine reprezentată în poemele de început - cantonul, cantonierul, șinele, terasamentul, liniile de cale ferată etc. -, punctează un areal cu o simbolistică densă, cuprinzând între semnificații și pe cea a libertății genuine, fruste, pe care o reliefează, prin contiguitate spațială, în primul rând, semantica rusticului, a campestrului, liantul fiind copilul / copilăria. Pe de altă parte, în atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu ai face altceva decât să te lași scris de textul care s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este scris: să nu faci altceva decât să te lași scris de textul care este În tine și În care nu găsești decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, neinventată.“ Deși e nevoie de un efort special pentru a-l recepta În Întregime, romanul place și dincolo de rațiunea lui teoretică. De remarcat Înainte de toate dinamismul scrisului lui Marin Mincu: intuitiv și decis. „Jurnalul lui M.“ este mai mult un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
measure of normal cultural practices development and its representations. The call to memory through some authentic models is an exercise that should be increasingly present inside the Romanian space, given that a change, a refresh is needed. Recalibration to the genuine intellectual tradition is an important first step to the awareness of a culture of native elites, of a fecund type that could refresh the native land. The Christian interwar elite's history represents an important moment in the history of
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războiului, se uzează și îi sărăcesc pe posesorii lor, a doua însă, cu cât mai mult se folosește cu atât mai mult se mărește. 3.2.4. Augustin, episcop Sfântul Augustin (354-430), episcop de Cartagina, a fost unul dintre reprezentanții genuini ai tradiției catolice în domeniul disciplinar și doctrinar. Din scrierile sale deducem care era adevărata atitudine a Bisericii timpurii față de problema militară și de războiul drept. Augustin își propune subiectul în întregime; îl examinează în diferitele sale aspecte și ilustrează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste trei aspecte au fost negate dintru început de Biserica universală, care se considera singura depozitară a adevărurilor creștine, singura autoritate oficială capabilă să interpreteze genuin conținutul cărților sacre, autoritate creată de Cristos pentru reglementarea și determinarea obiectivă a faptelor morale ale credincioșilor. În timp ce caracteristicile revelației divine frânau libera expansiune doctrinară a gnosticilor și a montaniștilor, organizarea Bisericii primare constituia un impediment în calea interpretării arbitrare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Gnosticii abuzau de învățătura Apostolului Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de libertinaj propriu-zis, căruia Maximian i-a deschis calea, al cărei imbold a fost dat de împărații persecuțiilor precedente. Dintre soldații uciși în timpul persecuției din anul 303, în afară de Passio lui Tarachus, Probus și Andronicus, nu ne-au parvenit alte acte genuine ale proceselor desfășurate, întrucât, în acea perioadă de teroare și de confuzie pentru Biserică, posibilitatea și grija transcrierii acestora era destul de redusă. Această lipsă a fost agravată și de intervenția lui Maximian care a poruncit să fie arse și distruse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o cale de a tinde către limbajul perfect, aproape transcendental, "multe poeme ale Anei Blandiana fiind poeme-eseu și putând fi traduse doar într-un limbaj exclusiv eseistic"97, așa cum exemplifică Alex Ștefănescu : "Poeta știe să păstreze ideile în acea stare genuină în care nu-și fac loc încă vicisitudinile actului de cunoaștere. Ea uzează de logică, însă numai în treacăt, ca și cum și-ar trece degetele pe corzile unei harfe. Lirismul Anei Blandiana este, dacă se poate spune astfel, o mireasmă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ei înșiși: era o aspirație greu de atins. Intoxicați de manipulări, noi cei de azi am ajuns să nu mai credem aproape deloc în sinceritate. Pentru că totuși nu putem evita termenul, livrăm „minciuna” sub titlul de „sinceritate artistică”. Pe cea „genuină” o considerăm, cum făcea de curînd un poet, „o mare greșeală”. Dar - mă întreb - se poate ajunge la „autenticitate” și se poate obține „credibilitate”, fără sinceritate? Una liminară și integrală! Bacovia n-a ținut pasul cu evoluția ideilor estetice din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage atenția obsesia cunoașterii esențiale și a recunoașterii. Câteva texte construite în întregime pe schema inițierii ezoterice, misterioase ori a oficierii unui straniu ritual de în-semnare și/ sau recunoaștere a acestei în-semnări (Lupul albastru, Pescărușii Livingstone, Litere și cuvinte, Semne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
curentă în fatidicul an, care a văzut demolându-se zidul de la Berlin și regimurile din sfera de dominație sovietică prăbușindu-se unul după altul. Pretutindeni, lumea a trăit atunci un sentiment unic de libertate, de regăsire, de întoarcere la tradițiile genuine. Reîncepea într-un fel istoria. Chemarea ei s-a putut auzi peste tot, cu nuanțe specifice, revelând o trezire ca dintr-un somn letal, o resurecție cvasi miraculoasă. La Praga, ceasurile din palatul prezidențial, numai decorative sub dictatură, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
decât de aparentele rupturi, marele istoric propunea deci o "lectură" mai fidelă față de realitatea faptelor. Se admite acum că nu putem avea o explicație coerentă a secolului XVIII fără a lua în seamă elementele de continuitate, de creație modestă dar genuină, susceptibilă să explice buna primire și rodnicia profetismului ardelean în spațiul extracarpatic sub zodia renașterii naționale. Un mare contrast între noua epocă și fanarioți ar justifica de altfel întrebarea deja pusă de N. Iorga: "Ce judecată trebuie să apese asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
științifică. Doar că, deși operația de cezariană a metafizicii pare să fi reușit, dovadă fiind reziliența teoriei la schimbare, copilul a fost scos la lumină fără simțuri: un obiect, până la urmă nefolositor, chiar ireal pentru că nu face parte din zona genuină a conștiinței competiționale a Naturii care este Natura Umană. Concluzia este fără dubiu: homo œconomicus nu poate naște niciun făt normal, pentru că el chiar nu are funcție biologică, fiind în fond o închipuire platonică din peștera preștiinței, lipsit de sentimente
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de stil, precum comparația din primul vers sau metaforele revelatorii (patria sa, zăpada făpturii, curcubeul). 9. Ultimele patru versuri alcătuiesc o secvență poetică prin care este surprins actul creației. Repetiția enunțului principal reliefează tenacitatea cu care poetul modern caută izvoarele genuine ale limbajului, fiindcă numai din apele primordiale se poate ivi curcubeul poeziei. Prin metafora revelatorie a curcubeului se sugerează ideea frumuseții nepământene a creației ce reunește - întro formă perfectă - culorile diverse ale univer sului. În același timp, simbolul arcului celest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]