2,818 matches
-
antifraternal tradition in Troilus, Books I-III, în „Medium Aevum”,fall 1992, vol. 61, nr. 2, pp. 250-261. 47. Hefferman, Carol Falvo, Contraception and the Pear Tree Episode of Chaucer's Merchant's Tale, în „The Journal of English and Germanic Philology”, Jan 1995, vol. 94, nr. 1, pp. 31 42. 48. Idem, Chaucer's Miller's Tale and Reeve's Tale, Boccaccio's Decameron, and the French fabliaux, în „Italica”, autumn 2004, vol. 81, nr. 3, pp. 311-325. 49. Henebry
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dificile, dar, în afară de unele excepții, femeile din aceste povestiri reușesc să depășească dezavantajele condiției proprii, își 86 David Raybin, The death of a silent woman: voice and power in Chaucer's Manciple's Tale, în „The Journal of English and Germanic Philology”, January 1996, vol. 95, nr. 1, p.19. 87 Ibidem, p. 24. 88 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 494. 89 David Raybin, art. cit., p. 19. 40 evidențiază respectul de sine și controlul pe care îl dețin asupra vieților lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, p. 211. 670 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 184 poartă care trimit la Dante 671, pretutindeni în acest parc se zăresc zeități și personaje mitologice. Fabula aceasta cu păsări reproduce, in nuce, imaginea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la care este împinsă de soț. 837 833 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, pp. 430-431. 834 Charles A. Owen, The Crucial Passages in Five of the Canterbury Tales: A Study in Irony and Symbol, în „The Journal of English and Germanic Philology”, vol. LII, nr. 3, July 1953, p. 295. 835 „On the surface the speech is an agreement under certain conditions to commit adultery. Beneath the surface it is an expression of conjugal loyalty.” Charles A. Owen, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Maryland, vol. 15, nr. 4, 1988, pp. 399-416. 41. Hardman, Phillipa, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale, and Troilus and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, pp. 204-228. 42. Hardy, Lucy, The Women of Boccaccio, în „Belgravia”, vol. XCIX, nr. 391, June, 1899, pp. 719-724. 43. Harty, Kevin J., Chaucer, the liturgy (again), and Constance's ever-increasing pathos: The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
antifraternal tradition in Troilus, Books I-III, în „Medium Aevum”,fall 1992, vol. 61, nr. 2, pp. 250-261. 47. Hefferman, Carol Falvo, Contraception and the Pear Tree Episode of Chaucer's Merchant's Tale, în „The Journal of English and Germanic Philology”, Jan 1995, vol. 94, nr. 1, pp. 31 42. 48. Idem, Chaucer's Miller's Tale and Reeve's Tale, Boccaccio's Decameron, and the French fabliaux, în „Italica”, autumn 2004, vol. 81, nr. 3, pp. 311-325. 49. Henebry
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul unei Întregi culturi și al unei Întregi civilizații. N-are importanță cum, știu că viața mea e pierdută. Literatura franceză e sfârșită, la fel ca și Întreaga literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice, văzută, la șase-șapte ani, În vitrina unei librării, În timp ce se afla cu mama sa la plimbare. Amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru a ști că „apropierea de Germania ar Însemna abandonul”... Mai mult: „Germania ar oferi Franței situația Scoției În Regatul Unit: situația bătrânului servitor foarte respectat... și exploatat”. Or, ceea ce speră el e cu totul altceva: o infuzie de spirit germanic obositului, flegmaticului spirit galic. Atât și nimic mai mult. Concomitent cu drama publică, cu tragedia de a se vedea complotând Împotriva propriului popor, Drieu trăiește și drama interioară a singurătății. A unei singurătăți pe care și-a dorit-o, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu mai e la Înălțimea neantului. Căzut dincolo de orice limită a rezonabilului, el mai face mărturisirea Înfricoșătoare că numai frumusețea morții Îl poate răscumpăra pentru urâțenia felului În care a trăit. Urâțenie provenită și dintr-o rea cunoaștere a spiritului germanic. Nu vorbește nici limba germană, iar elecțiunile afective ale spiritului său l-ar fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Caloian, voievodul Vladislav Vlaicu și doamna sa. Chipurile sunt totuși definite generic, atunci când se dorește ilustrarea raselor și a popoarelor. De remarcat că strămoșii noștri daci aduc oarecum, ca veșminte și tipologie, cu alte populații contemporane de la periferia imperiului roman (germanici, gali etc.), iar asiaticii seamănă inevitabil între ei, indiferent de etnie. Poate nu a fost doar o întâmplare. Imaginea este presărată asimetric în text și este foarte variată: războinici izolați, vederi de ansamblu asupra unor locuințe ori scene de luptă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai mult ca de obicei, asupra "Adunării Naționale" de la Alba Iulia 270. Manualul amintea și de adeziunile la unire ale naționalităților minoritare: sașii din Transilvania, șvabii din Banat, germanii din Bucovina și Basarabia, cu o mențiune specială pentru altruismul minorităților germanice "cari au înțeles a rupe definitiv orice legătură cu guvernele tiranice din trecut"271. Observația rezona, fără îndoială, cu bunele relații româno-germane din acel timp, dar era prea puțin compatibilă cu realitatea istorică. Urmărind evenimentele la zi, manualul deplângea o dată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
permis ca Maximian și Galerius să facă niște purificări între soldați pentru ca, mai apoi, să se pronunțe personal în vederea îndepărtării soldaților creștini, despre care Galerius spunea că e sătul de prezența lor în rândurile armatei sale. Trebuind să întreprindă campania germanică pe Rin și Dunăre, Galerius intenționa să ia cu sine doar soldații păgâni din Iliria și din Moesia, cu sprijinul cărora îl învinsese pe regele Narses (293-302), sperând să obțină victorii răsunătoare pentru a-și mări prestigiul și a-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orașelor la automobil; acesta a trecut cu mare viteză apărînd libertatea absolută a individului de a polua apărarea fumatului și de a cauza daune colectivității care este rugată să-și asume costurile. Reprezentat în Parlamentul elvețian, în mai multe cantoane germanice, acest partid anunță un fenomen care, pînă în prezent, se manifestă în peisajul european unde conștiința ecologică este cea mai puternică. CONCLUZII Grație aplicării paradigmei lui Rokkan, am putut desprinde opt familii de partide politice existente în Europa de Vest. Acestea corespund
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Totul începe în bazinul mediteranean, Mare nostrum. Europa viitoare se identifică mai întâi cu Imperiul Roman, care înglobează și Grecia, leagănul creștinătății. Africa de Nord, Orientul Apropiat, Anatolia se detașează de acest ansamblu pe măsură ce islamul se răspândește, invadând Spania. La nord, invaziile germanice și slave, raziile hunilor amenință Roma, care sfârșește prin a se prăbuși. Dar ea a devenit creștină, iar moștentorii apostolilor se duc la "barbari", pe care îi convertesc. Axa civilizației se deplasează către nord. Insulele britanice, Irlanda, Scandinavia fac de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ca să-i apere și să-i ajute. Următoarea scenă îl arată pe Traian primind o solie ciudată a dacilor. Istoricul Cassius Dio, care a lăsat și el o însemnare a războiului, ne spune că burii, aliați ai dacilor de neam germanic, au adus un mesaj scris pe o ciupercă, în latină, în care îl sfătuiau pe împărat să facă pace. Traian a refuzat. Urmează apoi un discurs de îmbărbătare a lui Traian și înaintarea prin țara dacilor. Peste tot este prezent
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
îndreaptă și ei către cetatea din munți a regelui lor. Traian ajunge la Dunăre și trece pe noul pod de piatră construit de Apollodor. La baza podului, Traian face jertfe în cinstea zeilor și primește soliile unor diferite neamuri, sarmați, germanici și daci, toți în costumele lor tradiționale. Nesfârșitele coloane romane se îndreaptă către capitala Daciei, prin teritoriul deja cucerit în primul război. O scenă îi înfățișează pe soldații romani secerând un lan de grâu. Ajunși în munți, romanii sunt așteptați
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
meterci, colchi, sarmați, panoni, traci, iliri, besi, sciți, bistoni, odrisi, cimerei - la care Plinius adaugă alte multe denumiri c are cuprind și nordul Carpaților și al Mării Negr e. P rintre aceștia se află iazigii sarmați, localizați începând din vecinătatea germanicilor spre est până în Asia, acoperind vii toarele teritorii ale Poloniei, Moscoviei și Tartariei. Mulțime a ac estor denumiri de triburi vorbește de la sine despre proporțiile și puterea imperiului creat de Burebista, pentru cuceri rea căruia Romei iau trebuit 300 de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Facultatea de Filosofie și Litere și-a început activitatea cu șase profesori, organizându-și programele de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția de filologie germanica 1910, de filologie română 1920, de istoria artei și arheologie 1931, respectiv Institutul de Filologie și Istorie Orientala & Slavă 1930)51. Să mai spunem că în conformitate cu reglementările legale din 1890-1891, durata studiilor atingea un minim de patru ani (practic se
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
cu clanuri de sânge, cu grupuri în care se putea avea încredere, cu bande de oameni care aveau anumite interese comune. Acum o mie de ani această realitate exista în toată Europa, era o formă de organizare socială a triburilor germanice, celtice, slave sau mai știu eu care. Treptat, ele au fost marginalizate și înlocuite prin instituții raționale. În societățile comuniste, lucrurile s-au petrecut exact invers, structurile raționale au fost cele deconstruite, și atunci, inevitabil aproape, oamenii au revenit la
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
apărau catolicismul și care au devenit, după primul război mondial, partide laice, animate de spiritul apărării valorilor creștine împotriva exceselor capitalismului și împotriva regimurilor totalitare, reușind să domine viața politică de după 1945 în numeroase țări cu tradiție catolică, latine sau germanice, dar rămînînd marginale în statele cu tradiție protestantă. Ele au știut să absoarbă și să se îmbogățească cu alte tradiții: aceea politică a liberalismului, aceea religioasă și socială a protestantismului din Germania și Olanda. Căderea comunismului cîntărește foarte greu, acum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și organiza societatea. Din acest grup foarte omogen din punct de vedere ideologic face parte și elvețianul Charles-Louis de Haller, admiratorul lui Bonald, ale cărui idei exprimate în Restauration de la science politique (1816) au avut o mare influență în țările germanice. Aici, Franz von Baader, Adam Müller, Joseph Görres, teologul Ignaz von Döllinger își exprimă atașamentul față de valorile tradiționale în jurnalul Eos și formează așa-numitul grup al confederațiilor din Eichstätt. În 1837, în Athanasius, Görres ia apărarea monarhiei creștine impregnate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei Europe a Statelor, în care tensiunile erau exacerbate de criza revoluționară și imperialistă, preconizînd o Europă creștină, al cărei Papă să fie stînca de neclintit (dar teocrații francezi sînt mai ultramontani decît nemții, care visează revenirea la Sfîntul Imperiu Germanic). O dată cu apariția acestui nou curent de gîndire, creștin-democrații păreau să aibă puține puncte comune. În realitate, punctele de convergență există: disprețul față de Statul modern, centralizator, ostil sau indiferent față de religie, neacceptarea economiei liberale care respinge poporul în numele profitului și al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să fie susținut de catolicii belgieni și, în primul rînd, de episcopii lor și de profesorii de la Universitatea din Louvain, conștienți de avantajele aduse de constituția liberală: libertatea privind puterea, influența politică obținută datorită catolicilor aleși în Parlament. În țările germanice, această stare de spirit a fost exprimată de Monseniorul von Ketteler, episcop de Mayence, în Freiheit, Autorität und Kirche; el arăta avantajele pe care Biserica putea să le obțină din libertățile constituționale, mai ales în statele unde catolicii erau minoritari
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca fiind legată de Aufklärung și de gîndirea protestantă. Totuși în Bade, în timpul regimului parlamentar, Franz-Josef Buss, catolic și atașat al sistemului reprezentativ, a făcut efortul de a organiza catolicii, punînd bazele unui adevărat partid. Ca și în cazul țărilor germanice, catolicismul a suferit, în Italia, influența gîndirii contrarevoluționare. Scrierile lui Bonald, de Maistre, ale lui Lamennais s-au răspîndit și aici. Părintele Gioacchino Ventura, care a suferit aceeași evoluție ca și Lamennais, i-a tradus pe primii doi10. Între 1830-1833
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]