656 matches
-
consistență indiscutabilă, dar e o consistență de viață reală, nu de duh imaterial”. De la Pirandello Artaud învață, așadar, că actorul trebuie să fie cât se poate de real, de carnal, dar că mai trebuie să aibă, în același timp, o gesticulație sugerând fantoma, că trebuie nu doar să „incarneze”, ci și - mai ales - să „dezincarneze”. În esența lui, teatrul se va înscrie întotdeauna, după părerea lui Artaud, în această tensiune dintre concretețea corpului și imaterialitatea spectrului. Dramaturgii îl vor interesa numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de părțile concrete ale dramei”. Iată de ce piesa i se pare a oferi spații propice dezvoltării problematicii dublului în raporturile sale cu manechinul, mergând până la exersarea de către actor a unor gesturi mecanice, însoțite și de zgomotele caracteristice automatelor. Toată această gesticulație sacadată, rigidă urmează să fie învăluită într-o lumină de un verde pal, aproape alburie, proiectată de la înălțime, ca în unele scene din muzeul Grévin. Artaud își imaginează aici actorul ca pe o veritabilă „figură de ceară”, pe care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol! Nu vreau s-aud de nici un spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu, chiar Julien s-a oferit. Știi bine că el este singurul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soupçon de gelozie. A terminat la fel de brusc precum Începuse. - Sigur că ai dreptate, a aprobat-o Amory. Este o forță copleșitoare, destul de neplăcută, parte din mașinăria care lucrează nevăzută În străfunduri. Ca un actor care te lasă să percepi mecanica gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o dată materializate sânt departe de a fi inocente, cum cred unii debutanți și chiar consacrați. O frază în plus, și deodată puterea celor anterioare e diminuată. Una în minus, și sensul e ciuntit. Limpiditatea și transparența stilului și absența unei gesticulații haotice a gîn-dirii (care dau la un moment cititorului senzația că nu mai citește o carte, ci mestecă în gură câlți amestecați cu sacâz, cum se întîmplă cu multe romane analitice care apar) sânt pentru mine dovada incontestabilă a talentului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
somptuos, pe malul mării sau chiar pe stradă, noaptea. Autoarea evită să precizeze de unde vin aceste personaje, în ce mediu trăiesc, unde lucrează, ce opțiuni politice au. Le lasă să plutească în ceață și să devină vizibile - fulgurant - doar prin gesticulația lor erotică. În prima schiță din volum, Pisici pe balansoar, un bărbat este iubit simultan de două femei, mamă și fiică. Dând curs unei invitații scrise, el se duce la o întâlnire amoroasă pe malul mării, fără să știe care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Din nefericire, tot acest fast tipografic și bibliografic nu reușește să înnobileze versurile propriu-zise, iremediabil banale. Valentin Marica cultivă un stil prețios și sibilinic, recurge la tot felul de poetizări exterioare, dar nu are cu adevărat ceva de spus. Face gesticulația unui poet fără să creeze poezie. Se declară pe sine îmbătat de frumusețe, însă nu poate să și transmită presupusa stare de beatitudine. Pare mai degrabă un simulant, făcându-te să te gândești la acele femei frigide care se prefac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prinse mii de stele, / Ca o coroană fermecată / Te apără de gândurile rele.“ (Mamei) În mod paradoxal, această acțiune de înfrumusețare maniacală urâțește, transformă chiar și ceea ce este dinainte frumos într-un kitsch. Bucuria însăși de a exista devine o gesticulație teatrală și de prost-gust, o paradă de cuvinte mari, lipsite de capacitatea de a emoționa: „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și stăpânește foarte bine limbile orientale: araba, turca și persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul și să alunge insectele. Cel mai greu a fost să-l conving să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai important lucru. Ii privesc pe toți cu bucurie și aș vrea să-i salut pe toți și să le spun că sunt în pelerinaj, dar mă abțin. Mă mulțumesc să constat că în arhitectura locuințelor, ca și în gesticulațiile generoase, italienii sunt aceiași, din Alpi și până la Lampedusa. După Sampierdarena și Sestri Ponente, ies din oraș și mă îndrept spre Pegli și apoi Voltri. Cât pot, evit Via Aurelia, mergând pe străzi paralele cu aceasta, care mereu flanchează marea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Brânzovenescu: Mă tem de tradare... Trahanache: Cum de trădare? Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit cevacumva... Farfuridi: Ceva-cumva. Trahanache: Ceva-cumva? Brânzovenescu:Dacă e ceva la mijloc... Farfuridi: Ceva la mijloc... Trahanache: Ceva la mijloc?” Comicul scenei provine din gesticulație, din mimică, din semne de exclamație, din interjecții și puncte de suspensie. Într-o lume a haosului și pseudoordinii, personajele nu pot acționa, ci sunt acționate, devin marionete. Nu întâmplător, Caragiale denumește personajele „oamenii dramaturgului”, „păpușile” lui. S-a observat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se încadrează într-un alfabet extrem de sumar și de grosolan”<footnote B.Elvin, op. cit., p. 99. footnote>. Comedia falselor sentimente este jucată atât în politică de Cațavencu prin mimica, gesticulația și ilogismele lacrimoase din timpul discursului, cât și în viața particulară de Veta și Chiriac, Zoe și Tipătescu în scenele reproșurilor. S-a observat la oamenii lui Caragiale o „absență psihică”. Acest procedeu, denumit de Elvin „despersonalizare”, demonstrează o manieră
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima de-nceput a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să se petreacă. În aerul de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
savurând proporțiile perfecte a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mamă ce se dezvăluia astfel, râse din tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obiectelor pe care le privești de jos ori din zbor; descoperea Între lucruri legături de nepriceput pentru ceilalți și a căror ciudățenie logică te uimea. Gesturile sale erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în artă, alții - în vanitate. Arta este un joc câștigător pentru toți partenerii. Cultura ne cosmicizează trăirile. Numai marii artiști au acces la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima de-nceput a tânărului, treptat, se preschimbă în nedumerire. Primul gând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În aerul 184 Rareș Tiron de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii făceau același lucru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]