856 matches
-
dar mai sus, nu prea departe de dom, se afla un balcon de care stăteau sprijiniți bărbați și femei în haine de seară. Distanța era prea mare pentru a desluși fețele, dar un bărbat solid aflat în mijlocul lor domina scena gesticulînd larg cu brațele și mîinile, părînd că arată în direcția lui Lanark. Apăru ceva care semăna cu un binoclu care fu dus repede la ochii unei femei care stătea lîngă bărbat. Exasperat, Lanark înșfăcă un ziar de pe scaunul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră la o coadă mare de camioane și autocisterne. Șoferii stăteau pe margine, vorbind tare și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în cele din urmă, Rima se opri, își astupă urechile cu palmele și, prin mișcări ale gurii și scuturări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un dansator pe sârmă - dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Grosvenor îl lovi, destul de tare, ca să-l trezească. - Mă auzi? îl întrebă pe cel căzut. - Da, zise omul, tresărind. - Ascultă, ascultă! Imaginile luminoase nu mai au nici o putere asupra ta. Ridică-te! Ești treaz. Omul se ridică și se repezi gesticulând la Grosvenor. Aceasta se feri în lături, astfel încât omul alerga mai departe, orbește, fără să-și întoarcă privirea, deși Grosvenor îl striga. - Cred că l-am trezit prea târziu! Oftă nexialistul, apucându-l de braț pe Korita. Japonezul scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula așa cum fac copiii când recapitulează scene tari. Scarlat strivi țigara sub talpă și apucă lopata. Observă în doi peri: ― Ai avut noroc. ― Și ce noroc! Fără Dincă însă nu făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trei existențe contra zece tablouri. Poți să alegi? Ai ce să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului spre Florence. La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Au fost smulse. Nu știu ce s-a întîmplat pe 1 decembrie, dar o săptămână mai târziu ― pagina din 8 care lipsește ― a murit Panaitescu. ― E o aberație! Bănuielile dumneavoastră sânt pur și simplu absurde. Vă înșelați! Bătrânul părea că se sufocă. Gesticula stângaci, fără convingere. Cristescu îl măsură lung apoi spuse: ― Aș dori din tot sufletul să mă înșel, domnule Popa. Nu-mi plac suspiciunile și, credeți-mă, de-a lungul anilor am evitat procedeul. Mai mult, în fiecare dosar încredințat, am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți să râd... ― De ce? Mi s-a părut o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă. ― Domnule maior! Vâlcu se oprise gesticulând tulburat: O cunosc bine. N-o să mă convingeți că, timp de trei ani, s-a prefăcut, a jucat teatru, a reușit să mă păcălească, a făcut pe idioata, și asta fără nici un țel concret! Și nu numai pe mine, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
une boîte à bijoux. Ceva foarte pretențios, pretinde Marin, și ridicol de scump. Aproape patru mii de lei. Imaginați-vă, și-a vândut trei costume de haine și a achiziționat-o. Îl privi lung, parcă surprinsă, așteptând reacția maiorului. Cristescu gesticulă vag. ― Interesant. Ați văzut sau vi s-a spus cum arată odaia soților Panaitescu? ― Știu la ce vă referiți și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond, s-a sacrificat pentru a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă "tu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
MAI TÂRZIU, TARROU L-A ÎNTÂLNIT RĂTĂCIND PE STRĂZI. COTTARD I-A CERUT SĂ-L ÎNSOȚEASCĂ PÂNĂ LA MARGINEA ORAȘULUI. TARROU, CARE SE SIMȚEA DEOSEBIT DE OBOSIT DE ZIUA PE CARE O PETRECUSE, A ȘOVĂIT. DAR CELĂLALT A INSISTAT. PĂREA FOARTE AGITAT, GESTICULA ÎN MOD DEZORDONAT, VORBIND REPEDE ȘI TARE. L-A ÎNTREBAT PE TARROU DACĂ ÎNTR-ADEVĂR CREDE CĂ DECLARAȚIA PREFECTURII PUNE CAPĂT CIUMEI. BINEÎNȚELES, TARROU CONSIDERA CĂ O DECLARAȚIE ADMINISTRATIVĂ NU ERA SUFICIENTĂ PRIN EA ÎNSĂȘI PENTRU A OPRI UN FLAGEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga și-n dreapta și din nou în stânga și văzu camionul verde pornind. Fugi cât putu de repede să-l prindă și ajunse la câțiva metri. Gesticula larg, ca și cum ar fi dirijat circulația după un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se mișca metronomic înainte și înapoi? Sau de un luptător săltăreț de categoria cocoș într-un meci ilegal, undeva pe străzile lăturalnice ale vechiului Dublin, gata să lupte murdar dacă e nevoie. Era fascinant să-l privești. Spunem tot timpul... gesticula spre televizorul din colț, care transmitea în liniște știrile de pe canalul Fox News... că totul e pe cale să fie rezolvat săptămâna asta. Dacă nu se întâmplă nimic, ne întoarcem la punctul zero. Dar problema e că nu există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum îi trosnesc urechile. Acum traficul era mai intens, dar încă departe de traficul urban obișnuit la o oră de vârf. —Shabbat, shabbat, spuse șoferul, gesticulând către peisajul de dincolo de parbriz. Orașul se golea pentru Sabat, care începea în seara aceea, la lăsarea întunericului. Și în curând îl văzu, pe când mașina urca pe strada Hativat Yerushalayim, zidul lung, masiv, ce marca granița de vest a Orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un telefon mobil, după toate aparențele deja conectat. Vocea lui Uri se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se zărea într-adevăr un covor dens de copaci: Maggie aproape că se aștepta să vadă un cameraman, așteptând semnalul lor. Dar Uri nu se uita la asta. Ca un pasager pe puntea unui vapor arătând în jos, către mare, gesticula, aplecându-se peste parapet către ceea ce era dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și sincronizarea dintre ei. Când el vorbea, ea completa gesturile, când ea gesticula, el completa cuvintele. Erau doi indivizi complicați care păreau să fi ajuns la o armonie miraculoasă Împreună. Când a Început să converseze cu el, Armanoush a trecut la engleză ca limbă străină, cum făcea de fiecare dată când Întâlnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
veci divulgat de ochii săi mici. Apropierea ei de locul negustorilor de icoane stârni printre comercianții îmbrăcați în hiane din piele de oaie un schimb de priviri și aprobări. Din spirit de concurență, dar și de complot, aceștia țipau și gesticulau larg pentru a-i atrage atenția: Bună ziua, bunică!', ' Doamnă!', iar cei care o cunoșteau o strigau pe nume: 'Zoia Nicolaevna!' Conform însă obiceiului său din ziua precedentă, aceasta îl alesese și astăzi pe singurul negustor care nu făcea niciun efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
păcătoșii... ă Zoia Nicolaevna? sugeră Porfiri. Lilia încuviință. Dar cum așa? Vreau să spun, de unde a avut atîția bani? Iartă-mă, dar ceea ce vreau să spun, eu nu îmi pot imagina ca ea să dea atîția bani pe asemenea... Porfiri gesticulă evaziv. Se abținu de la a considera cheltuiala drept nebunie. Lilia nu-i răspunse, dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
personalului. Olarul încetini să vadă mai bine ce se întâmplase, dar polițiștii, severi, încruntați, îi ordonară să avanseze imediat, n-a apucat decât să întrebe dacă au fost morți, dar nu i-au dat atenție. Treci mai departe, mergi, strigau, gesticulând violent cu brațele. Atunci Cipriano Algor privi într-o parte și observă soldați mișcându-se printre barăci. Din cauza vitezei nu reuși să vadă altceva, doar că părea că scot locuitorii din case. Era evident că, de astă dată, hoții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]