6,593 matches
-
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,/ această putrezire mă-mbată ca un vin/ căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii.// Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!" (Sunt tânăr, Doamnă...). Venite după valul liric abstract al generației '60, inaderentă la cotidianul prozaic (compromis în epoca realismului socialist) și mizând în mod frecvent, nu numai
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
lucruri - fie ea și suspendată de proiecțiile adolescentine: "Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin/ chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii"; Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara"; "deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr"... Elementele concesive sunt grăitoare: precedate de câte un "deși", "chiar de", "oricât mi-ai spune", apar secvențe neliniștitoare ce aduc riduri sub ochii atât de vii ai protagonistului. Apoi
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
care a supt sângele poporului muncitor. După ce a fost arestat și familia expropriata, a urmat cumplită să anchetare, suportând reprize succesive de bătaie până la leșin, chiar în subsolul propriei case. Sunt multe de spus despre Craiova, oraș al amintirilor. Deocamdată, ghearele rapacității au cuprins întreaga țară. Nu se mai împușca în stradă. S-a găsit formulă prin înfometare, care generează o moarte lentă. Văzând anarhia jafului generalizat, din tranziția care a debutat după 1990, actorul Florin Zamfirescu, sătul de democrația oferită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
autoare într-o adnotare preliminară, cea a ororilor civilizației europene din secolul XX. Textul cuprinde o dedicație adresată ,mai ales femeilor victime ale acestor veritabile maladii ale istoriei" și, prin generoasă extensie, tuturor celor ,ce și-au aflat moartea prin gheara ideologiilor alimentate de intoleranță și prin politicile totalitare bazate pe dictatură și încălcarea libertăților omului". Și acestea nu sînt vorbe convenționale. Căci poeta inserează în corpul liric protestul d-sale sarcastic-interogativ: , Somnul în corpus hermeticum I. se cuvine să înțeleg
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
colaj vivant cu poveștile lucrurilor despre oamenii lor, cu profețiile coțofenei-pupeze-mierle-păsăroi cicălitor Clementina Moțatu, mai încape o căciulă de umor isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți. Rețin o singură scenă: ,Urmele ghearelor copituline păreau brazde verticale coborîte din cerul volburos-cenușiu, crude, amirosind a rumeguș proaspăt, în scoarța posibil seculară a copacului sterp, deghindat. "Hoopaaa!... Ne-am scos! Gata-gata era să dăm ortu' popii, mama mă-sii!" - zise în timp ce ateriza pe stratul de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, bărbații pe care i-a pripășit în casa și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pe dragostea adevărată. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânza unei perdele. Pleoapele grele i s-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
du, femeie,-n crânguri pe albine, Căci nimeni nu muri-va-n loc de mine: Tu dragoste îmi vei aduce, poate... SONETUL XV Aștept în gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de două secole și destul de puține mai bătrâne de un veac. Când timpurile s-au îndulcit, s-au înmulțit căscioarele din chirpici, apoi din cărămidă arsă, stilului românesc în arhitectură i-a succedat cel cubist, acestuia cel numit florentin. Punând gheara pe ele, comunismul le-a dat replica blocurilor-dormitor, a circurilor foamei. La prăbușirea comunismului, câțiva proprietari își redobândesc, spre via iritare a dlui Ion Iliescu, dacă nu imobilele, cel puțin dreptul la ele. începe, în fine, o nouă epocă de
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
p. 114 în Hotel Europa). Romanul se pune în permanență sub semnul întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele în care e vorba de mine. E ridicol
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire, despicată-n vârf. Își înfipse ghearele-n carnea lui și-l mușcă cu putere de obraz. El se tăbărî peste fată, iar iubirea începu. Au trăi Grigore cu străina câteva luni de zile fericiți, dar după o vreme fetei îi crescuse burta. Moșul plângea de bucurie
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
vechituri drept cadou pentru ziua de naștere a unei studente în anii 1970. Și-a torturat proprietara și se presupune că s-a mișcat singură, a scris mesaje pe hârtie, și-a luat o identitate falsă, a lăsat urme de gheare și zgârieturi pe pereți și este acuzată de moartea unei persoane. În prezent, Annabelle este închisă într-o cutie de sticlă la Muzeul Ocult Warren din Connecticut, în spatele unei plăcuțe pe care scrie: „Avertisment: Categoric, nu deschideți !” Aspectul inițial al
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
alte tărâmuri, un dispozitiv uriaș de sticlă s-a dezechilibrat și s-a făcut fărâme pe pământ. **Leonetti a observat zgârieturi pe exteriorul unui geam de la blocul lui Langham, la etajul opt. Arăta ca o mână care și-a înfipt ghearele în geam. „A fost destul de tulburător, dat fiind că păpușa Annabelle își zgâria victimele”, ne atrage atenția regizorul. „Toți au făcut poze, poate pentru că s-au gândit că n-o să-i creadă nimeni, sau poate pentru că, cred eu, i-a
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
operație de manipulare prin televiziuni și presă scrisă: ,Gabriel Resources", compania care pregătește terenul pentru viitorul măcel, a mobilizat suficiente cozi de topor dintre localnici, pentru a spune ,povestea adevărată". În realitate, ne aflăm în fața unei dezinformări grosolane, în care gheara nemiloasă a șacalului e îmbrăcată în catifeaua ,nobilelor intenții". Zona e, desigur, una protejată, cele zece biserici și patruzeci și una de case de patrimoniu aflându-se pe listele tuturor instituțiilor în sarcina cărora intră protejarea valorilor de patrimoniu. Vorbim
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
îl atingeți: nu este mort pe de-a-ntregul./ Nu îl lăsați să vă lingă mîna, atîta așteaptă/ca să vă muște‘/.../am mîncat toate făpturile întîlnite în cale/le-am încuiat în grădini zoologice,/în laboratoare, le-am smuls/colții și ghearele care/ne înspăimîntau pînă să ieșim din păduri.// Excitați de spectacolul umilirii lor am privit/pe ecrane uriașe dispariția unor specii/a căror frumusețe lucra în coduri/imposibil de reprodus.// Noi, Virusul, noi, cei aleși//Măcelari din tată în fiu
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
În Franța de la mijlocul deceniului cinci, nu se discuta decât despre Rezistență și despre De Gaulle, despre Ocupație, privațiuni și foame, nu și despre ce se petrecuse cu evreii. Nu încă. În ce-l privește, Cyrulnik se simte scăpat din gheara spaimelor care-l siliseră să tacă doar o dată cu afacerea Papon. Devenise psihiatru din dorința de a-i observa pe cei considerați nebuni sau autiști, cum fusese considerat el însuși de către naziști. „Pentru mine, scrie el astăzi, nebunii erau ei, naziștii
Familia lui Boris Cyrulnik () [Corola-journal/Journalistic/4199_a_5524]
-
beți și petreceți Degeaba vă prefaceți că n-aveți habar pezevenghilor și umblați cu vată în nări și în gură Până nu recunoașteți că mortul există și e al vostru el pute. Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim, popor fără noroc scufundat în somnul demonului! Aici e paza trecătorilor o rugină se de pune pe aripi vântul coclește în pliscuri Patria recunoscătoare! Pe Valea Oituzului vulturi de bronz
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
de-a gata, Căci Moș Crăciun nu vine ca-n trecut: Când sub cojoc nu-l bănuiam pe Tata. . . . . . . . . . . Doar blugii, azi, mi-i trag peste țurloi (Ițarii, calzi, bucolica și-o-ncheie!) Redă-mi, o, Doamne, satul, înapoi, Din ghearele acestor vremi yankee!
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Și tot ce-ai scris rescrie în triunghiul Cu ochiul avangard la orbul sânge. Axios! Dignus est! Desleagă-mă muntenie menită De-acest arhaic Babel-turn tiraniu Șaman extraterestru/ mie craniu. Eretici corbii penele agită Și pe clopotnițe în danțul straniu Cu gheara scriu versete în hittită. Pierdu-i samariteanca/ cea dogită Ca muntele din care scoți uraniu Seismele și inspirata lavă: Moldava miazănoapte/ transfocare. În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege speră Din forme de asceză efemeră A trupurilor
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea nervoasă, habotnicul înghesuindu-se la miruit, scandalagiul din local, poetul sinucis, cîinele părăsit, mireasa ca un bibelou, copilul cel mai prostcrescut... C^est moi! Astăzi..., explorare bolnavă Pășind din somn întîlnirea cu
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
te prăpădești te păzește din ceruri doar pasărea Khaya dar cum adormi între ape, de vreun șarpe o da peste tine, și moartă te bat că, uite, de-o vreme steaua ta, pe cerul de noapte pălește iar suflarea ți-en gheare la pasărea Khaya. Să te-nvrednicească Dumnezeu! mai spuse mama din roua grădinii arhetipale. Acum este ora și-i scriu că un șarpe, luat din urmă de șapte mirese, huruie prin vene după sângele meu; în el, crește o magnolie
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
hală dezafectată și are în distribuție nici mai mult nici mai puțin decât 140 de actori este atât de puternic, de copleșitor, de grandios, de violent și de exploziv, încât tu, spectatorul, nu ai nici o șansă de a scăpa din ghearele catharsisului. Oricine ai fi, orice preferințe ai avea și oricât de greu de impresionat ți-ar fi naturelul, singurul fel în care vei sfârși, odată intrat în sală, este undeva, într-un colț, mic ca un șoricel, umil ca un
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18492_a_19817]
-
sărăcii... Ai sădit minciuni în cuvânt, umilind multe sorți cu durere, diavolii te așteaptă-n mormânt, să te stoarcă pe veci de putere... Sperai să mori și să trăiești, cu averi să cumperi și destine, să ștergi ispite pământești, din ghearele înfipte-n tine. Mă întreb, cum îndrăzneai să-i judeci tu pe oropsiți când trebuia, nici nu-i vedeai pe cei de-o soartă pedepsiți. De fapt, ești tu cel pedepsit, o pată neagră pe pământ, desculț pe-o lamă
DESCULȚ PE-O LAMĂ DE CUȚIT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373683_a_375012]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOSTALGII ATLANTICE Autor: Carmen Niculcea Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Nostalgii atlantice de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Semn de toamnă, sper că nu de bătrânețe, melancolia m-a prins în ghearele ei catifelate și nu-mi mai dă pace. De vină sunt, bineînțeles, frunzele astea aurii, ruginii și foșnitoare care îmi tot cad pe terasă și parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]