KorAP: Find »[drukola/base=gheretă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...28 >

688 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Și de ce nu vreți? Nu mă interesează. Carevasăzică nu vă interesează. Nu. Deci sufletul unui om nu e nimic pentru dumneavoastră. N-am spus asta. Liniștea mea nu Înseamnă nimic În ochii dumneavoastră. Liniștea ți-o dobândești. Se cucerește, domnule Gheretă. Sunt un om slab, domnule profesor. Se vede. Dacă n-aș fi așa, m-aș lega eu atât de o amintire? suspină Gheretă, nu fără o notă de ipocrizie. Ești un cabotin. Un ce? Un actor prost, de mâna a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
spus asta. Liniștea mea nu Înseamnă nimic În ochii dumneavoastră. Liniștea ți-o dobândești. Se cucerește, domnule Gheretă. Sunt un om slab, domnule profesor. Se vede. Dacă n-aș fi așa, m-aș lega eu atât de o amintire? suspină Gheretă, nu fără o notă de ipocrizie. Ești un cabotin. Un ce? Un actor prost, de mâna a doua, obosit. Chiar așa sunt, obosit. Nu mai am mult până la pensie. Vreo cinci ani, dacă nu dau Între timp ortul popii. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întâmplat Încă minunea la care visez de o viață: să duc și eu o veste ieșită din comun. Să mă sărute lumea de bucurie. Ca după război. Și să strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care visez de o viață: să duc și eu o veste ieșită din comun. Să mă sărute lumea de bucurie. Ca după război. Și să strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci plec singur. Nu e nevoie să mă conduceți. Am fi Împărțit o taină. V-aș fi luminat. V-aș fi vindecat de spaime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant. Plecarea lui Cain Îl Întrista Îndeajuns pentru a evita orice dispută pe această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant. Plecarea lui Cain Îl Întrista Îndeajuns pentru a evita orice dispută pe această temă. Se duce la ai lui, șopti Gheretă Îmbunat. N-avea nici un motiv să-i poarte pică lui Cain. Îi rămâneau câteva alte reviste de citit. Se ridică de pe bancă, făcu câțiva pași, se opri, Încearcă două, trei exerciții din “complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe care o formulase cu atâta precizie Într-o clipă de supremă Încordare a ființei sale și Îndreptățit prin urmare să adopte o atitudine mofluză ca formă de protest Împotriva manevrelor uzurpatoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Horacsek, bunăoară. Ungur ori slovac? El susține că e slovac, dar nu știe o boabă de slovacă, iar duminica e nelipsit la slujba de la biserica reformată. În ce limbă simte el că e slovac? Încă o Întrebare la care, el, Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru șoareci. Om harnic, Wenczel! Toată lumea Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta doar că el Îi comenta În felul său hărnicia: când trebuie să crești trei copii ca Gundula, Botond și Bendegusz, nu prea ai de ales. Ore de pian și germană, echipamente de ski, toate costă bani. Ca să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu prea ai de ales. Ore de pian și germană, echipamente de ski, toate costă bani. Ca să nu mai vorbim de mâncare: lapte zilnic, carne de trei ori pe săptămână, iar fructele, din țară ori import, nu lipseau de la masă. Gheretă oftă. Îl vedea pe Cain stăpân peste câteva hectare de portocali, lipind cu mâna lui etichetele pe care scria: Domnului Wenczel Horacsek, România, etc. Expediate “par avion”, lăzile cu portocale vor ajunge la timp sub bradul de Crăciun al slovacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu sunt jidani, ci numai evrei.” Se despărțea de un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam așa e, Încuviință Gheretă În sinea lui pe când Încerca să se apropie de Zegrea și Horacsek, cu cât mai puțină osteneală și fără să atragă asupra sa Înjurături sau priviri grele din partea unor oameni care până atunci nu Își doriseră În nici un fel să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit și el, fără să fi băgat de seamă, cu o gușă ori cu o subțiere neașteptată a organului vorbirii? Cum toate păreau la locul lor și În bună funcție, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain. N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea, dar, cunoscându-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care rămân aici? E ca și cum ai spune parașutistului să nu sară fără parașută, sau condamnatului la moarte că nu e cazul să pună la Îndoială priceperea călăului... Adică cum? se miră Gheretă, gata să se Înece. Adică așa, zise Cain zâmbind. E momentul să ne despărțim. Nu e cazul să mă conduceți. Se ridicară În picioare și se Îmbrățișară. Scurt, grăbiți să termine o poveste care Îi apăsa de multă vreme. V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și toată lumea era la ștrand sau la pădure. Cei trei tocmai terminaseră al doilea rând de halbe la berăria din colț când s-a produs minunea. Se numeau Horacsek, Zegrea și Gheretă. Acesta din urmă a cedat celor doi cu părere de rău desenele după care alergase și el, mai mai să-și dea sufletul, Întrucât Zorela nu admitea În casa lor decât nudul ei și nici pe acela decât În Întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
spre ea trecea prin comerțul cu parabolice. Stinse veioza și adormi pe loc. 27. Plecarea lui Cain nu le schimbă obiceiul: În ultima sâmbătă a anului, la ora 11, se Întâlniră la Ajan. Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]