694 matches
-
deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de mult. Îl zărește, e tot acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui Kawabata. Acum, este așezat deasupra unui morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou este ,,locuința,, lui Ben. De curând, femeia pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta, polițistul ăsta, duhnind a băutură. -Dacă-i făceam, cum spuneți, de petrecanie, n-ar fi constatat medicul legist? Medicul legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sine , n-ai plecat pe furiș după o vreme, lăsând un bilet? n-ați vorbit amândoi despre soare și despre Uniunea Europeană? Nu-ți mai aduci aminte de Psalmi, cartea cu coperțile vișinii din care citeam amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o publici. Poate, cine știe iei și niște bani pe ea. Asta o să-ți aducă puțină liniște.... Nu te da bătut! Și nu dispera, eu o s-o citesc oricum. În cele două săptămâni care-au urmat, viața lui Antoniu În ghetou, a Însemnat un șir de suferințe și de umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa. Aici, măcar poate să scrie În liniște. Își va Încheia În curând cartea și va căuta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții cu viața ta. Nu te mai plânge, te-ai descurcat de minune. Dar Îmi pare rău că nu mai locuiești În ghetou, de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici la gurile metroului. Nu-ți fă griji pentru mine! Dacă nu vin israelienii să construiască hotelurile, tare mult aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am pentru prima oară În aproape treizeci de ani, planuri de viitor. Nu-i așa că e un lucru extraordinar? -Mă bucur c-ai terminat cartea și că vrei să o publici. O să mă uit la ce se mai Întâmplă prin ghetou. Pe Ben, Însă lasă-l În plata Domnului! S-a purtat urât cu tine și nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uit la ce se mai Întâmplă prin ghetou. Pe Ben, Însă lasă-l În plata Domnului! S-a purtat urât cu tine și nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla! La 55 de ani, poți Încă să ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze frumoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu eram irlandeză și, cu toate că la vremea aia nu cunoșteam detaliul ăsta, locuiam doar la patru străzi depărtare unul de celălalt. îl vedeam des prin zonă pentru că mergeam la aceleași baruri. Baruri irlandeze, dar nu genul de baruri irlandeze de ghetou unde se cântă „Din Nou o Națiune“ și „Dealul Spancil“, unde se lăcrimează și se strâng bani pentru Cauză. Astea erau altfel de baruri. Erau chiar la modă. La fel cum fuseseră braseriile cu câțiva ani înainte. Aveau denumiri irlandeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
surpriza să constat că gazdele noastre nu manifestă nici un interes pentru situația din România. Ne-au și teoretizat indiferența lor: Noi avem viața noastră aici. Trebuie să ne trăim această viață, dacă vrem să nu ne transformăm memoria într-un ghetou". "Și reușiți?" "Ne străduim". Îmi sună prost acest "ne străduim", dar mă abțin. Și-au construit o casă frumoasă (casa în care ne aflăm, unde stăm la masă, lângă un geam închis, fiindcă, o dată cu căderea serii, s-a făcut frig
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
expresionismul german, rolul evreului, de propagandist al noutății, este pretutindeni identic. Departe de a fi dăunătoare, prezența acestui agent poate fi binevenită” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția poeziei lirice, Editura Minerva, București, 1973, pp. 675-676). Nevoia evadării din „ghetou” (o altă ipostază - dramatică - a condiției periferice) către o artă „internațională”, emancipatoare și eliberatoare, opusă canonului cultural etnocentric resimțit ca opresiv și potențial xenofob, constituie, fără îndoială, un impuls determinant. Oricum, deschiderea mediilor românești către modernitatea artistică în pragul Primului Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imitație aduse modernilor autohtoni). Totodată, impunerea externă a „transfugului” Tristan Tzara, de fapt, povestea sa de succes, va stimula - mai ales în rîndul artiștilor români de etnie evreiască - o formă specifică de „complex periferic”, înțeleasă (și) ca ieșire spectaculară din „ghetou”: „îi fascina succesul lui Tristan Tzara. Visau să cîștige, ca el, o rapidă reputație mondială, iar traiectoria chemată să-i propulseze din tîrgușoarele moldovenești unde văzuseră lumina zilei, veritabile ștetl-uri, pe o orbită internațională le-a hrănit întotdeauna imaginația” (Ov.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vremea aceea era bătrân, Însă când era vorba să străbată un kilometru sau doi pe trotuar, nu se dădea În lături. De fapt avea un număr din trăsăturile - și bune, și rele - a ceea ce pe vremuri se chema mentalitate de ghetou: pe de o parte o admirație profundă pentru realizările intelectuale și agerimea financiară (Îndemânare combinată cu eficiență), o slăbiciune pentru emoțional, pentru mendelssohnian, În lucruri precum poezia și muzica clasică, pentru spectacolele de o virtuozitate debordantă (nu avea răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Prin forța împrejurărilor, păream frust într-un liceu cu atâția elevi de condiție bună, dintre care unii erau aduși, dimineața, cu mașina. Asta genera în mine inhibiții care, la rândul lor, fără să-mi dau seama, mă împingeau spre un ghetou sufletesc. Nu mă pot vedea, când îmi amintesc acei ani de școală, într-un grup sau lângă un prieten. Spiritul de camaraderie, despre care am citit atâtea, mi-a rămas, din păcate, străin. La sfârșitul orelor, îmi strângeam cărțile și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Montaigne cu Bacalbașa? Noapte de noapte, cărțile au jucat pentru mine rol de Șeherezadă. Râdeam, plângeam, sufeream, urmăream cu sufletul la gură acțiunea unor romane ieftine, nu mai așteptam vacanțele, nu mă mai simțeam străin în București. În micul meu ghetou sufletesc se petreceau acum lucruri extraordinare. Cu libertatea pe care mi-o dădea lipsa criteriilor, mă pasionam și după capodopere și după maculatură. Și poate că aceasta a fost în favoarea mea. Neîndrumat de nimeni, am avut posibilitatea să mă lămuresc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale câmpurilor de culoarea cailor murgi, ca doi copii dintr-un ghetou dinăuntrul orașului care nu fuseseră lăsați până atunci la țară. Am ajuns la Eastbourne pe la două. Mașina noastră era singura parcată pe chei și preț de câteva minute am stat în liniște, ascultând lipăitul valurilor pe pietrișul cenușiu al plajei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu corabia unui genovez (frânc), străbătând Marea Neagră ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]