595 matches
-
Îl chema Busson, dar, Într-un moment oarecare al vieții, atașase acestui nume și pe cel de Du Maurier, care aparținea unui domeniu nobiliar la care ridicase pretenții niciodată satisfăcute. Fusese nevoit să fugă În Anglia pentru a scăpa de ghilotină, dar revenise În Franța după Înfrângerea lui Napoleon. Fiul său, Louis-Mathurin, tatăl lui George, o cunoscuse pe soția sa englezoaică la Paris, unde se și căsătoriseră, deși Henry nu Înțelese niciodată cum ajunsese familia ei să locuiască acolo. George Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căreia crescuse iarba și care cobora abrupt către High Street. Arhitectura corpului principal era mai simplă decât a adăugirii dinspre grădină, dar foarte plăcută ochiului: locuința solidă, cinstită a unui gentleman englez, construită din cărămidă roșie, cu șapte ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bună parte din populație e împotriva Constituției. Sunt, în primul rând, nobilii, care nu văd cu ochi buni ascensiunea politică a unor elemente cu trecut dubios (cei mai mulți pactizaseră cu armatele franceze) și astfel reacționează împotriva unei uzurpări în care presimt ghilotina. Sunt, apoi, preoții și catolicii înverșunați, care se temeau de persecuții religioase sau se simt chemați de o misiune "apostolică", pentru restaurarea creștinismului romanocatolic persecutat și zdruncinat de revoluția franceză. De asemenea, reacționează împotriva constituționalismului acei puțini Portughezi conștienți, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne vom simți admirabil împreună. Maiorul o examină câteva clipe apoi scoase din buzunar un pachețel negru și-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții împart linguri și după ce se termină ciorba. Există politicieni care se poartă cu artiștii ca niște iluștri șefi de grajd. Viața politică exultă îndeosebi prin orgasme electorale. Contextul lumii este din ce în ce mai cacofonic. Ghilotina este cea mai simplă doctrină de guvernare. Salvarea lumii ar trebui să vină din partea minorității ... gânditoare. Scopul comunismului a fost să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea politicienilor e să-și transforme biografia într-un perpetuu streaptease
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
proaspăt. La bătrânețe, trebuie să tragi un pui de somn și după ce ascuți un creion. Pentru foarte mulți oameni timpul e gol. Precum interiorul statuilor. Unele creații artistice vin pe lume cu un jgheab special în care urmează să cadă ghilotina timpului. Fără un depozit de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Artiștii poartă aprecierile criticilor importanți ca pe niște decorații. Singurătatea poeților este înnobilată cu stropi de iremediabil. Cel mai păgubos divorț care se conturează este cel dintre emoție și artă. Poetul autentic e un soi de clovn metafizic. În artă, ghilotina este sinonimă cu uitarea. Metafizica poate fi armătura care asigură artei durata. Polemica literară trebuie să fie scrimă intelectuală, nu linșaj. Arta autentică trezește în receptor sublimul sentiment al agorei. Mai este arta contemporană un reflex al eternității ? Artistul iradiază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
criticii de artă nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a savura lungul monolog. Deodată Nineta deschide gura și dă drumul la vorbe, ca și cum ar slobozi, din înaltul cerului, o ghilotină: "E totul clar, Z. Ca lumina zilei. Nu există nicio îndoială: trebuie să te muți la școala din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai era loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam ca bătrânul să redeschidă vorba. N-a fost nevoie de prea multă zăbavă. ― Ei? Ți-ai prins dorul, dragule? - a căzut întrebarea bătrânului, precum ghilotina asupra capului nefericitului condamnat la moarte... ― Mmm... ― Am înțeles. Asta, însă, nu înseamnă ca noi să nu ne putem ocupa de ceea ce ne-am propus. ― Nici vorbă, sfințite - am răspuns eu, deși gândeam că bine-ar fi ca după fiecare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să ne păstrăm integritatea instinctului pentru că doar așa reușim, să ne punem În mișcare violența cînd ne este primejduit echilibrul vital - e singura salvare cînd rațiunea abandonează lupta dîndu-și seama că a devenit inutilă. După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un lucru - indiferența nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dovedit greoaie, s-a străduit să găsească o metodă cât mai eficientă de dez-ciocare. La început se executa cu o o lampă de sudură, apoi cu un ciocan de lipit. În cele din urmă, proiectanții ei au conceput o mică ghilotină dotată cu lame încinse. Era destul de eficientă, numai că dacă lamele erau prea încinse, provocau bășici în gură: deasemenea, întrucât era necesar să se dez-ciocheze circa cincisprezece păsări pe minut, nu era întotdeauna posibilă o precizie absolută și au existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa cum niciodată nu o mai făcuse în fața „celui mai bun elev al său”. Dacă școlarul de atunci a înregistrat-o ca pe „orice comunicare”, azi îl urmărește și îl „agresează”. Numai cât își amintește, și o simte căzând ca o ghilotină. Este adevărat, a ajuns și el la o vârstă când prietenii încep să te întrebe în glumă dacă „ți ai făcut testamentul”. Da, Teodora este mai „realistă” decât el și prevede (în mod corect, de acord!) că „relația” lor va
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cucerite recent și, prin urmare, nepacificate încă, de importanță strategică și militară și apărate de legiuni, se numără Pannonia, Dalmatia, Maesia, Britannia, Judaea, Syria etc. Provocator: gladiator a cărui tehnică se bazează pe folosirea ofensivă a scutului, utilizat ca o ghilotină. Deoarece trebuie să fie ușor, scutul respectiv, dreptunghiular și concav, este mai mic decât cel al mirmilonului. Ca urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme și Dânsul. Exact,madam, Ghilotina e o tehnologie, un mecanism foarte ecologic pentru descăpățânat. Pot să vă fac desenul sau mai bine apelăm la această bărdiță atât de necesară unui om cu capul pe umeri. Pot să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme și Dânsul. Exact,madam, Ghilotina e o tehnologie, un mecanism foarte ecologic pentru descăpățânat. Pot să vă fac desenul sau mai bine apelăm la această bărdiță atât de necesară unui om cu capul pe umeri. Pot să... Dumneata, după ce că ești ce ești, mai ești și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
floricele, de care mă sprijineam, că eu mă identific cu eroii pînă la confuzie, pînă la tapet, nu aveam cum bănui, nu dădea semne, ce rol uriaș va face În American Beauty, revenim, iar În final Îi taie capul cu ghilotina gingașei soții a blondului Pitt după care oftează atîtea soții care Încă au cap, În vreme ce asta nu rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai frenetic, mai zguduit, mai uimiți ca niciodată, iluziile s-au făcut terci, nu asta e America pe care-o visam. Așadar Încă nu e gata. Totuși nu cred că aș face pactul lui Goethe, doar aș repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită demult de Paul Simionescu: cînd a murit Stalin, profesorul s-a dus la biserică pentru a-i mulțumi Tatălui nostru carele ești În ceruri și preotul tocmai Îl căina pe Iosif Visarionovici, arătîndu-se topit de grijă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]