1,152 matches
-
acum, spune-mi în timp ce facem dragoste. N-a fost ușor pentru mine să iubesc, Angela, crede-mă, n-a fost, a trebuit să învăț. A trebuit să învăț să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a fost ușor pentru mine să iubesc, Angela, crede-mă, n-a fost, a trebuit să învăț. A trebuit să învăț să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage la locul ei, este mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea ei pare acum făcută din ghips. — Soția mea... este bolnavă. — Ce are? Spune-i, Timoteo, spune-i-o în fața aia a ei pe care s-a cuibărit mizeria. Spune-i că aștepți un fiu legitim, moștenitor al vieții tale sterile și cumpătate. Spune-i că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
izbești de pământ și să nu auzi vocea aspră a maestrului care îți striga să te ridici, când plângeai. Nu-ți plăcea costumul de judo, era rigid ca un sac. Tu vroiai voalurile rochiei de balerină, pantofiorii cu vârful de ghips, vroiai să te simți ușoară. Dar iată-te acolo, în fața tovarășei de luptă pe care ți-o dădeau întotdeauna, una robustă, cu o coadă de cal care sălta în aer ca un bici. Robustă și zveltă, tu însă erai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parte. Nici o lumină divină nu alunecă pe pruncul rigid pe care-l am în față, în umbra poleită a bisericii. Aureola se sprijină pe un bastonaș negru de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite. Era o dimineață parcă turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa ceva, la vremea aceea. Nu sunt sigur că mai este, acum, că Împrăștiații ăștia de impresioniști dau tonul, dar pe-atunci academiile engleze erau niște instituții scorțoase și reacționare. Erai obligat să Îți petreci trei ani desenând după modele de ghips Înainte să ți se Îngăduie să desenezi și să pictezi după natură. Trei ani Întregi! Și chiar și după aceea ți se impuneau tot felul de restricții pudibonde. La Paris era cu totul altceva - aveau un sistem de atelier. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
extazul trăit aparent de Îndrăgostiți atunci când se Îmbrățișează. O urmărise fascinat deschizându-se ca o floare, Încălzită de o viață socială tot mai bogată. Du Maurier avea el Însuși o slăbiciune pentru femeile frumoase. Ținea În casă două imitații din ghips după Venus din Milo - una pe polița căminului din sufrageria-atelier și cealaltă pe un postament, În unghiul făcut de scară - ca pe reprezentări ale devotamentului său față de idealul formelor feminine. Dacă personajele feminine ale lui Leech erau „drăguțe“, ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu familia la Newport, În Rhode Island, William studia sub Îndrumarea pictorului William Hunt; neavând nimic mai bun de făcut și Împins de spiritul competițional care caracterizase dintotdeauna relațiile dintre cei doi frați, Henry Își umplea timpul desenând modelele de ghips depozitate la parterul studioului lui Hunt. Într-o zi, plictisit și nemulțumit de efortul de a copia Sclavul lui Michelangelo, se aventură la etaj, În atelierul propriu-zis, unde Îi găsi pe William și pe un alt Învățăcel desenându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe viață. Probabil că își vizitase atelierul în care siluete de ghips în mărime naturală și înspăimântător de albe, de ambe sexe, tremurau, dezbrăcate. Dar poate că nu voia decât să schimbe frigul din propria locuință pe cel din academie. Imediat am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere?“. Răspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un profil ornamental, ce avea să împodobească piatra comandată pentru mormântul unui profesor emerit, am îndrăznit să mă ocup. Bătrânul Singer m-a învățat să transfer, punct după punct, cu ajutorul unui suport cu trei picioarenumit mașina de punctat modelul de ghips al Christului crucificat pe un bloc de diabas încă neprelucrat. Acul mobil montat pe suportul cu trei picioare reproducea de pe model punctele cele mai adânci și cele mai înalte. Tot timpul, trepiedul se muta de pe ghips pe piatră, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de punctat modelul de ghips al Christului crucificat pe un bloc de diabas încă neprelucrat. Acul mobil montat pe suportul cu trei picioare reproducea de pe model punctele cele mai adânci și cele mai înalte. Tot timpul, trepiedul se muta de pe ghips pe piatră, ca să se poată lua măsurile. Până transferai tot ce era mai marcant, trebuia să ascuți, la urmă să cioplești cu dalta de canelat, în așa fel încât acul să atingă apoi punctul exact. Pe acela care, la operațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar nu studiase la Academia de Artă din orașul natal, ci își găsise maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar nu studiase la Academia de Artă din orașul natal, ci își găsise maestrul la Universitatea Tehnică din Danzig: profesorul Pfuhle, cunoscutul pictor de cai, cu care am făcut și eu mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
abia atunci când niște clienți anonimi au comandat mai multe copii ale unui tors înalt de 90 de centimetri. În orice caz, șeful firmei a făcut pe misteriosul atunci când a scos la iveală modelul înfășurat, cu grijă, în pături de lână. Ghipsul trăda fără echivoc faptul că fusese zămislit de un sculptor, odinioară recunoscut, chiar celebru, dar expulzat în perioada nazistă, cu sculpturile lui cu tot, din toate muzeele: Wilhelm Lehmbruck; îl întâlnisem, elev fiind, în revistele de artă interzise ale profesoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Wilhelm Lehmbruck; îl întâlnisem, elev fiind, în revistele de artă interzise ale profesoarei mele, Lilli Kröhnert. Ea îl numea „unul dintre cei mari de tot“. La Moog, însă, numele Lehmbruck nu a fost pomenit. În orice caz, despre modelul de ghips se vorbea în șoaptă. Una dintre calfe a aruncat o glumă: „Din unul faci trei“. Atâtea blocuri de gresie erau în lucru. Era evident că această comandă venea de la un negustor de artă care făcea comerț cu copii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de sprijin. Un Lehmbruck din perioada mijlocie, creat cu puțin înainte de Primul Război Mondial, probabil la Paris. Ca de obicei, trecuserăm mulțimea de punctulețe marcate cu creionul de pe suprafața modelului de ghips pe blocul de piatră. La asta ne-a ajutat tradiționala mașină de punctat cu trei picioare și cu acul ei mobil. Munca noastră era urmărită de bătrânul meșter Moog în persoană. Ucenicilor din vechile familii de pietrari le erau familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un certificat de practică favorabil, semnat de meșterul Moog. În plus, după cum îl asigurase pe locatarul său preferat, pater Fulgentius intervenise și el, în timpul rugăciunii zilnice de dimineață, la sfântul Anton, aflat în capela Caritas sub chipul unei statui de ghips pictat, în mărime naturală, în a cărui competență intrau o mulțime de lucruri. Când i-am relatat cât de strânsă fusese decizia, fiindcă, la un număr de douăzeci și șapte de candidați, existau numai două locuri, și că portretele desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
costumat mă văd în fotografiile din acea vreme. Mai clar decât începutul carierei mele de fumător îmi stă înaintea ochilor prima temă ce i-a fost dată începătorului: aveam de copiat, în lut de modelaj, un cap de femeie din ghips, supradimensionat, din epoca romană târzie, pe care profesorul Mages îl căutase în depozitul de antichități al academiei și pe care, cum s-ar spune, mi-l pusese mie în brațe. Schelăria din țevi de fier montată pe placa de la bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început de bărbie dublă. Mânat de curiozitate, i-am căutat și i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un Adam, atunci capul unei Eve. Zile de agitație intensă, fiindcă pesemne era sărbătoare - Sfântul Martin? -, apoi din nou liniște și concentrare în clădirea veche a academiei. Încet, copia a început să prindă formă, să semene cu sora ei de ghips. Între timp, desen după nud și studii de desen în vederea deprinderii structurii complete a unui schelet bărbătesc, pe care studenții îl numeau Tünnes sau Schäl, două personaje populare în Renania, despre ale căror vieți eroice circulau nenumărate bancuri. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]