771 matches
-
tavan, și că medicul, ghemuit sub ea, îi lipește de omoplați stetoscopu-nghețat... Că, privindu-se pe ecranul de la radiografie, și-a văzut oasele, și toate erau colorate, toate de altă culoare, clavicule vișinii, coaste de aur, vertebre pastelate ca o ghirlandă de flori, femure verzi pal, craniul bălțat ca o hartă politică și doar hioidul, singurul os nelegat de celelalte, transparent ca o agrafă de sticlă..." Mai povestea cum la sfârșitul consultației ea ieșea pe culoar, unde aștepta pe un taburet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe lucruri mai valoroase. Florile de hârtie creponată, la capătul unei sârme, ca niște sorcove, erau ceva mai căutate, dar ceea ce vânau copiii în special erau "lozincile", nu cele lungi de câțiva metri, firește, ci unele mici, rotunde, înconjurate de ghirlande. Pe ele scria doar PACE, PMR și alte cuvinte scurte. Astea erau foarte prețioase, fiindcă muncitorii nu le dădeau de obicei, le duceau și ei la copiii lor. Și Mircea spera ca tatăl lui să-i aducă vreuna de la defilare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nepăsători, împungîndu-se cu steagurile și mai trîntindu-și în cap cîte-un portret, lui Mircea-i plăceau mai mult decât la televizor, unde stăteau țepeni și strigau ura. Dar mai ales totul era multicolor ca un carnaval cu mii de flori și ghirlande. "Uite, ăștia-s de la "Semănătoarea", de la Obor", zicea mama. "Și ăștia de la I.O.R. Ar trebui să fie și unchiu-tău Nicu printre ei, săracul..." Unchiul Nicu, bărbatul lui tanti Vasilica, fusese maistru la I.O.R. Acolo-i și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Acum vorbeau despre defilare, Mimi mințea de îngheța apele. Zicea că găsise el un car alegoric în dreptul unei cârciumi (șoferul cică intrase să bea niște coniac), și pe carul ăla roșu, plin de flori, stăteau o grămadă de gagici cu ghirlande și panglici, care-l așteptau pe șofer. Ș-atunci Mimi, fără să-l vadă nimeni, cică intrase-n cabină și pornise carul ăla alegoric. Se plimbase pe străzi cu el, ajunsese până-n Ferentari. Și gagicile erau chiar deasupra lui, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pun întrebări lui Asahara Shōkō. În Aum trebuie să urci în rang pentru a putea face ceva, iar asta costa bani. Dacă ajungeai la un anumit nivel, puteai să-i pui întrebări. Dacă treceai de un prag, îți ofereau o ghirlandă cu flori. Am văzut asta în Nagoya și mi s-a părut un lucru copilăresc. Asahara însuși era zeificat, lucru care îmi displăcea total. Am citit publicația sectei, Mahayana, de la primul număr. La început erau bune. Aveau grijă să expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
S-ar face al meu suflet, ars de o gelozie, Secat de-un amor barbar... Dar astfel... poezie Și cântece și visuri în inima mea jună, În sufletu-mi ca ziua astfel se împreună {EminescuOpVIII 171} Cum ai țese-n ghirlande stele lucinzi cu flori; Idee cu idee se-ncing adeseori, Cum se cuprinde înger cu înger în lung vis. Și în oglinda de-aur din sufletu-mi deschis Ca-ntr-o grădină mândră cu flori, cărări și taine Apare-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și manifestarea darurilor minunate ascunse adânc în sufletul vostru: Dansând în ritmul vieții Pășind ușor prin roua dimineții Te-nfățișezi timid pe marea scenă a vieții, Ți-arunci pe umeri mantia de vise Îți prinzi buchetul de neliniști ca o ghirlandă-n păr Și-apoi nesigur o pornești în pași de vals la brațul vieții! „De ce te temi?” - te-ntreab-un înger luminos „Doar viața îți surâde Acum!- Unde alergi? Ascultă muzica și simte-o cum vibrează în inimi Trăiește bucuria de a
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
border-collie, apoi sare din nou pe Mark. Las-o mai moale cu limba. Dă-te jos de pe mine, da? Poate cineva să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață de ușa șoferului, cu fața ca o ghirlandă de-aia festivă udă fleașcă. Ai zice că femeia a încasat una în stomac sau așa ceva. Iar începe să-l toace la cap. Mark! Uită-te la ea! Ce alt animal de pe lumea asta te-ar putea iubi astfel? Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lângă o femeie pe care Weber o recunoscu imediat, deși n-o întâlnise niciodată. Bonnie Travis purta o bluză bleu fără mâneci și o fustă de blugi. Îi scosese lui Mark Schluter căciulița croșetată și-i punea pe cap o ghirlandă de păpădii împletite. Îi vârî o crenguță în mână, un sceptru de Zeus al grădinii. Mark se lăfăia în atenția primită. Priviră amândoi spre Weber care traversa peluza, apropiindu-se de ei, iar fața lui Bonnie se lumină într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o gaură pe unde se uită ca să nimerească drumul. Despici cu briceagul o nucă verde. Pielița este amară, miezul e dulce și alb. Stai În vacanță, la țară. Lângă izvor. Undeva În câmp. Ești ascuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de răsărit tencuită cu îngrijire și zugrăvită cu ghirlande florale ce coborau în cascade de lujeri împletiți și cârcei spiralați. — Luminos cu adevărat, repetă spătarul adjectivul care caracteriza cel mai bine clădirea. Se întoarse și privi curtea, care era de fapt o grădină, și reluă. Auzisem că în fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zăresc ici-colo câte o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tuturor secretelor ei, a tot ceea ce ea ascunde, conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, a tot ceea ce ea ascunde, conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale - ca subsolurile unde se fabrică forța care în salon strălucește în ghirlănzi de lumini. Adela este o iluzie paradisiacă, și nu trebuie să devie o realitate. Nu trebuie s-o asimilez întru nimic domnișoarei Niculina P..., artistă coregrafică (și dramatică in spe), care, ca și maestrul de scrimă, are un rol important
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de bourbon. Pereții erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În prag, venind din pădurile Detroitului ca Băiețelul Sălbatic din Aveyron, apărusem eu, Calliope Stephanides, de paisprezece ani. Eram un experiment În viață, Îmbrăcat În reiați albi și cu un tricou cu Fair Isle. Tricoul acesta galben pal, cu o ghirlandă de flori la gât, Îi spunea doctorului Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se abțină. Era un tip cu o minte strălucită, fermecător, obsedat de muncă, și mă urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o să uit niciodată când am fost cu tata la Orășelul Copiilor, în Piața Națiunii, aveam vreo patru sau cinci ani pe-atunci. Orășelul mi s-a părut imens, în mijloc se afla un brad până în ceruri, plin de becuri colorate, ghirlande de toate culorile, pachete mari de carton învelite în poleială aurie, purpurie, albastră, globuri cât un cap de om, beteală groasă ca mâna. În vârf, bradul avea o stea roșie în cinci colțuri care reușea să înroșească zăpada din tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe toate fetele adunate pe mica platformă de ciment, pe care încă se mai vedeau cele șapte cercuri din jurul tronului. M-am așezat pe scaunul împodobit și Puia mi-a pus pe cap coronița de poleială. M-au înfășurat în ghirlande lungi de hârtie lucioasă roșie ca focul, mi-au împletit în păr garoafe și mi-au pus pe degete inele cu pietre rubinii. Apoi mi-am primit obiectul, un ineluș care părea de aur. Nu eram în apele mele. Aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de biciclete salvatoare de poluare, la băncile din zecile de parcuri și grădini mental suspendate, de cărți, laptop-uri, cafele și țigări cu imaginație. Ce chestie. Orașul vechi (Oldenburg) colcăie de studențime, puștime, kindărime. Îmi cam place din prima. Cu ghirlandele de flori roz atârnând pe toate gardurile, cu casele transparente și cu magazinele modeste. Pace. Locul ăsta n-are nimic măreț, nimic dramatic, nimic special. În sfârșit, un loc făcut pentru studiat: un fel de sanatoriu transformat în campus universitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]