1,781 matches
-
23, 1988, pag.63. 7 Michel Dreyfus, PCF: crises et dissidences, Complexe, 1990, 286 de pagini. 8 "L'alliance entre les conservateurs et les communistes se limite à la moralisation de la vie politique" in Le Monde, 4 iulie 1989. 9 Gilbert Wassermann, op. cit., pag. 23. CRONOLOGIE 1914 28 iulie Declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei. 31 iulie Asasinarea lui Jaurès. 1915 5-8 septembrie Conferința de la Zimmerwald la care se întrunesc socialiștii ostili războiului. 1916 19 martie Conferința națională a grupului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Internationale communiste et le genre humain. Quel avenir pour les communistes d'Europe?, Mazarine, 1980. Aldo, Agosti, La Terza Internazionale, storia documentaria, Vol.III, 1928-1943, Roma, Editori Riuniti, 1979. Baby, Jean La grande controverse sino-soviétique (1956-1966), Bernard Grasset, 1966. Badia, Gilbert Histoire de l'Allemagne contemporaine. République de Weimar. Troisième Reich, Editions sociales, 1987. Badia, Gilbert Histoire de l'Allemagne contemporaine.Les deux Etats allemands RDA-RFA, Editions sociales, 1987. Barral, Pierre La guerre froide, Armand Colin, 1984. Berstein, Serge și Milza
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Aldo, Agosti, La Terza Internazionale, storia documentaria, Vol.III, 1928-1943, Roma, Editori Riuniti, 1979. Baby, Jean La grande controverse sino-soviétique (1956-1966), Bernard Grasset, 1966. Badia, Gilbert Histoire de l'Allemagne contemporaine. République de Weimar. Troisième Reich, Editions sociales, 1987. Badia, Gilbert Histoire de l'Allemagne contemporaine.Les deux Etats allemands RDA-RFA, Editions sociales, 1987. Barral, Pierre La guerre froide, Armand Colin, 1984. Berstein, Serge și Milza, Pierre L'Italie contemporaine des nationalismes aux Européens, Armand Colin, 1973. Blackmer, Donald L. Unity
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de "constelații simbolice" infinite care permit ,,deplasări multiple de sensuri". Toate acestea ar forma în final ,,un sistem semantic și a-sintactic". Gilbert Durand se înscrie cu această concepție în direcția pe care o trasau și Mircea Eliade și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înscrie cu această concepție în direcția pe care o trasau și Mircea Eliade și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trei părți: una a ,,semantismului bio-psihic" care desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării semiologice" și nivelul ,,simbolurilor", unde putem discuta de imaginar. Imaginarul nu este relaționat decât de simboluri. Teoria lui Mircea Eliade asupra simbolurilor se asociază teoriei lui Gilbert Durand. Eliade afirma că lumea "se revelează" prin simboluri. Simbolul nu este o copie a realității obiective. El revelează ceva profund, fundamental. Eliade încearcă să pună în evidență diferitele aspecte ale revelației. Simbolurile pot revela o modalitate a realului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a exprima situații paradoxale... un simbolism vizează întotdeauna o realitate sau o situație care angajează direct existența umană 84. Orice simbol își păstrează, conform teoriei lui Eliade, ,,consistența chiar și atunci când este uitat"85. Atât Mircea Eliade, cât și Gilbert Durand definesc simbolurile ca ,,variante ale arhetipurilor". În aceeași direcție cu Durand și Eliade se înscrie și René Guénon. Conform teoriei lui Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan și sacru. Din perspectiva sacrului, simbolul are o origine non-umană. Una dintre modalitățile de comnicare cu celelalte lumi este simbolul. Ca și Gilbert Durand și Mircea Eliade, Guénon refuză teoria freudiană asupra importanței subconștientului, postulând ideea credinței într-un Centru al lumii. Această idee va fi susținută de filosoful francez și într-un alt studiu al său, Simboluri ale științei sacre 87. Simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Editura Albatros, 1976. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
psihologie creștină în vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 3. 76 Max Blecher, op .cit., p. 1. 77 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 28. 78 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reducerea este de 10%; • pentru 3 cărți comandate reducerea este de 15%; • pentru 4 cărți comandate reducerea este de 20 %; • pentru 5 cărți comandate reducerea este de 25 %; • peste 10 cărți comandate reducerea devine 30 %. Colecția ABC • Arhitectura în Europa, Gilbert Luigi, 200 p. • Comunicarea, Lucien Sfez, 160 p. • Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand, 176 p. • Istoria cărții, Albert Labarre, 144 p. • Magia, Jean Servier, 200 p. • Sociologia religiilor, Jean Paul Williaime, 168 p. • Simbolistica politică, Lucien Sfez, 230 p.
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ploșnițelor."19 Prin intermediul unei scrisori, Ladima îi mărturisește Emiliei că, dezgustat de viață și de eșecurile care par că nu se mai sfârșesc, meditează îndelung pe marginea unui vers din poezia lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A. Gide și H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
am introduce noțiunile de anima și persona. Acestea vor fi speculate la momentul oportun, când vom discuta statutul personajelor din Patul lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și poetice ale genialității lui Rembrandt: "În geniul lui Rembrandt există o "remitologizare" spontană care e semnul efuziunii mistice sau cel puțin poetice: obiectele și făpturile cele mai cotidiene se încarcă de sens."49 Cine ne împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al "lumii celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu, dar reluând o vorbă a lui Souriau care ne duce într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note zilnice, autorul român și opera sa tind să-i dea dreptate. Gilbert Durand, în schimb, opera un raport de echivalență între suicid și predilecția pentru nuditate. Predilecția aceasta o invocă și Nicolae Manolescu, în momentul în care constată că o serie de personaje masculine dau dovadă de "o senzualitate nerușinată" deoarece crede
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei <<faceri>>: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie"(s. a.).142 Într-o primă fază a cercetărilor sale, nici Gilbert Durand nu se îndepărtează de viziunea lui Mircea Eliade, ambii insistând asupra ideii că mitul, indiferent de context, tinde să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
context, tinde să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific, sistem cuprinzând, în ordine, schema, simbolul și arhetipul.143 Ceva mai târziu, uzitând de o comparație implicită, Gilbert Durand conchide că mitul joacă rolul unui regizor, care împarte rolurile în durata culturilor, dar și în viața individuală a oamenilor. Nici istoria, nici destinul uman nu modelează mitul, ci invers mitul este chiar modelul lor. În structura lui abisală
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici (miteme), în care se investește în mod obligatoriu o credință (contrar fabulei sau basmului) numită
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care se complac, se traspune în imaginarul cosmic al poeziilor. Înainte de a surprinde liric haosul ce premerge Genezei sau dezordinea escatologică, ei se așază, firesc, într-un univers domestic heteroclit. Comentând opera lui Xavier du Maistre, din perspectiva constelațiilor mitice, Gilbert Durand lansează ideea existenței unui voiaj sedentar aici. Acesta poate avea ca punct de plecare camera, urmată de exod și voiaj, după care ciclul se închide prin revenirea la punctul de sosire. Sau, dimpotrivă, voiajul se realizează în interiorul camerei, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Editura Univers, București 1991, p. 88 14 Idem, p. 89 15 Serge Doubrovsky, op. cit., p. 147 16 Idem, p. 243 17 Mircea Zaciu, Prefață la Note zilnice, ediția citată, p. 13 18 Idem, p. 36 19 Idem, p. 39 20 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Editura Nemira, București, 1998, p. 265 21 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 119 22 Apud, op. cit. p. 410 23 Maria Vodă Căpușan, Camil Petrescu Realia, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1964, p. 32 46 Pentru o demonstrație detailată, vezi Marian Popa, op. cit., pp. 172-186 47 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 191 48 Cf. Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 168 49 Gilbert Durand, op.cit., p. 144 50 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, pp. 239-240 51 v. capitolul nostru, O analiză stilistică și narativă 52 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 327 53 Cf. Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]