922 matches
-
despre aceștia, care spune: Pe Insulele Feroe există sute de specii de plante sălbatice: flori, licheni, mușchi și ciuperci. Copacii, în schimb, nu apar de la natură. Se presupune că numai câteva plante arctice de pe vârfurile cele mai înalte au supraviețuit erei glaciare. Pe scurt, recolonizarea Insulelor Feroe s-a făcut cu plante aduse din Scoția și Norvegia. Vara înfloresc în multe locuri diverse specii de flori sălbatice, care, împreună cu iarba înaltă, dau un aspect plăcut insulelor. Floarea națională este galbena (Mýru) Sólja, bulbucul
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
formele de relief create prin acumulare. Se deosebesc câteva tipuri de țărmuri joase: In sudul Balticei (Germania și Polonia) el prezintă un grad avansat de evoluție; promontoriile sunt secționate, evidențiind faleze și suprafețe de abraziune, golfurile sunt aproape închise, urmele glaciare încep sa fie șterse, astfel încât se tinde spre o regularizare a lor. Țărmurile câmpiilor din jurul bazinului polar arctic (climat periglaciar) se remarcă printr-o evoluție aparte, impusă de regimul de revărsări puternice din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică, eroziune fluviatilă și glaciară. Au rezultat în urma unor transgresiuni asupra acelor tipuri de relief, fiind în general forme de submersiune, cu excepția unor porțiuni cu fiorduri, unde ridicarea eustatică postglaciară a fost însoțită de o mișcare izostatică pozitivă a uscatului. Este un tip de țărm
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
de nisip, din zonele aride și semiaride. În regiunile temperate dunele cele mai importante se găsesc în regiunile litorale, unde alimentarea cu nisip și brizele creează condiții favorabile formării acestora, sau în apropierea marilor lunci fluviatile și a lanțurilor morenelor glaciare. În funcție de dinamica vântului și abundența nisipului, pot lua forme diferite. Formarea și evoluția dunelor se poate urmări cel mai bine în imediata apropiere a țărmurilor. Aici, cele mai simple acumulări se fixează în jurul unor smocuri de vegetație; ele sunt dunele
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Boiului, Valea Bratcutei, devenită un minisat de vacanță, Lunca Crisului Repede, cu posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află Complexul turistic Piatră Craiului, cu mai multe restaurante, hoteluri și un magazin de suveniruri, si popasul Cabesteana. Mai exista o pensiune
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
nordică aparține masivului cristalin al munților Rodnei, cu altitudini de peste cu vârful Țapului de . Munții Rodnei sunt constituiți din șisturi cristaline epizonale și formațiuni sedimentare vechi, injectate uneori cu gresii, diolite și granite. Relieful are un aspect variat, de la fenomenele glaciare (la peste ) la cele periglaciare, sub și carstice (complexul carstic Izvorul Tăușoarelor). Localitatea Rebrișoara s-a dezvoltat pe treptele de relief majore, de-a lungul cursurilor de apă în zona de luncă îngustă, cu lărgiri depresionare, dar și pe principalele
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
Nansen este considerat primul apărător norvegian al teoriei neuronilor, propusă la început de . Articolul ulterior, " Structura și combinația elementelor histologice ale sistemului nervos central", publicat în 1887, a devenit teza lui de doctorat. Ideea unei expediții care să traverseze calota glaciară a Groenlandei a tot crescut în mintea lui Nansen în anii petrecuți la Bergen. În 1887, după ce și-a susținut teza de doctorat, a început în cele din urmă să organizeze proiectul. Până atunci, cele două pătrunderi mai importante în interiorul
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
coasta Groenlandei, dar înaintarea a fost împiedicată de . La 17 iulie, cum coasta era încă la depărtare, Nansen a hotărât să lase la apă bărcile mici; se vedea , despre care Nansen credea că oferă o rută de urcare pe calota glaciară. Expediția a părăsit vasul "Jason" „cu moral bun și cu cele mai mari speranțe pentru un rezultat fericit”, conform căpitanului lui "Jason". Au urmat zile de lipsuri extreme pentru cei șase, împiedicați de vreme și de starea mării să ajungă
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
vest spre Godthaab (astăzi, Nuuk), un drum mai scurt cu circa . restul grupului, conform lui Nansen, „a primit schimbarea de plan cu aclamații”. Au continuat urcarea, până când, la 11 septembrie, au ajuns la o altitudine de peste nivelul mării, vârful calotei glaciare, unde temperaturile scădeau pe timp de noapte până la −50. Din acel punct, pe coborâre, drumul a fost mai ușor, deși terenul era dificil și vremea a rămas ostilă. Înaintarea a fost atât de lentă din cauza zăpezii proaspăt căzute care făcea
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Leopoldsberg, Kahlenberg, și extensiile sale ce pătrund până în interiorul orașului. Pădurea vieneză este străbătută de râuri ce trec prin teritoriul capitalei austriece. Cel mai cunoscut poartă numele orașului, Viena. Munții din vest sunt continuați în sud de terasele din perioada glaciară, Wienerberg și Laaer Berg. Întregul ținut este pentru viticultură, el formând regiunea viticolă Viena. Estul este o regiune joasă (Marchfelds) ce servește actualmente drept teren agricol, dar care este acaparată, în ritm accelerat, de construcții. În sud-est, de-a lungul
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
larice (Larix decidua), pin (Pinus sylvestris), ienupăr (Juniperus communis). Dintre speciile rare se mai întâlnesc cu totul excepțional exemplare de tisa (Taxus baccata). Alte specii rare din categoria foioaselor sunt mesteacănul pitic (Betula nana) și sălcia pitica (Salyx repens) - relicte glaciare. Dintre formațiunile ierboase ocrotite sunt de menționat: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), bulbucii de munte (Trollius europaeus), limba siberiana (Lingularia sibirica), trifoiul lutrei (Manyanthes trifoliata). Nu este lipsită de interes nici prezenta plantelor medicinale și aromatice. Există 2 arii protejate: Pădurile
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
plutesc în apă bucăți din materiale mai puțin dense decât aceasta (bucăți de lemn, aisberguri etc.) Analogie între echilibrul hidro- static [A] și echilibrul izo- static [B] izostatic 1.gif izostatic 2.gif termică modificarea temperaturii și densității în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
hidrografic este de 12.550 km. Izvorăște din partea central-vestică a culmii principale a Munților Făgăraș prin doi afluenți: Buda și Capra. Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeș) izvorăște de sub vârful Arpașu Mic, de la 2.030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar râul Capra izvorăște din lacul glaciar Capra, aflat sub vârful Vânătarea lui Buteanu. În aval de confluența pârâului Buda cu Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
central-vestică a culmii principale a Munților Făgăraș prin doi afluenți: Buda și Capra. Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeș) izvorăște de sub vârful Arpașu Mic, de la 2.030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar râul Capra izvorăște din lacul glaciar Capra, aflat sub vârful Vânătarea lui Buteanu. În aval de confluența pârâului Buda cu Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând mai întâi pantele
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
fluviul Vistula. La sud, s-a răspândit până la râurile Warta și Noteć, dar după 1250 frontiera s-a mutat mai departe la nord. Regiunea constă din câmpiile litorale și regiunile lacustre care aparțin Câmpiei Nord-Europene. Se pot observa multe formări glaciare, cum ar fi tipuri diverse de morene încluzând colinele Wieżyca și Rowokół, cele mai înalte în regiune. Solurile sunt de slaba calitate, fiind deseori contaminate cu nisip sau erodate. Litoralul este în cea mai mare parte plan, dar partea sa
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
înălțimi care depășesc 4000 m, care pot fi găsite în lista piscurilor alpine după înălțime. Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la înălțimi care depășesc cu mult limitele superioare ale pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu văi prelungi și cu lacuri. Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase alte șiruri muntoase, cu piscuri
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
Indonezia include una dintre cele mai remarcabile limite geografice în distribuția animalelor. Această datează din epoca glaciară, când nivelul apei a scăzut în toată lumea. În timpul acestei perioade, insulele Java, Sumatra, Kalimantan și Băli din Pragul Sunda erau unite una de cealaltă, precum și cu Asia continentală, dar Irian Jaya, Aru și continentul australian din Pragul Șahul erau separate
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
mai apropiați vecini ai insulei Jaya. O posibilă cauza ar fi faptul că insulele Kalimantan și Sulawesi ar fi putut fi separate de o strâmtoare adâncă la un capăt, în timp ce marea adâncime a Mării Bandă le-a separat în timpul erei glaciare. Unii cercetători au atribuit acest fenomen celor trei limite de fauna. Alfred Russel Wallace (1823—1913) a scris în cartea sa „Arhilepelagul malaezian” că Nusantara a fost separată într-o zonă ecologică orientala (partea de vest) și într-o zonă
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
datorită unirii politice a acestor două țari cu ultima. Dovezile arheologice indică faptul că partea sudică a Angliei actuale fost colonizată de oameni cu mult timp înainte de restul Insulelor Britanice. Acest fapt se datorează climatului său mai ospitalier în timpul erelor glaciare ale trecutului îndepărtat, precum și a perioadelor dintre acestea. Prima mențiune istorică despre regiune se află în Massaliote Periplus, un manual despre navigație pentru negustori, considerat că ar data din secolul al VI-lea, î.Hr., deși legături culturale și comerciale cu
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
lui înconjurătoare din sud-vestul țării dețin două treimi din populație. Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord. Conform "", colonizara Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
în Islanda, un număr mic comparativ cu al altor țări (în toată lumea au fost descrise peste un milion de specii). Singurul mamifer terestru indigen găsit de oameni la sosirea lor pe insulă a fost , sosită pe insulă la sfârșitul Erei Glaciare, mergând pe marea înghețată. În cazuri rare, vântul a adus pe insulă și lilieci, dar aceștia nu se pot înmulți aici. sosesc ocazional din Groenlanda, dar ei doar vizitează insula, neexistând o populație islandeză de urși polari. Nu există reptile
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
mării”. Colonizarea umană permanentă a perturbat mult ecosistemul izolat de soluri vulcanice în strat subțire și biodiversitatea deja redusă. Pădurile au fost exploatate masiv de-a lungul secolelor pentru lemne de foc și cherestea. Despădurirea, deteriorarea climei în timpul Micii Ere Glaciare și pășunatul excesiv al turmelor de oi importate de coloniști au produs o pierdere critică de sol vegetal în urma eroziunii. Astăzi, multe ferme au fost abandonate. Trei sferturi din suta de mii de kilometri pătrați ai Islandei sunt afectați de
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Etimologia -ului se datorează multelor izvoare termale din jurul acestei regiuni, Reykjavík traducându-se prin „golful aburilor”. Reykjavík se află în sud-vestul Islandei. În zona orașului, coasta Atlanticului este caracterizată prin prezența a numeroase peninsule, golfuri, strâmtori și insule. În timpul Erei glaciare (acum aproximativ 10.000 de ani) un mare ghețar acoperea părți din zona orașului, până la Álftanes. Alte părți din oraș erau acoperite de apele mării. În perioadele calde și la sfârșitul erei glaciare, unele din dealuri, ca de exemplu Öskjuhlíð
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
peninsule, golfuri, strâmtori și insule. În timpul Erei glaciare (acum aproximativ 10.000 de ani) un mare ghețar acoperea părți din zona orașului, până la Álftanes. Alte părți din oraș erau acoperite de apele mării. În perioadele calde și la sfârșitul erei glaciare, unele din dealuri, ca de exemplu Öskjuhlíð erau insule. Fostul nivel al mării este indicat de sedimente aflate până la o altitudine de peste nivelul actual al mării. Dealurile Öskjuhlíð și Skólavörðuholt par a fi rămășițele unor foști vulcani activi în timpul perioadelor
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
de exemplu Öskjuhlíð erau insule. Fostul nivel al mării este indicat de sedimente aflate până la o altitudine de peste nivelul actual al mării. Dealurile Öskjuhlíð și Skólavörðuholt par a fi rămășițele unor foști vulcani activi în timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare. După era glaciară, pământul s-a ridicat pe măsură ce majoritatea ghețarilor s-au prăbușit, și a început să arate ca astăzi. Zona capitalei a continuat însă să fie modelată de cutremure și erupții vulcanice, cum ar fi cea de acum 4500
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]