1,150 matches
-
privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt mai mare, ca să spânzure în vânt Precum gîndu-i era-n viață între cer și-ntre pământ.... O, viteaz fără pereche, bun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
european, dar, slavă Domnului!, că până să mi se facă tălmăcirea îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astfel de strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
glasul, ritori! Cântați, poeți! Scrieți, genii! Corul vostru fie: Celebrele, incomparabilele, marele om! Toți stătură încremeniți și se-ntrebau din ochi unul pe altul: Dar ce fel de uriaș o mai fi ăsta? Ce urmă de eroism are în el? Gloata lingușitorilor începu însă să strige din ce în ce mai tare: - Da, da! pozitiv! Uriașul, uriașul! Cel mai mare om de pe fața pământului. Ce mare și valoros rege cutare! Ce viteaz general cutare! Ce escelent ministru cutare și cutare! Deodată începură să ploaie dublonii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar de la-nceput într-un chip neverosimil. Musa e învins la-nceput, apoi e învingător și-i scoate pe Suleiman. Vitejia personală a lui Musa, apoi puterea lui mai mare de oști, care precumpănea pe-a frățini-său, având atâtea gloate valahiene și sârbești în ajutor, păreau de la început că pleacă cumpăna în favorul său; însă trădarea mai multor aliați, precum și un meșteșug izbutit al inamicului îi dădură acestuia biruința. Încă pîn-a nu se începe bătălia, împăratul Emanoil începu în taină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca șef - redactor al "Romînului" și ca prezident al Adunării s-a îngrijit de toate de câte Brătianu n-avea dibăcia sau timpul de a se îngriji. Ceea ce stătea îndărătul acestor doi n-a fost nicicând mai mult decât o gloată bine disciplinată, căreia - i lipseau atât talentele cât și caracterul. Cu atât mai dibaci erau însă membrii acestui partid în esploatarea practică a funcțiilor, demnităților și geșefturilor care le stătură la dispoziție în decursul atâtor ani. Rosetti, acest Girardin al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acest articol a fost reprodus de-o parte a presei romîne: dar asta desigur nu e un motiv de a cere ca corespondentul "Gazetei generale" să fie lovit peste mâni pentru descoperirea a o seamă de adevăruri fără îndoială neplăcute gloatei poftitoare de pradă a partidului dominant. Recunoașterea pe care corespondentul, în relațiile sale anterioare, a făcut-o meritelor netăgăduite ale sistemului liberal pentru ridicarea prestigiului României față cu străinătatea era plăcută negreșit: dar îndată ce acel corespondent aduce vorba asupra stării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a bulgarilor. Această disoluțiune se manifestă, în toate privirile. Theophylakt menționează pe-un apostat care neliniștea Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai puțin Dobromir, care adună la 1078 în Mesembria o gloată puternică de oaste. Un altul se mănținu la Beljatowo, se căsători cu fiica unui principe cuman și părăduia după plac în Tracia. Nu e neverisimil că agresiunea armată a bogomililor au înlesnit alipirea croaților la Roma, precum pe de - altă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îl nimerească și încercă să folosească timpul astfel câștigat pentru a se lămuri cine trage. Erau călugării. Rim zâmbi. Avea noroc. Quintul își mai domoli mișcările, retracta lama de accun și își scoase pumnalul. Dorea să fie văzut, singur în mijlocul gloatei de atacatori. Barbarii nu îi mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că nu o pot înfrînge. Și uite-așa, un pericol minor, dar recunoscut de toată lumea, poate pune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu îi mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că nu o pot înfrînge. Și uite-așa, un pericol minor, dar recunoscut de toată lumea, poate pune pe fugă o gloată de țărănoi care, fără să știe, se împotriveau unei arme cu adevărat mortale. E în asta un învățămînt profund, care zice multe despre natura curajului. Barbarii abia dacă se mai zăreau la orizont când lângă Rim ajunseră aproape două sute de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vă cunosc destul de bine ca să știu că, chiar dacă unii dintre voi au îndoieli, nu îi vor contrazice niciodată pe ceilalți fiindcă, dacă ar face-o, îndoielile lor nu ar mai avea sens. Sunteți tare complicați, când vă strângeți în gloata asta pe care o numiți Statul Major. Pe de altă parte, însă, democrația însemna pe vremuri un fel de putere populară. Dar în această încăpere noi suntem de fapt doar trei... Contrar așteptărilor lui Barna, sala se cufundă într-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pună în aplicare îndemnul Preotului ei. Acționând fulgerător, Xtyn ridică toate cele cincisprezece pumnale rituale și stârni un vârtej de metal asupra bătrânei, care rămase la rândul ei despuiată. În jurul ei se formă imediat un gol și, fără să vrea, gloata o împinse pe Elek în centrul arenei de consacrări. - Ai crezut că are vreo importanță faptul că am învins-o pe fata asta, pe care părinții ei au împins-o prea devreme spre consacrare, sperând să scape de responsabilitățile din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai erau însă ceea ce fuseseră în vremea Imperiului. Bella văzuse îngrozit cum, în locul mării multicolore de oameni cu fețe fericite pe care se obișnuise să-i vadă în fața palatului în fiecare an de ziua dinastiei, în piață se adunase o gloată zdrențăroasă, incontestabil mai entuziastă decât pe vremuri, dar formată din oameni mai rudimentari, mai simpli. Chiar acela căruia i se încredințase comanda Tara-plantului, un fost militar de carieră, avea fața descărnată și nu purta nimic altceva decât un maiou, care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea a primilor agricultori, Abatele era cuprins de un respect vecin cu duioșia. E singurul timp în care sunt sigur de esența mea profund religioasă. Și noi însămînțăm cu virușii noștri. Prin voia Domnului, eu arunc semințele... Și dintr-o gloată replicată sinistru în maternitățile familiilor, clonele se transformă în oameni, ridicând dintre ei Mântuitorul. Mereu același, mereu jertfit, mereu făuritor al Căii spre Dumnezeu. Și devin credincioși, religioși, muncitori, multumiți de statutul lor, fără ambiție, fără veleitarism, fără talente... În lipsa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gustat din măruntaie de om, fie și tăiate laolaltă cu ale altor jertfe, e neapărat să devină lup. Sau nu ai auzit povestea? Ba da. La fel și cu cel care, exercitând o magistratură peste popor, ținând tare în ascultare gloata, care îl urmează, nu se va înfrâna să verse sângele celor de un neam; căci el, aruncând învinuiri nedrepte - cele care se obișnuiesc - aducând oamenii pe la tribunale, el se pătează cu sânge, făcând moarte de om. Gustă cu limba și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politică și competența retorică se află în strânsă legătură, chiar dacă nu în retorică stă adevărata înțelepciune. Iată cum se exprimă Platon într-un fragment din Omul politic: „- Așadar cărei științe îi vom atribui noi capacitatea de a convinge mulțimea și gloata prin povești și nu prin învățătură? - Este clar, cred eu că și acest «dar» trebuie atribuit retoricii. - Dar faptul de a hotărî dacă trebuie să acționezi față de anumiți oameni și în anumite împrejurări prin puterea de a convinge sau prin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se manifesta !...altfel spus, trebuie să fim atenți la momentul În care o idee este pe cale să se transforme Într-o convingere, Într-o credință: din acel moment, din cel care Înainte o puteam controla, am devenit acum supusul ei!... * „Gloata ia obiceiul drept lege.” (Demonstene) Se știe că „obiceiurile” desemnează acele tradiții comune pentru un grup etnic, care sînt Învățate de tineri ca o deprindere de viață și care, apoi, sînr respectate ca o normă de bun-simț. SÎnt și astăzi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
putere clerico-fascistă poate fi reprezentată prin două simboluri opuse și, de aceea, inconciliabile: „Jesus” (în speță acel Iisus al Vaticanului), pe de o parte, și „blugii Jesus”, pe de altă parte. Două forme de putere una în fața celeilalte: aici, marea gloată a preoților, soldaților, tradiționaliștilor și călăilor; dincolo, „industriașii” producători de bunuri inutile și marile mase ale consumului, laice și, măcar din prostie, nereligioase. Între „Jesus” de la Vatican și blugii „Jesus” s-a dat o luptă. La Vatican, la apariția acestui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca o percepție transfigurată de sensibilitate și de intensitatea trăirilor, dar și ca efect al unei rostiri intenționat nonconformiste. Plecând din sat, poetul capătă o nouă identitate, aceea de exponent al celor mulți, de înflăcărat luptător pentru „dreptate și armonie” (Gloata, 1934). Modul de a privi orașul, ca și mesianismul social, frenezia și gigantismul eului liric, tehnica, dicția, natura metaforei, lirismul exotic sunt tipic expresioniste și tind să sugereze o anumită realitate și așteptare, într-o exprimare contorsionată de intensitatea sentimentelor
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
așteptare, într-o exprimare contorsionată de intensitatea sentimentelor. În cartierele înecate în fumul uzinelor, cu străzi obosite, în care viața e potențată de zgomotul metalic, ritmic al muncii, se deslușesc semnele răzvrătirii și ale distrugerii. Imagini ale existenței tragice a gloatei, devenită tot mai amenințătoare, se constituie în tablouri sumbre, de o „normalitate” teribilă, în care vizualul e reliefat puternic de fundalul macabru al corului morților, de crude secvențe apocaliptice. Eul poetic se autopercepe, în aceeași viziune realist-fantastică, hipertrofiat: el este
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
în același mod animist antropomorfizator. Dintre volumele de proză - Sub cerul Heniului (1973), Mărturisirile unui anonim -, doar al doilea are o oarecare importanță pentru istoria vieții literare interbelice și pentru conturarea portretului spiritual al autorului. SCRIERI: Inventar rural, Cluj, 1931; Gloata, pref. Eugen Ionescu, București, 1934; Întoarcere, București, 1942; Simfonia furtunilor, București, 1946; Pasul meu peste ani, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu, cuvânt înainte Tudor Arghezi, București, 1957; Ani vii, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Poezii, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
1970; Eflorescență, București, 1972; Sub cerul Heniului, București, 1973; Mărturisirile unui anonim, postfață Mihai Gafița, București, 1974; Viața mai departe, Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: V. Beneș, Poezia lui Ion Th. Ilea, SDM, 1932, 11-12; Ionescu, Război, I, 239-242; Eugen Jebeleanu, „Gloata”, F, 1935, 4; Streinu, Pagini, V, 130-132; Călinescu, Ist. lit. (1982), 943; Ion Șugariu, „Întoarcere”, RFR, 1943, 2; George Tudoran, „Întoarcere”, F, 1942, 11-12; Lucian Valea, „Întoarcere”, GT, 1943, 18; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1944, 79-88; Arghezi
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și atitudini comune ale liricii - natura ca mediu al regenerării și tonificării sufletești, năzuința spre săvârșirea binelui, spre lumină și spre înălțimi etc. Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale, al imposibilității de a salva „gloata bolnavă, bezmetică și oarbă”, își percepe propria viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]