625 matches
-
egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în cea mai cunoscută dintre Tamarete: "Dacă lui Lou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mod evident, pusă în relație cu importanța rolului deținut de armată în istoria ideii naționale franceze, treptat, în cursul secolului trecut, armata a început să fie considerată de cei mai mulți drept o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază și o justifică. Și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în relație cu importanța rolului deținut de armată în istoria ideii naționale franceze, treptat, în cursul secolului trecut, armata a început să fie considerată de cei mai mulți drept o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază și o justifică. Și în acest caz
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dintre acești termeni trebuie reținut cu toată încărcătura sa simbolică, e vorba de imaginea unei ordini, a unei societăți, a unui tip de civilizație. E ordinea, armonia socială, e cultura și civilizația pe care copilul din Ferma Judecătorului le-a glorificat și cărora a visat să le asigure continuitatea. Sînt imagini ale unui trecut legendar, sînt viziuni ale unui prezent și ale unui viitor definite în funcție de ceea ce a fost sau de ceea ce se consideră a fi fost. Într-adevăr, o istorie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică disputele Școlii din Atena într-o vastă frescă, în același fel ca La disputa del Sacramento, aflată pe peretele opus al celebrei Stanza della Segnatura de la Vatican. Reactivarea moștenirii grecești, virtute inițială a Renașterii, se va permanentiza. De acum înainte
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
secolului al XVIII-lea, în locul care devine nucleul cel mai fierbinte al culturii europene: Germania. Goethe, Hegel, Schelling redescifrează fiecare în felul său mesajul grec. Hölderlin retraduce Œdip Rege și Antigona, îi celebrează în mod sublim pe Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vaste operații demitizante, antrenând atitudini pro și contra, în Răsărit ea încă e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică isprava revoluționarilor de la 1789 și cu încă unul în care Herzen exaltă "sfânta nerăbdare" produsă atunci. Cum a primit Rusia mesajul Revoluției? Ca să ne lămurească, autorul evocă impresiile consemnate de tânărul N. Karamazin, la Paris, în primăvara anului 1790. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este de fapt bărbat, replică a profetului Isaia așa cum l-a imaginat Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine. Michelangelo: Profetul Isaia Profetul Isaia este "slujitorul" lui Iahve, predică adevărata credință, obține iertarea păcatelor oamenilor prin moartea sa și, în consecință, este glorificat de Dumnezeu. Profetul prefigurează creștinismul și misiunea lui Iisus pe pământ. Dacă aspectul general al lui Rosie și corpul ei sunt ale profetului, capul seamănă cu cel al unui mesager divin așa cum sunt înfățișați în jurul profeților în tablourile pictorilor renascentiști
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
directorului îi taie orice speranță: „Domnule, aici este societatea pentru protecția animalelor. D-ta ești om, ca atare nu poți fi primit. Dacă insiști, ești de rea credință”. După război T. devine un precursor, apoi un exponent al realismului socialist, glorificând în versuri convenționale binefacerile noului regim și înfierând capitalismul și burghezia: Cântece de suferință și biruință (1946), Tălmăciri din cartea vremii (1947), Mai multă omenie... (1947), Spovedania unui atom (1947), Ale noastre, ale voastre... (1948) etc. Totodată, experimentează formule „minore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
nu făceau decât să se apere. În presă era omniprezentă tema barbariei Fritzilor, Hunilor sau, cu termenul batjocoritor consacrat în timpul războiului franco- prusac din 1870, les Boches, „nemțălăilor”. Dar imaginile prizonierilor germani - prezentate în jurnalele de actualități, firește, pentru a glorifica victoriile trupelor franceze - nu înfățișau niște monștri sângeroși, ca aceia pe care îi vehicula propaganda oficială. Aparatul de filmat nu mințea. Expresiile fețelor inamicilor, surprinse realist, sugerau cu totul altceva decât discursurile germanofobe : dușmanul e om ca și noi. Un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prevederile constituționale privind libertatea de expresie. Iată de ce pentru Paul Călinescu, Jean Georgescu sau Jean Mihail, angajarea în propaganda noului regim putea să nu însemne cine știe ce frământare morală. Oamenii își făceau meseria cu materialul clientului. Răsună valea începe prin a glorifica munca voluntară la linia ferată Bumbești- Livezeni. Tinerețe, entuziasm, dăruire pentru binele colectiv. Un concept propagandistic fundamental, care va duce la mersul „voluntar”, „patriotic” al elevilor, studenților, profesorilor, soldaților, în anii ’70 și ’80, să strângă recolta de pe câmp „bob
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu felul în care se filmează, cineaștii cu vocație s-au aflat într-o adevărată cămașă de forță. Marcus, Mihu și Săucan aveau de luptat cu niște scenarii propagandistic ordinare, unul îndreptat împotriva armatei române, în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
călărește la final câteva minute, când la trap, când la galop, pe malul Pontului Euxin. Economia autarhică, adusă pe culmi în anii ’80, când Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată prin elicea mai tare decât a japonezilor, produsă la îndemnul mobilizator al Tovarășului. Buzduganul cu trei peceți (1977) sau Securistul lui Mihai Viteazul În ciuda serviciilor propagandistice pe care Mihai Viteazul, scenarizat de Titus Popovici, le- a făcut regimului național-comunist, Nicolae
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează: a. patria; b. fapte, eveniomente de importanță națională; c. eroi; d. personalități; e. o colectivitate; f. măreția naturii; g. măreția universului; h. gândirea omului; i. rațiunea; j. judecata; k. virtutea. - este un simbol (!! muzical) al unei țări, eveniment, formații
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
trădătorii sunt totdeauna pedepsiți, de cele mai multe ori cu mare cruzime; și cu metodele pe care ei le pregătiseră pentru uciderea voinicului; suprema pedeapsă fiind împrăștierea cenușii în vânt; - îndrăgostiții au o situație fixată în limitele tragicului (motivele fiind diverse); - se glorifică virtuțile bărbatului (putere, înțelepciune, pricepere, etc.); - femeia are un statut inferior (trădează, este infidelă, etc.); alteori apare ca un exemplu de înaltă moralitate; - ea greșește în numele unei imperfecțiuni congenitale de care nu se poate face vinovată; și totuși este pedepsită
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
această perioadă de tranziție, principiile călăuzitoare care ghidează întregul demers de construire socială a trecutului nu au fost elaborate într-o manieră coerentă. De aceea, manualele din anii '60 formează o mixtură de elemente internaționaliste și naționaliste, prin care se glorifică influențele slave în același timp în care se monumentalizează trecutul indigen. Prin reasumarea moștenirii naționale, discursul emis de literatura didactică din această perioadă conține suficiente deturnări de la direcția antinațională stabilită de M. Roller pentru a se putea afirma începutul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și încărcată de omenesc, care stă alături de Divina Comedie a lui Dante, însă de data aceasta nu mai glorifică transcendentul, ci bucuriile și extazul vieții terestre. 8 „Fixând problemele umane sub lupa cazualității practice și a umorului necompromițător, Boccaccio reușește să capteze realitățile mundane ale existenței cu franchețe, delicatețe, inteligență și uimitoare indulgență. Aceste calități și o devoțiune plină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o utopie, reprezintă o lume ideală a unor oameni tineri, care combat pericolul morții prin puterea cuvântului, a sufletului lor bogat și dinamic în sfera trăirilor celor mai diverse, este o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul, și nu acceptă să trăiască decât frumos, în armonie și destindere. „Construirea unei noi societăți este prima sarcină pe care și-o asumă brigata în momentul sosirii în idealizatul decor toscan. Nu este nicio îndoială că părăsind Florența, grupul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase, dar stăpânesc cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că numele marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum am mai subliniat: „toată obștea femeiască a fost supusă de către obiceiuri, de fire și de legi bărbaților și că se cere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o lectură superficială: el cere o privire în profunzime, uimește și intrigă cititorul, oferă prilejul unor interpretări diferite, creează, deși este un monolog, efectul de dialog între personaj și cititor.”294 Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc și eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sută patru biografii, naratorul trece în revistă, mai mult sau mai puțin în ordine cronologică, portrete feminine celebre, ajungând până la regina Giovanna a Napolelui, care a domnit între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au fost apreciate, pe parcurs însă intenția și alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne trimite spre o multitudine de site-uri ale unor reputate organizații, care atrag atenția asupra efectelor mass-media și ale televiziunii, în general, asupra copiilor, în timp ce sintaxa „copiii și televiziunea” sau „efectele televiziunii” aduc rezultate ce par mai curând să glorifice acest mediu, instituțiile cu un cuvânt greu de spus în acest domeniu remarcându-se prin absență. În acest context, reglementările CNA-ului referitoare la consumul anumitor emisiuni și acordul parental nu primesc suport din partea societății, fiind ignorat atât de copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]