2,432 matches
-
adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului Ecaterinburg), tocmai lui, lui X. Cuprins brusc de bănuială, X căută În biblioteca sa cartea pe care i-o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta decît (cititorul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de fizică, continuă prin a ne Împovăra cu o galimatie de neînțeles despre aliajele de metale prețioase, smalțurile din Orientul Îndepărtat și o teorie revoluționară despre pistoane și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o Înfățișare de mațe-fripte, vînzătorul ne-a lăsat să mînuim stiloul cît am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mare lucru, căci ghepardul este cel mai rapid dintre animale și nimănui nu i-a trecut vreodată prin minte ideea de a spune despre altă persoană Fuge și sare ca un ghepard, poate pentru că acea primă comparație vine din vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atâta curiozitate și interes pentru viața și persoana lui. Abia patru ani după moartea lui Strickland a scris Maurice Huret articolul acela din revista Mercure de France care l-a salvat pe pictorul necunoscut de la uitare și a deschis calea glorioasă pe care au urmat-o mai mult sau mai puțin docili alți autori. Vreme îndelungată nici un critic nu s-a bucurat în Franța de o autoritate mai incontestabilă și era imposibil să nu fii impresionat de afirmațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
firul discuției. Ai zis că vii de la Toulouse. Celălalt confirmă În tăcere, cu un semn din cap. - În orașul acela ți s-a Întâmplat vreodată să dai peste călugărul Brandan, omul lui Dumnezeu care se pregătește să conducă o nouă, glorioasă cruciadă? Monerre ascultase fără să trădase vreo emoție, Însă cicatricea de pe fața lui părea și mai vie pe pielea care Îi pălise deodată. Totuși, când răspunse, era perfect calm. - Nu, chiar nu cred. Toulouse e un oraș Întins, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se schimbe pentru cină. Fixându-și butonii de manșetă, și-a dat seama că se bucura de viață cu o intensitate pe care probabil că n-avea s-o mai cunoască niciodată. În lumina propriei sale tinereți, totul părea glorios. Reușise, cot la cot cu cei mai buni oameni ai promoției sale de la Princeton. Era Îndrăgostit și i se răspundea cu dragoste. Aprinzând toate luminile, s-a contemplat În oglindă, căutându-și pe chip calitățile care-i permiteau să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși El a mai greșit... Ei, oricum... „Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii sagace, saturate de viață, la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de claritatea superioară și consistența strălucitoare ale lui Shaw și de eforturile glorioase ale lui H.G. Wells de a potrivi cheia simetriei romantice În broasca Înșelătoare a adevărului. Ar fi dorit să-l revadă pe Monsignor Darcy, căruia-i scrisese imediat după debarcare, dar acesta nu-i răspunsese; În plus, știa că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba; nici o boare nu suflă... Apa din bălțile ascunse, ca sticla, stă cu fața la luna plină și astfel Înmormântează un semn de aur În masa ei Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un filosof ce reușește să cristalizeze singur o gândire care, în ciuda formei fragmentare în care a ajuns până la noi, are o importanță imensă în ce privește rezistența opusă regimului platonician, creștin și idealist de scriere a filosofiei occidentale. Iată așadar un trup glorios, în sensul păgân al termenului! Atrăgându-ne atenția că înțelepciunea nu-și poate avea punctul de plecare în orice fel de trup, Epicur adaugă totuși: nici în orice fel de popor. Astfel încât el anunță și o altă idee marcantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Galois e în posesia principalelor rezultate. Sfârșitul acestui an de studiu e însemnat de zilele sînge-roase ale revoluției din iulie și întoarcerea lui Louis Philippe. Cu toate protestările sale, Galois, intern al Școalei Normale, nu poate participa la "cele trei glorioase". De aci, un surd resentiment împotriva d. Guignault, directorul școalei, resentiment ce avea să izbucnească mai târziu sub forma unui memorabil scandal. Aici, în Școala Preparatorie (redevenită după revoluția din iulie Școala Normală Superioară), întîlnește Galois pe Auguste Chevalier, legatarul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ecole Normale" - apărut în numărul din 3 decembrie 1830 al jurnalului Gazette des écoles - în care Guignault e acuzat de atitudine oportunistă în Analyse d'un memoire sur la resolution algébrique des équations. Oeuvres, pag. 11 (n.a.). zilele celor trei glorioase și de respingerea cererii elevilor școalei de a purta uniforma și arme, la fel cu tovarășii lor politehnicieni. Nu se știe prea bine cum a fost identificat Galois ca autor al acelor rânduri. De ajuns că la 3 ianuarie 1831
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află de milenii în teritoriile ocupate bine camuflați în cerșetori, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra ori cine știe ce alte meserii, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele lor. Nimic nu suflă, nici băncile, nici polițiile naționale, servicii secrete, sau caraghioasele lor sisteme de justiție. Discreți ca o tenie și perseverenți la
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
care cetățean român cutezase să se ocupe de marinarii revoluției (sic! n.m.) de pe vasul Potemkin.” De ce nene Iancule?! am putea întreba și noi ca ipochimenul ce deplângea soarta imparțialului contabil Anghelache, ai uitat dulcele amor, iubirea juvenilă a celor ceasuri glorioase din Boborul? Care, ne întrebăm retoric, dintre cele două distincții, recte cea de ministru al tuturor mascaralelor și cea de academician i s-ar fi potrivit fostului garibaldin? Autorul Boborului își va rata șansa de a depune mărturie din îngrozitoarea
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
viață”. Putem urmări experiența autorului, care spune: „Credința și ascultarea ne trec din moarte la viață. Mă gândesc în dimineața aceasta de mai, când ploaia de azi noapte a lăsat binecuvântarea răcorii sale peste pădurea cu frunze fragede, la ziua glorioasă când voi bate la rândul meu, la porțile veșniciei. E atâta nostalgie și durere în acest gând, dacă îi fixez punctul de referință aici, între acești stejari ce-mi vor supraviețui, aici printre florile pădurii care vor răsări și în
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
printre florile pădurii care vor răsări și în primăvara viitoare. Privite însă din perspectiva veșniciei, nu va fi decât o călătorie într-o lume a bucuriei pure, în prezența Celui pe care L-am iubit și ascultat, spre marea și glorioasa întâlnire cu El și toți cei dragi înainte mergători. Și aceasta este fericita mea nădejde.” „Războiul lumilor” Un alt fragment de meditație cu învățăminte deosebit de actuale pentru noi este cel intitulat „Războiul lumilor”. Autorul ne atrage atenția asupra conflictului de
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
17 septembrie 1912, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de apartenență a Regelui Carol I la Regimentul II Dragoni al armatei prusiene, regiment care purta numele de "Impărăteasa Alexandra a Rusiei", precum și pentru aniversarea a 35 de ani de la "gloriosul an" 1877, când Carol I, în fruntea vitezei sale armate, a luptat alăturea de neuitații mei tată și bunic", dupa cum spunea Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Domnitorul Carol a fost comandantul forțelor romano-ruse pe frontul de la Plevna
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
regatul! Un roib arab - un bidiviu de rasă, Nu Rosinanta slabă, ciolănoasă; Vreau să colind de-a lungul și de-a latul, Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără țel, întinsă, Vrea roibul să mă poarte în buiestru Pe aripi de visare necuprinsă. Îmi place exercițiul ecvestru - Ținuta grațioasă și distinsă- Îmi place „poza” marelui maestru. Adian Simionescu Referință Bibliografică: Ecvestră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
fiind numele său real) s-a nascut pe 9 ianuarie 1970 în Etterbeek (Bruxelles - Belgia). Primii cinci ani din viață a locuit în Sicilia, pentru că în 1975 să se reîntoarcă în țara natală. Conturarea carierei sale ce se va dovedi glorioasa a început în 1978 când de Moș Nicolae a primit în dar de la părinții săi un pian. Odată ce visul sau de a avea un pian s-a împlinit, Lara a început să compună primele sale melodii și să participe la
LARA FABIAN VINE IN ROMANIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361448_a_362777]
-
ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Acasa > Cultural > Vizual > DOREL SCHOR - PORTRETELE PICTORULUI LIVIU LĂZĂRESCU Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Portretul în pictură, deși are o istorie lungă și glorioasă, este un gen pe care nu toți artiștii sunt dispuși să-l abordeze. El limitează posibilitățile creative ale autorului pentru că trebuie să păstreze asemănarea cu subiectul real. Din păcate și din acest motiv, mulți artiști plastici îl evită... Adevărul este
PORTRETELE PICTORULUI LIVIU LĂZĂRESCU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363938_a_365267]