571 matches
-
martor al destructurării, este asociată unei alte fascinații, și anume aceleia pentru chipul uman redescoperit, pentru neofigurativism sau, altfel spus, pentru un antropocentrism răsturnat în care omul, golit de propriul său conținut, nu mai este decît un simplu comentariu, o glosă gratuită pe marginea eșecului. Artiști ca Napoleon Tiron sau Doru Covrig, în anii șaptezeci, ori ca Mircea Roman, Dup Darie, Aurel Vlad, Titi Ceară și Laurențiu Mogoșanu, în anii optzeci /nouăzeci, ilustrează perfect această vîrstă ambiguă a lemnului, pe jumătate
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
cu vreun model explicit, devin eficiente în plan simbolic tocmai prin ambiguitatea lor întreținută cu o neobosită subtilitate. Și ceea ce ar părea, la o privire sumară, un comentariu obedient, lesne de integrat într-o mitologie previzibilă, se transformă subit în glosă ironică pe marginea unor poncife obosite. Dacă din punct de vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris prezentat cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris prezentat cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
cu ocazia unei expoziții de la Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
Moscova. Manuscrisul reproduce o versiune slavonă a "Sintagmei lui Matei Vlastaris". Ca marginalii, pe paginile manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de rotacism, cu ultima atestare în această vreme. Ioan Bogdan a apreciat - pe baza caligrafiei și a particularităților lingvistice - că glosele au fost scrise la Mănăstirea Neamț, sau la altă mănăstire din nordul Moldovei. La această opinie s-a raliat și Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
lingvistice - că glosele au fost scrise la Mănăstirea Neamț, sau la altă mănăstire din nordul Moldovei. La această opinie s-a raliat și Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost scrise de un călugăr sau cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce direct. Ion Gheție și Alexandru Mareș plasează „glosele Bogdan” între scrierile de drept ecleziastic, și anume ca texte literare originale.
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
cu ritul latin, dar care sunt comune tuturor riturilor hispano-galice. Folcloriștii Maurice Delbouille și Auguste Doutrepont au scos la lumină o serie de colinde și viflaemuri valone foarte asemănătoare colindelor românești. În plus, o mare parte a colindelor românești sunt glose populare ale anaforalelor galice. Cuvintele liturgice de bază din limba română vin din limba latină liturgică a ritului galic, și nu din limba latină a ritului latin. Astfel avem de-a face cu cuvinte de genul: Pe la 990, ritul local
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
lor. Astfel rugăciunile la slavi nu se găsesc la capetele ecteniilor, ci suprapuse cu imnele corului, pe motiv de a nu pierde timpul. Pe baza "Acatistului" imn bizantin adresat Fecioarei Maria, dar închinat întrupării lui Iisus Christos, slavii au compus glose, adică alte acatiste, mai întâi unul închinat lui Iisus Christos, iar altele închinate sfinților, Fecioarei Maria, șamd. Aceste acatiste nu acoperă în general o întreagă zi liturgică, ci conțin doar troparul, condacul și cele 24 de icoase. Rutenii au aceleași
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României, unele fiind utilizate și în alte țări ca: Turcia, Ungaria, Canada. N. Săulescu este și coordonator științific al revistei
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
mai apropiat text, dacă nu identic cu scrisul poetului), "aparat critic complex" format din reproducerea a șase note/lămuriri asupra edițiilor alcătuite/întocmite/îngrijite de Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Constantin Botez, G. Călinescu, Perpessicius și Gh. Bulgăr, apoi, în fiecare glosă critică a poeziilor sunt menționate: prima apariție tipărită, perioada când a fost concepută și variantele manuscrise (după edițiile Perpessicius), comentarii adecvate (după ediția lui G. Călinescu), aparițiile (integrale/fragmentare) în presă în limba română și în alte limbi, eventualele transpuneri
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
autobiografia sa, insistând malițios, poate și cu un anumit tâlc, că nu era în stare nici să aprindă o candelă: „reușea să umple casa de fum fără să obțină nici o iluminare”). Pentru a-l înfrunta, Abélard începe să scrie niște glose la Profețiile lui Ezechiel (unul din cele mai obscure pasaje din Biblie). Relațiile cu maestrul se tensionează iar Abélard devine și mai faimos. Întors din nou la Paris, continuă să predea câțiva ani în școala catedrală („cea care odinioară îmi
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
tensionează iar Abélard devine și mai faimos. Întors din nou la Paris, continuă să predea câțiva ani în școala catedrală („cea care odinioară îmi fusese destinată, ba aș spune oferită, dar din care fusesem dat afară” - scrie Abélard), continuându-și glosele începute la Laon și ajungând o autoritate respectată atât în teologie cât și în filosofie. Acesta este momentul în care intervine celebra sa relație cu Heloise, ce-i întrerupe din nou cariera. Heloise era fiica nelegitimă a unui canonic, trăind
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
este măsură tuturor lucrurilor l-a menținut permanent racordat la etalonul uman, iar prin figurație și metaforă a înnobilat permanent conceptul. Încă de la începuturile creației, a crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive n-au urmărit doar glosele pe un motiv esențial, ci a încercat spiritualizarea unei forme ideale prin viziune și tratament plastic. Astfel, morfologicul s-a convertit în sintaxe aplicate și expresive, fiecare nouă lucrare fiind, de fapt, o originală ipoteza asupra viului. Studiile libere de
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Guguianu stă deopotrivă în idee cât și în soluții. Astfel și-a configurat o viziune și un stil, ambele inconfundabile, bazate pe o filosofie unde a exista nu este aidoma cu a fi. Mesajele lui sunt în mare măsură veritabile glose despre condiția omului și umanitate, despre creativitate și perfecțiune. Consideră, probabil, că omul este cu adevarat liber doar prin gând și inteligența și cu siguranță demiurgic doar prin creație. Structural solar și apolinic, face din elgiul feminității vectorul unei cordiale
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”). Această perioadă (până la sfârșitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă din cariera sa. În câțiva ani a ajuns una dintre cele mai importante figuri intelectuale din Berlin. A publicat poezii, reportaje, glose și recenzii în revista "Periodika Berlins". A scris regulat ca și colaborator pentru diverse ziare precum "Berliner Tageblatt" și "Vossische Zeitung" și în revista "Die Weltbühne". Editorii Hans Sarkowicz și Franz Josef Görtz i-au mulțumit pentru că le-a dăruit
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
la limba Regatului Castiliei, una dintre cele câteva așa-numite Regatele Creștine din partea septentrională a Peninsulei Iberice, care au apărut în Evul Mediu între secolele VIII și ZV. Primele atestări ale spaniolei/castilianei vechi pot fi găsite în "Glosas Emilianenses" ("Glosele Emiliane"), un document din secolul XI. Deși această limbă nu mai este vorbită, poate fi citită în multe opere literare, precum „"Cântecul Cidului"”. Totuși, termenul "spaniol" este foarte recent și la începuturi s-a referit la statul spaniol, iar apoi
Nume date limbii spaniole () [Corola-website/Science/312002_a_313331]