4,147 matches
-
băieți ambițioși buni de pictat! Noi, cei din Bali suntem foarte primitori, sunt sigură c-ai auzit de asta. Tu dintre care ești? El și-a Întors privirea și a roșit (de data aceasta fără nici o Îndo ială). Pe naiba, glumeam! Nu mă lua prea-n serios, te rog! El se chinuia să-și Înnoade sarongul cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că sunt prea mulți artiști aici? a Întrebat el cu voce tristă, dezumflat. — Nu, nu, nu, glumeam doar! Mă rog, doar pe jumătate! E Walter, desigur, și Rudolf, și mai sunt și alți câțiva pe care-o să-i Întâlnești În curând. De fapt, nu prea mulți. Stai așa, să te ajut... — Mulțumesc, nu-i nevoie, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai târziu, existente și În acea parte centrală a Jakartei. În inima cartierului Weltevreden era un mare spațiu verde, de un kilometru pătrat: Koenigsplein, teren de curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei din Aceh erau tratați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar eu cu siguranță aș fi știut ceva despre asta. Are cu-adevărat cineva vreun viitor În țara asta? a Întrebat Mick după ce ieșiseră din birou și porniseră să traverseze curtea. Margaret nu și-a dat seama dacă nu cumva glumește. — Trebuie să vorbim cu cei din conducerea consiliului studențesc, a zis ea. Ei trebuie să știe unde e Din, toți sunt comuniști de o nuanță sau alta, chiar dacă afirmă contrariul. Nici nu știu câte grupușoare sunt, mi-e teamă că nici ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau de la râu, unul dintre băieții din grup, ce locuia prin vecinătate, o conduse acasă. Vorbeau, glumeau abia târându-și picioarele, moleșiți de soare și apă. Îi ajunse din urmă tatăl Carminei, se întorcea de la birou ceva mai repede decât de obicei. Părea calm, liniștit. Îl întrebă pe băiat unde dăduse examen, îi ascultă politicos relatarea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odată ieșită din ciudata lor influență, fusese propulsată în afara unor forțe de gravitație și-i era greu să-și recunoască dezechilibrul resimțit. Când să plece sosi acasă și Ovidiu, ridicat în slăvi de Sidonia cu câteva minute mai înainte. Uite, glumea ea pe hol, unde se întâlniră cu toții, vorbești de lup și Ovidiu la ușă. Aha, spuse bărbatul, vorbeați despre mine? Cam ce? De bine, de rău? Se schimbase mult Ovidiu, nu mai avea alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cardiolog, prieten cu socrul lui, din alt oraș, i-a atras atenția asupra acestei probleme, să tot fi fost o săptămână de atunci, nu mai mult, că vezi, cu sănătatea, cu inima nu te joci, cu inima nu-i de glumit, de altfel el e hotărât să consulte ministerul sănătății, să meargă și la alți doctori, dar când, că mereu se ivește câte ceva să-l facă să amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va arăta foarte interesată de programul meu, ca să știe între ce ore camera va rămâne liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care sunt și aș vrea în noaptea asta să fiu acasă. Pa! zice Marius luându-și geanta, pa, zic, ca și când n-aș vrea să rămână și el se întoarce zâmbind a glumă și cunoscând efectul plecării lui asupra mea, am glumit, zice el din ochi și se sprijină de masă lângă mine. Lumea dansează în jur, eliberată de tensiunea spectacolului, nefiind premiera mea, nu prea-mi arde să nu-mi pese de nimeni și să mă simt întreagă și suficientă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să prindă la publicul nostru. Ce mai e nou în lumea strădaniilor artistice? Eleanor scruta paginile ziarului. — Damien Hirst expune un critic de artă decapitat într-un bazin cu formol, zise ea, după care se corectă rapid, adăugând: Aș, am glumit. — În ziua de azi nici nu-ți mai dai seama când e vorba de-o glumă sau nu, replică Adrian. — Și se coace un scandal în legătură cu Royal Opera House. — Ei, da, asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nevastă. — Ca să poți avea până la urmă copii? — Da. Uneori stau și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi, n-avea cum să aducă dacă-ți aparține ție, nu? glumi el. — Futu-i! își varsă Fanny năduful. Cum dracu’ o să sune când cititorii știu deja c-a dat colțul? — Nu cred că ești singurul gazetar aflat în această situație în clipa de față, încerca s-o consoleze Creighton. — Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de nu mai vreau eu să le răstorn, zise șeful dus pe gânduri. Oricât de greu Îi venea, se hotărî să pună la bătaie ultimele prezervative cehești pe care le mai avea În stoc, căci cu Rudy nu era de glumit, mai ales când era vorba de Nutzy, fosta sa iubită, actualmente doar bună prietenă. E bine să se știe că o regulează și miliția, nu numai golanii sau persoane fizice, cum se mai spune. Pentru prestigiu' ei! Asta era părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest. Acela, bunăoară, de a-i atinge obrazul, fruntea, părul. La sâni și buze nici nu se gândea, iar restul exista doar sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim? Am întors bărbia într-o parte, încercând să-i văd fața. — N-o să te părăsesc. Nu vorbi prostii. Ochii ei se ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebuit să se întâmple așa zise ea. — Mda, am spus. Nu-i la fel de bine ca înainte. Cred că și rating-ul a avut de suferit. — Eric. — Știu, îmi pare rău. Doar că. Cum putem face asta, înțelegi? Cum putem să glumim? — S-a dus totul dracului, zise Clio, încuviințând ușor din cap și făcându-mă și pe mine să încuviințez. Am stat așa, cu frunțile lipite, preț de câteva secunde. — Aș fi putut... Puteam să fac ceva? Ea se trase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea asta nu e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu părerea în nici o privință. Fiii lui Isamu, însă, se înfuriară, crezând că Tekisui glumise pe seama tatălui lor. Susumu spuse că-l va pedepsi pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din teacă. Susumu era un spadasin bine cunoscut și purtase multe dueluri, dar Tekisui rămase pe loc, cu pensula de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dornici sé afle cît mai multe despre Revoluție și despre dumneavoastré, Vladimir Ilici. - Bravo Nadiușa! Nu se dezminte! Și? Le-a povestit ceva despre mine? - Toaté ziua numai asta face, Încît séracii copii umblé cu degetele În urechi prin casé! Glumesc, Vladimir Ilici, bine face Nadenica, așa și trebuie! - Acești copii, Edmundîci, vreau sé știi, sînt nouă generație! E ceea de ce avem nevoie, Edmundîci, sînt cei care vor duce mai departe idealul méreț al Revoluției! SÎnt generația de mîine, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a scos de la buzunarul de la piept o foaie și a despéturit-o. - Primul subotnic l-a organizat Încé Vladimir Ilici Lenin cu mulți ani În urmé. Am vézut de-acuma și prin tablouri cum Vladimir Ilici duce bîrnă În spinare și glumește. Pentru cé el era mai mic de staturé și doi muncitori mai Înalți l-au pus pe Vladimir Ilici sé ducé bîrnă de la mijloc, si Lenin nici n-ajungea la bîrné. Că sé nu-i fie greu lui Lenin. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pildă. Ia să zică el ceva contra a ce așteaptă agenția Sőrős să zică. Reacția va fi dură, pariez. Cum dură a fost și a comuniștilor, față de cel care a mișcat în front (ideologic): Labiș. Ce dezgustător de imbecil glumește un brenciu, dis-de-dimineață, pe Antena 1: "Pe cîinele ăla cum îl cheamă? Lăbuș? Nu Lăbuș? A, Labiș!" Cît se dă iar publicitate, aflu de la domnul Bebe că "toate-s impregnate de sex-sex-sex". Viața fără sex nu-i viață. Numa cin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese și mai strînse. Pentru ca, după '60, partidul devenit de stat să ofere un statut inferior nemembrilor. Copil de nemembru am fost și eu. Ca să priceapă că nu se glumește cu ofertele regionalei PCR, tata a fost eliminat de la catedră, în '49. Operația a executat-o un fost student al lui, om cu frică (și cu iubire) de Stalin, ajuns în Ministerul Artelor. Locul i l-a luat un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]