KorAP: Find »[drukola/base=gnostic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...36 >

885 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a liberului arbitru uman, explicația este iarăși simplă, dacă Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a liberului arbitru uman, explicația este iarăși simplă, dacă Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au exagerat În mod categoric aversiunea paulină față de influențele astrologice care limitează liberul arbitru, „stihiile lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a liberului arbitru uman, explicația este iarăși simplă, dacă Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au exagerat În mod categoric aversiunea paulină față de influențele astrologice care limitează liberul arbitru, „stihiile lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
V. 7.35. 27. AJ II. 10.25; vezi Bernard Barc, „Samael-Saklas-Yaldabaot: Recherche sur la genèse d’un mythe gnostique”, În Colloque international, pp. 123-150, citat de la, p. 123. 28. Vezi F.T. Fallon, The Enthronement of Sabaoth: Jewish Elements in Gnostic creation Myths (NHS 10), 1978, p. 31. 29. Mathew Black, „An Aramaic Ethymology”. 30. Iren. I. 30. 4sq. 31. II.103.10. 32. BG 44.14 sq.= II. 13.7sq. 33. BG, p. 117 Till. 34. II.94.21sq. 35

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mine am căzut de acord că, deși Numenius nu este părintele doctrinei, care Îi era cunoscută și lui Basilide din Alexandria, nu avem motive Întemeiate să ne Îndoim că el Împărtășea varianta ei pozitivă. Astfel Încît, s-ar zice, doar gnosticii ar rămîne ca posibili autori ai teoriei trecerii sufletului prin sfere. Lucrul pare totuși puțin probabil, căci gnosticii ar fi reacționat printr-o inversiune semantică la o teorie platonică prezentată inițial În cheie pozitivă. Cu alte cuvinte, este mai ușor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Basilide din Alexandria, nu avem motive Întemeiate să ne Îndoim că el Împărtășea varianta ei pozitivă. Astfel Încît, s-ar zice, doar gnosticii ar rămîne ca posibili autori ai teoriei trecerii sufletului prin sfere. Lucrul pare totuși puțin probabil, căci gnosticii ar fi reacționat printr-o inversiune semantică la o teorie platonică prezentată inițial În cheie pozitivă. Cu alte cuvinte, este mai ușor să Înțelegem de ce o asemenea teorie ar fi fost produsă mai Întîi În cercurile medio-platonice, preocupate de astrologia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de ce o asemenea teorie ar fi fost produsă mai Întîi În cercurile medio-platonice, preocupate de astrologia hermetică, din dorința de a Înțelege cum anume comunică planetele Însușirile lor sufletelor omenești. Ar fi putut fi interpretată mai degrabă abia atunci de gnostici În cheie negativă. Știm cu certitudine că gnosticii au tratat despre călătoria sufletului prin sfere Înaintea lui Numenius, ceea ce Înseamnă că este mai probabil ca originea teoriei respective să dateze de la Începutul secolului al II-lea, sau chiar de la sfîrșitul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mai Întîi În cercurile medio-platonice, preocupate de astrologia hermetică, din dorința de a Înțelege cum anume comunică planetele Însușirile lor sufletelor omenești. Ar fi putut fi interpretată mai degrabă abia atunci de gnostici În cheie negativă. Știm cu certitudine că gnosticii au tratat despre călătoria sufletului prin sfere Înaintea lui Numenius, ceea ce Înseamnă că este mai probabil ca originea teoriei respective să dateze de la Începutul secolului al II-lea, sau chiar de la sfîrșitul secolului I. 82. Pistis Sophia, p. 183 Schmidt-Till

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 239-258, citat de la, p. 241. 143. Pan. 38.1.1-5.3. 144. Adversus omnes haereses 2, p. 218 Kroymann. 145. Vezi A. F. J. Klijn, Seth in Jewish, Cristian and Gnostic Literature, Brill, Leiden, 1977, pp. 82-90. Toate celelalte izvoare sînt dependente de Epifaniu și de Anacephalaeoses, descrieri de erezii adăugate la Panarion; Klijn, p. 88. 146. Pan. 40.5.4. 147. Vezi Gedaliahu A.G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Gnostic Literature, Brill, Leiden, 1977, pp. 82-90. Toate celelalte izvoare sînt dependente de Epifaniu și de Anacephalaeoses, descrieri de erezii adăugate la Panarion; Klijn, p. 88. 146. Pan. 40.5.4. 147. Vezi Gedaliahu A.G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 57-58. 148. Birger A. Pearson, „Revisiting Norea”, În King (ed.) Images of the Feminine, ed. cit., pp. 265-275, În special, pp. 265-266; Norea derivă din scrierile evreiești (haggadoth) despre Noamah (Gen. 4:22). 149. Pan

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
88.33. 196. TT 89.25 sq. 197. TT 90.31-91.1. 198. TT 91.34-91.13. 199. TT 92.15 sq.; 98.12-21. 200. TT 100.1 sq. 201. TT 101.15-19. 202. Gilles Quispel, „The Origins of the Gnostic Demiurge”, În Gnostic Studies I, pp. 213-219. 203. Ps.-Clem., Recognitiones 2:39. 204. Ipse missit creatorem deum, ut conderet mundum: Ps.-Clem, Recognitiones 2:57; Quispel, op.cit., p. 216. 205. Quispel, ibidem, pp. 217-219. 206. Fossum, The name of

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
TT 89.25 sq. 197. TT 90.31-91.1. 198. TT 91.34-91.13. 199. TT 92.15 sq.; 98.12-21. 200. TT 100.1 sq. 201. TT 101.15-19. 202. Gilles Quispel, „The Origins of the Gnostic Demiurge”, În Gnostic Studies I, pp. 213-219. 203. Ps.-Clem., Recognitiones 2:39. 204. Ipse missit creatorem deum, ut conderet mundum: Ps.-Clem, Recognitiones 2:57; Quispel, op.cit., p. 216. 205. Quispel, ibidem, pp. 217-219. 206. Fossum, The name of God, ed. cit

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
precum și (În colab. cu N.A. Dahl) „Philo and the Rabbis on the Names of God”, În Journal for the Study of Judaism 9, pp. 1-28. 212. Nils A. Dahl, „The Arrogant Archon and the Lewd Sophia: Jewish Traditions in the Gnostic Revolt”, În The Rediscovery, 2: Sethian Gnosticism, pp. 689-712. 213. Bernard Barc, „Introducere” la vol. L’Hypostase des Archontes. Traité gnostique sur l’origine de l’homme, du monde et des archontes, ed. și trad. B. Barc, text urmat de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ps.-Tert. 2; Epiph., Pan. 38.2.4. 227. Harold Bloom, Kabbalah and Criticism, Continuum, New York, 1983, p. 62. 228. Jules Isaac, Genèse de l’antisémitisme: Essai historique, Calmann-Lévi, Paris, 1956, p. 24. 229. Karl-Wolfgang Tröger, „The Attitude of the Gnostic Religion Towards Judaism as Viewed in a Variety of Perspectives”, În Colloque international, op.cit., pp. 86-98. 230. EvPh 74:5; ApAd 74.1 sq; PSem 29; ST 62.28sq.; Iren. I.25.1=Hipp.VII.32.1. (Carpocrate); Iren. I.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
28sq.; Iren. I.25.1=Hipp.VII.32.1. (Carpocrate); Iren. I.30.9-10 (ofiți); Hipp. VI.35.1-2 (valentinieni); Orig., In Iohann. 19.19 (Heracleon); Iren. I.24.5 (basilidieni); Epiph. 40.5.1-6 (arhontici); Epiph. 16.6.1 (gnostici) etc. 231. Vezi Klaus Koschorke, Die Polemik der Gnostiker gegen das kirchliche Christentum (NHS 12), 1978, pp. 11-15; 21-22; 37-42; 64 sq.; Elaine H. Pagels, The Gnostic Gospels, Random House, New York, 1979, pp. 3 sq., 38 etc. 232. Aceste caracteristici

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
I.24.5 (basilidieni); Epiph. 40.5.1-6 (arhontici); Epiph. 16.6.1 (gnostici) etc. 231. Vezi Klaus Koschorke, Die Polemik der Gnostiker gegen das kirchliche Christentum (NHS 12), 1978, pp. 11-15; 21-22; 37-42; 64 sq.; Elaine H. Pagels, The Gnostic Gospels, Random House, New York, 1979, pp. 3 sq., 38 etc. 232. Aceste caracteristici sînt subliniate În clasica lucrare a lui Harry Austryn Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, 2 vol., Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1956. Combinarea lor a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a putea fi abordată În acest context. 233. Celor care ar putea să obiecteze că Simon Magul se considera un MÎntuitor creștin, ar trebui să li se amintească faptul că Simon candidează În continuare pentru improbabila poziție de „cel dintîi gnostic”. Nu Încercăm nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Epiph. 40.5.1; docetiști: Hipp. IX.6 etc. 235. Epiph., Pan. 33.3.2. 236. EvPh74.5. 237. Pan. 16.6.1. 238. Epiph., Pan. 33.4.14-5.15; vezi G. Quispel, „La Lettre de Prolémée à Flora”, În Gnostic Studies I, ed. cit., pp. 70-102. 239. Epiph., Pan. 6.1-6. 240. Iren. I.31.1; Ps.-Tert.2; Epiph., Pan. 38.2.4. 241. Iren. I.30.9. 242. Hipp. V.25.23. 243. TT 107.10 sq. 244

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dovezi că Marcion a considerat Într-adevăr Materia drept un principiu, intrînd astfel Într-o contradicție ce avea să fie corectată de discipolii lui (după cum vom vedea În continuare), dar care a fost corectată și de valentinieni și de alți gnostici, după cum s-a văzut În capitolul precedent. O altă problemă ia naștere din admiterea faptului că Răul e separat de Materie, ceea ce Îl va transforma Într-un principiu suplimentar. O serie de discipoli rămași anonimi și-au dat seama că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Îndepărtat, nu era făcut să fie măsurat cu raționalismul rece al lui Marcion și nici cu lipsa de rafinament filozofic a acestuia. Căci, dacă ar fi fost ceva mai subtil, Marcion ar fi ajuns firește la ideea, comună În rîndul gnosticilor, că o dată ce caracteristicile unui obiect logic există În conștiință, obiectul acela trebuie să existe În dimensiunile sale; iar În acest fel, deoarece omenirea a fost În stare să pună la un loc (fragmentele din) imaginea unui Dumnezeu bun, existența acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Dumnezeul creator - se Întrec În a-i tortura pe oameni, fiecare În felul său. Pe această cale ocolită, Marcion ajunge să accepte necesitatea Legii promulgate de către Demiurg Împotriva Diavolului și a intervenției acestuia În viața omenirii. Opus punctului de vedere gnostic, care susține că omenirea este superioară lumii și creatorilor ei, datorită consubstanțialității cu un Dumnezeu mai Înalt, omul lui Marcion este creatura cea mai de jos și cea mai nefericită pe care mintea poate s-o conceapă. Antropologia lui Marcion

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
un purgatoriu (refrigerium) destinat celor drepți, În conformitate cu ideea de justiție a Demiurgului. În primul compartiment a salvat mulți oameni care erau supuși unor pedepse crude ce nu erau necesare 54. Interpretarea marcionită a Bibliei adoptă principiului exegezei inverse pe care gnosticii Îl utilizau din plin. Astfel, drepții Vechiului Testament - Abel, Avraam și Moise - n-au fost salvați de Cristos, fiindcă ei respectaseră nemiloasa lege a răzbunării („ochi pentru ochi”) dată de Demiurg. Cristos i-a salvat, În schimb, pe toți aceia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
face necesară intervenția nici unui factor extern În explicarea lui Marcion. O altă tradiție de studii, reprezentată de E.C. Blackman 62, F.M. Braun 63, Ugo Bianchi 64, Barbara Aland 65, E. Muehlenberg 66 și alții, preferă să vadă În Marcion un gnostic. Argumentele pe care le aduc acești Învățați sînt de mai multe tipuri. Singurul dintre ele Însă care pare să aibă o anumită greutate nu se referă la Marcion Însuși, ci la marcionismul de secol al V-lea din Armenia, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-i acesteia primejdioasele Însușiri ale puterii sale malefice. Pe cînd prăbușirea Diavolului a putut avea loc fără a se recurge la o Înmulțire a entităților, Materia avea un caracter primordial și nu avea nici o origine. Știm cît s-au străduit gnosticii să explice originea Materiei. Faptul că Marcion introduce În mod nechibzuit Materia printre principii ne dezvăluie că nu era interesat de coerența sistemului său de gîndire, fiind el În primul rînd filolog raționalist și teolog. Prin „trăsături distinctive”, doctrina lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă explozivă sfîșie lumea inferioară, În care Demiurgului i se opune cu tărie Diavolul, față de care Demiurgul se opune la rîndu-i cu tărie. Marcion utilizează exegeza inversă a Bibliei În felul gnosticilor, acceptînd Însă adevărul istoric, integral și literal al Vechiului Testament. Dimpotrivă, gnosticii o aplicau mai Întîi circular, pentru a găsi argumente În privința inferiorității Demiurgului, iar apoi pentru a folosi această inferioritate drept unealtă hermeneutică la interpretarea altor episoade din Biblie

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]