553 matches
-
și 20 în Europa și America de Nord, incluzând pe unele care în mod explicit se identifică ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele gnostice sunt de obicei centrate pe: Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism și Creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism și Creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism și Creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o bine-venire multora ce erau parțial convertiți de la păgânism la Creștinism. Potrivit Gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Irenaeus declară ((Adversus Haereses, II, 27, 1. PG, VI
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o bine-venire multora ce erau parțial convertiți de la păgânism la Creștinism. Potrivit Gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Irenaeus declară ((Adversus Haereses, II, 27, 1. PG, VI, 802) gnosticismul ca totul fiind subiectul capriciilor individului, și face orice regulă fixă a credinței imposibilă. Așa cum Clement a spus (Stromata., II, 3, pp. 443-4), Gnosticismul fiind fără credință, avea darul sacralității). Gnosticii susțineau că împărtășesc o cunoaștere „mai mare și mai
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Irenaeus declară ((Adversus Haereses, II, 27, 1. PG, VI, 802) gnosticismul ca totul fiind subiectul capriciilor individului, și face orice regulă fixă a credinței imposibilă. Așa cum Clement a spus (Stromata., II, 3, pp. 443-4), Gnosticismul fiind fără credință, avea darul sacralității). Gnosticii susțineau că împărtășesc o cunoaștere „mai mare și mai profundă” (Iren. I, 31, 2) decât cea a doctrinelor Creștine. Această cunoaștere, pentru cei care o meritau, reprezenta mijlocul pentru izbăvire; Într-adevăr, în
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
pentru că aproape în toate sistemele Gnostice Hristos ocupa un loc central. Fără elementul său Creștin, nu avea de ce să intre în așa conflict apropriat cu Biserica; fără îmbrăcămintea sa mitologică, și-ar fi pierdut mult din popularitate. Această concepție a Gnosticismului a ajuns în timpurile noastre să fie contestată. În ciuda acestor lucruri, înțelegerea prezentată mai sus rămâne cea mai obișnuită și este utilă în ajutarea discuțiilor pline de sens asupra fenomenului ce compune Gnosticismul. În general, sistemele Gnostice sunt superficial descrise
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
pierdut mult din popularitate. Această concepție a Gnosticismului a ajuns în timpurile noastre să fie contestată. În ciuda acestor lucruri, înțelegerea prezentată mai sus rămâne cea mai obișnuită și este utilă în ajutarea discuțiilor pline de sens asupra fenomenului ce compune Gnosticismul. În general, sistemele Gnostice sunt superficial descrise ca fiind „dualiste” în esența lor, însemnând ca aveau perspectiva asupra lumii constând sau ce poate fi explicată ca două entități fundamentale. Hans Jonas scrie: “Trăsătura principală a gândirii gnostice este dualismul radical
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
scrie despre Arconici „Unii dintre ei își ruinează corpurile prin risipire, în timp ce alții simulează posturi obositoare și înșală oamenii simpli, în timp ce sunt mândri de o formă de abstinență, sub deghizarea călugăriei” (Panarion, 40.1.4). Unul din punctele centrale ale gnosticismului este problema răului: de ce există răul în Univers, dacă Dumnezeu este binele absolut? Răspunsul trebuia găsit prin înlăturarea confuziei dintre autorul lucrurilor rele și autorul lucrurilor bune din univers. Cei doi „autori” sunt Dumnezeul cunoscut evreilor și creștinilor (crud și
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
creează „emanând” acest număr de eoni care în final se vor întoarce la El printr-o mântuire universală (aceasta este doctrina resurecției totale sau apokatastazei, susținută și de Plotin, respinsă intens de creștinism întrucât excludea responsabilitatea persoanei). Ca fenomen istoric, Gnosticismul a luat sfârșit în secolul al V-lea, odată cu victoria creștinismului în Imperiul Roman. În paralel se dezvoltase însă Maniheismul, care a supraviețuit mult timp, fie ca atare (în secolul al XI-lea, de exemplu, mai existau biserici maniheiste în
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
creat de Thomas Henry Huxley în 1869 și este folosit și pentru descrierea celor neconvinși de existența zeităților sau altor aspecte religioase. Cuvântul "agnostic" provine din greacă, compus din particula "a" (fără) și gnosis (cunoaștere). ul nu este doar contrar gnosticismului, ci tuturor dogmelor religioase, pe care le consideră nedemonstrabile și prin urmare lipsite de orice certitudine. Agnosticii pot afirma fie că nu este posibil să existe cunoaștere spirituală, fie că ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoaștere. În ambele
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere. Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, scrie o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas ("Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas"). În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani , angajat întâi ca asistent de română și din 1986 (v. scrisoarea lui Culianu către Mircea Eliade
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza "Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes", sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade. Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986 (v. Dialoguri întrerupte, Polirom, Iași, 2007), chemat ca visiting professor. În aceeași calitate de visiting professor mai
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
de viață, pe 20 aprilie 1991 participă la un colocviu la Cornell University cu lucrarea "The body in Western Civilization. A survey of Recent Literature" (v. biobibliografia lui Culianu în L.A.I. din 18 mai 1992, p. 7). Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, este autorul a trei cărți publicate cu ajutorul lui Mircea Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză: "Eros et magie à la Renaissance. 1484" 1984, "The Tree of Gnosis: Gnostic
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
și învățăturile acestora sunt cunoștințe publice bine cunoscute. Acesta a fost, așadar, un prim argument pe baza succesiunii apostolice. Oponenții lui Irineu au pretins că au primit învățături secrete de la Isus prin ceilalți apostoli care nu au fost făcute publice. (Gnosticismul se bazează pe existența unor cunoștințe ascunse, cu toate că scurte referințe la învățăturile private ale lui Isus au supraviețuit și în Scriptura canonică.) Oponenții lui Irineu au pretins, de asemenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, adică doctrinele
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
vreau înapoi pe a mea."" Povestirea se termină cu Chen rănit mortal, viața scurgându-i-se din trup, încercând să revină în starea de halucinație prin intermediul relațiilor intime. În multe feluri, această povestire prefigurează interesul ulterior al lui Dick pentru gnosticism. Dick spunea despre această povestire:
Credința părinților noștri () [Corola-website/Science/320828_a_322157]
-
de a explica, în consens cu Biblia și cu tradiția, adevărurile de credință contestate sau rău formulate de unii creștini (eretici) sau de necreștini; printre primele erezii, se află docetismul, care nega întruparea reală, istorică a Fiului lui Dumnezeu și gnosticismul, care nega cunoașterea revelației și tradiția publică; - nevoia de a fundamenta hotărârile Sinoadelor ecumenice cu referire la ereziile trinitare și hristologice: în această privință, un rol important l-au avut Părinții capadocieni: Grigorie de Nyssa (Catehezele), Grigorie de Nazianz (Cuvântările
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
multe limbi precum engleză, franceză, italiană, romană, portugheză... și conferințele sale includ teme din antropologie, filozofie, psihologie, alchimie, etc. De la o vârstă fragedă manifestă mari neliniști spirituale, care îl conduc la o căutare neobosită a valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael Aun Weor. La vârsta de șaisprezece ani, își începe munca de difuzor al studiilor gnostice, creând asociații gnostice în orașul în care locuia
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
Alexandria și Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în cea latină. În primele trei secole ale erei creștine, în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a ceea ce cunoaștem despre cultura în care se desfășoară evenimentele relatate. De exemplu, unele afirmații din Evanghelia după Toma au sens în contextul credințelor gnostice din al doilea secol, dar nu în contextul creștinismului primului secol, deoarece se consideră că gnosticismul a apărut în al doilea secol al erei noastre. Anumite concluzii pot fi derivate din analiza lingvistică a evangheliilor. Dacă un dialog are sens numai în greacă (limba sursei scrise), este foarte probabil că autorul relatează fapte diferite de evenimentele
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
de treptele masoneriei: mai întâi „ascultător”, „ucenic” ("mustajib"); apoi „autorizat” ("ma'zun"); în continuare, „propovăduitor” ("da'i") și în fine „mărturisitor” ("hujja") În teologie, qarmații au urmărit o educație religioasă metodică, adaptată tuturor confesiunilor, raselor și claselor, recurgând neîncetat la gnosticism. Au invocat sensul lăuntric ("batin") al Coranului și-au arătat că ritualurile vizibile ("zahir") ascunde același sens lăuntric, ajungând în final la o inițiere filozofică, capabilă să anuleze orice adevăr revelat. Mișcarea qarmațiană a dezvoltat tendințe comuniste, revoluționare, sugerând un
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și scriitor prolific, cât și o sursă de inspirație pentru discipolii săi. În ultimii ani ai vieții a susținut adesea sesiuni de studii cu Henry Corbin și Sayyid Hossein Nasr, în timpul cărora au dezbătut texte clasice ale înțelepciunii divine și gnosticismului, precum și probleme de gnoză comparată (cum au fost denumite mai târziu de Nasr). În cazul fiecărei sesiuni, textele sacre ale marilor religii care conțin învățături mistice și gnostice, cum ar fi "Dao de Jing" , "Upanișadele" și "Evanghelia lui Ioan", iar
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
un dans erotic de găsire a unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]