556 matches
-
numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de a fi „științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptomele unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu primesc adevărata simbrie, suflete ce nu găsesc hrană. Falsități, nelimitat. Dorință, nelimitat. Posibilitate, nelimitat. Cerințe imposibile impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings a Religiilor și Eticii. Apar multe asemănări fascinante. Dar cel mai mult se observă o formă de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tragismul vieții, iraționalismul de la Kierkegaard, Heidegger și Șestov, ideea de destin de la Spengler și Keyserling, raționalismul mistic de la Massis, preocuparea pentru filozofia religiei de la Dilthey și neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism și origenism. În fine, metoda gândirii în libertate și în mijlocul discipolilor s-ar datora lui Keyserling. Ideile sale asupra ortodoxiei sunt, prin urmare, sectare și eretice: „Ele nu ies din realitățile noastre, ci sunt o aplicațiune artificială a unor probleme
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
realizată prin întruparea lui Iisus Hristos. Irineu susține caracterul universal al iconomiei, asociindu-l, precum Apostolul Pavel, recapitulării oamenilor în Hristos. Termenul de recapitulatio are mai multe semnificații: aceea de a repeta, a reproduce sau a rezuma. În acest sens, gnosticismul constituie recapitularea tuturor ereziilor (Adversus haereses, IV, 25, P. G., VII, 1189). Aplicat la lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos, termenul de recapitulare o arată uneori în totalitatea sa, de iconomie a lui Hristos, Cel care recapitulează omenirea pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
binelui și a răului, în cazul disputelor cu gânditorii creștini. Pentru manihei serviciul militar și războiul aparțineau dumnezeului rău, motiv pentru care au respins ambele variante, din respect față de religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății civile. 4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură bună sau rea; răutatea și bunătatea nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că, carpocrațienii, au fost numiți și soldați, pentru că rândurile lor s-au îngroșat prin înrolarea dezertorilor și a foștilor soldați; negau nașterea lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu arătau prea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei literaturi redemptive, pe scurt, nu au investit literatura cu atributele transcendenței sau ale escatologiei creștine ( În ciuda gnosticismului unor poeți englezi și americani romantici). Pe măsură ce revoluția politică devenea tot mai improbabilă, creștea presiunea pusă pe literatură care urma să preia funcția politicului. și, pe măsură ce acestă presiune creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura este incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu, noua mistică platonică insista că pasiunea erotică era misterioasă din fire și incapabilă de o explicație rațională în consecință, ea a format baza gnosticismului lor sau a celei mai profunde înțelepciuni. Pe de altă parte, noile secte ale creștinilor urmăreau să explice Agape în termeni ra GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880) a fost romancierul de frunte al Franței din generația de dinaintea lui Yourcenar. Doamna Bovary (1856-1857
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cât de puternică fusese tendința irațională pentru grecii clasici, și cât de mult durase aceasta. Crepusculul care îl preocupase pe Flaubert s-a Stoicismul în versiunea sa din secolul al doilea roman a fost în principal religia păgânilor. Prin contrast, gnosticismul a fost în principal o religie creștină. S-a bazat pe credința că puterea răului ar putea fi învinsă prin magie. Totuși, cele două religii s-au amestecat deseori între ele și au făcut un melanj. Atât păgânii cât și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conștientă de multe dintre aceste evoluții în activitatea științifică clasică. Chiar înainte de a emigra în America dispunea de lecturi extinse despre secolul al II-lea, deși nu este pe deplin clar ce anume citise. Cărțile în franceză despre stoicism și gnosticism au fost scrise prin anii '30, cărți de tipul acelora care se găseau pe tarabele de pe cheiurile Senei și în librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
roman, ori la acea dată Tora încă nu era tradusă în greacă, deci nu putem vorbi de o filozofie iudeo-creștină care va apărea du-pă anul 200! Și atunci cum rămîne cu acuza liftei Irineu de pe la anii 187, care pretinde că gnosticismul era o erezie din iudeo-creștinism? Valentinus(cca. 100-170), originar din Egipt, a trăit la Roma între anii 140-160 cînd a candidat la funcția de episcop dar i-au lipsit cîteva voturi pentru a fi ales, du-pă care se retrage în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
posibile, atît în învățătură cît și în practică. A propovăduit și el un curent gnostic la Roma cam în aceeași perioadă cu Valentinus, apoi s-a despărțit de frăția iudeilor și neamurilor revenind în Asia Mică. Încă o dovadă că gnosticismul s-a fundamentat ca teologie înaintea iudeo-creștinismului și nu avea cum să fie erezia acestuia, făcătură ce aparține liftelor sataniste în frunte cu Irineu. Lucrarea Omiliile clementine, după afirmațiile lui Tertulian, a fost scrisă de Clement, episcopul Romei investit cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fost de neam ivrit. Meliton, episcop de Sardes, spune pe la anul 176 că filozofia creștină a venit de la barbari și s-a răspîndit în imperiul roman. Această mărturie nimicește toate gugumăniile mozaicilor și ale iudeo-creștinilor privind apariția religiei lor înaintea gnosticismului și a creștinismului arimin/mitraismului. Celsus spune pe la anul 177 că iudeo-creștinismul este o erezie mozaică ce înșiruie niște mituri bune de ascultat de către femeile bătrîne. Afirmația filozofului grec ce a trăit la Alexandria și a cunoscut ,,la sursă” făcăturile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nici un obicei legat de tradițiile mozaice, aveau propriile concepții despre Iisus și natura lui. Ei făceau exact ce a făcut Filon din Alexandria, peste religia geților au urmărit să așeze filozofia greacă, ajustînd teologia arimină în corsetul limbajului filozofic grec. Gnosticismul a fost răspîndit mai mult în Orient pentru că în Occident episcopii Romei au stat cu ochii și parul pe ei pînă i-au stîrpît pe la începutul secolului lll. În creștinism, după o perioadă de inițiere urma botezul care consta într-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fără urmă de valoare morală sau filozofică, a ajuns Canonul iudeo-creștinilor. Existau de asemenea mari deosebiri de cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la circ sau la amfiteatru; alți ezitau între gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre omul cel mai nemilos
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din Sinope era un șarpe uriaș, fiind considerat Șarpele Înțelepciunii ce se bucura de mare cinstire din partea dinastiei macedone- ne. El era și simbolul zeului egiptean Khnum, cunoscut prin filfizonia grecilor ca Mintea Bună sau Eonul, de unde a trecut în gnosticismul setian cu fruntea sus. Taurul solar și șarpele erau simbolurile principale din cultul lui Sarmis ori Mitra Ari-manus sau cultul crucii care se răspîndise în secolul lV î.e.n. în diferite variante, în afara arealului locuit de geți. Hecateu din Abdera, oraș
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
încărcate de o vigoare a sugestiei, a reverberațiilor conotative cu totul excepțională. Sub masca reținerii și a contemplării distanțate, poetul e imperativ, în bună parte un omolog cvasibacovian al vulcanicului Cristian Simionescu. Pesimism, decepție, dezabuzare, cinism, caracter oracular, orfism, autosofie, gnosticism de factură personală, proclamarea biruinței binelui, angajare existențială și civică sunt, toate, trăsături ori atribute semnalate de critică și care, în pofida impresiei de inventar eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
à la matière leș perceptions d'où îl tire să nourriture, et leș lui rend sous forme de mouvement, où îl a imprimé să liberté". Din acest motiv, arta, are afinități cu orice sistem explicativ dualist - misticismul creștin, platonismul, ocultismul, gnosticismul, Romantismul german etc. Categoriile și conceptele lor pot servi drept metafore explicative pentru ceea ce se întâmplă în creația lui Ion Barbu". 10 Henri Bergson, "L'évolution créatrice" [1907], în Oeuvres, 1970, p. 629: Cuvântul are o proprietate, care îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
culege roadele bogatei tradiții bimilenare a Bisericii, fără a ne încumeta să născocim o gândire detașată de această comoară» și, în același timp, a ne feri de «a rămâne în lumea ideilor pure și de a degenera spre egoism și gnosticisme lipsite de rod, ce zădărnicesc dinamismul ei» (EG 233). Întrebarea care se pune e următoarea: «Ce este „Realitatea”?» Această întrebare, conform unei frumoase povestioare, a fost pusă de un iepuraș de pluș unui căluț de piele, care i-a răspuns
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-ale lui Rumi, Hâfez, Khayyâm, din poezia populară a femeilor paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]