KorAP: Find »[drukola/base=grăbit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...173 >

4,325 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

Înjură la tot pasul vârtos, În care ești agresat de cele mai multe ori din senin, În care nimeni nu respectă pe nimeni, În care toți te privesc urât de parcă tocmai le-ai cotrobăit prin buzunare. Ce au stricat comuniștii, repară acum grăbit, fără har și incoerent, cu girul banilor, capitaliștii de tranziție. Poluarea alarmantă, și murdăria de pe străzi adaugă un plus de urâțire, acestui mare oraș pe care, se pare că nu-l mai iubește nimeni. Se construiește mult, haotic și scump

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
O voce ,,Antoniu, nu-i privi cu dispreț, sunt cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
să se Îndoiască de sine, să se roage, să trădeze, să meargă un timp prin mâzgă, să se mire, să fie uluit, și iar să aștepte. Așteptarea, a fost pentru el, cel mai ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au trecut pe lângă mine și apoi au dispărut rapid mai multe femei între două vârste, cu fețe încordate, procupate. Toată lumea era grăbită, toți oamenii păreau bolnavi. Era un adevărat infern. Am început să tușesc. Honor Klein îl va căuta pe fratele ei și m-am gândit că o voi recunoaște după atitudinea nesigură, de căutare. Dar va trebui să fac asta foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit cu mașina spre Pelham Crescent. Antonia purta un pulover

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
la Georgie. M-am uitat și eu la ea. Georgie își plecă privirea, uitându-se în pahar. Am tăcuți toți din nou. Fusese o încercare neinspirată, fața lui Georgie deveni din nou rigidă și se îmbujoră. Ce frumos, am rostit grăbit. Și unde o să locuiți? Mai mult la Rembers? Sau în oraș? — Și colo, și colo, așa cred, răspunse Alexander. Dar cu siguranță avem de gând să stăm la Rembers cea mai mare parte a timpului, nu doar în weekenduri. Spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

vizitatorul ei, dar nu observasem nici faptul că avea nevoie de ajutor. Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar putea fi chiar Anton, Încercând să găsească filmul. Chiar dacă după haine nu și-o fi dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În vizită la ea, dar suferise un atac de epilepsie. Jumătate de oră mai târziu, Knisch se Îmbrăcă În hainele lui, În timp ce Wilms făcu schimb cu hainele doctorului mort. Având de gând să prindă trenul spre Copenhaga, aceasta Își Întinse grăbită portțigaretul complicelui său. Conform spuselor lui Knisch, femeia spuse: „Promite-mi că nu-l vei deschide, cum ai făcut cu jurnalul surorii tale. Înainte să aflu ce se-ntâmplă aici, n-aș vrea ca cineva să știe ce conține. “ Punând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită. Din când În când apăreau, una după alta, câteva lumini dar nu era Încă destul de dimineață să poți vedea casele. Un pod peste Dunăre, mărginit de lumini, străluci precum catarama unei jartiere. Și-uite așa e calea mea, fără nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În Închisori, dar hoții cei mari trăiesc În palate. Maiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

care le are toată lumea să monteze pe pereți niște aplice mici din mătase roșie. — Ai nevoie de o Aga1 aici. Aia nouă albă, spuse Milton. Apoi o să fie cât se poate de plăcut. Se uită la ceasul de la mână, părând grăbit. Nu pot să stau mult. Plec dimineață În Uzbekistan, pe urmele lui Diane Fürstenberg și Christian Louboutin. Trei luni pe Noul Drum al Mătăsii. Ca să lucrez la noua mea linie de mobilier, Target. Nu mă Întorc până În ianuarie. Ei, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

vale, la un i.a.s. Ideea a rămas frumoasă! Îmi pare rău. Cînd mă uit la planșeta pe care stă ansamblul, închid ochii, aud liniștea creației din interior, apoi privesc alături, la planșele cu detalii: sală de mese, chelneri grăbiți, pahare, băutură, limbi amestecate, plescăituri, rîgîituri, ochi beți urmărind ospătarele, fufe etalîndu-și goliciunea, camere cu regim de hotel, uși trîntite, zgomot de mașini... Cînd pleci? întreabă directorul, dornic s-o termine. Mulțumesc de cafea! arată arhitectul spre masă, ridicîndu-se. Păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
citește și a doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buchet de crizanteme. Să-i dai telefon cum ajungi la servici spune bătrîna întorcînd capul spre intrarea în casă. Și să-i spui de flori și de cămașă, auzi? Da, mamă, răspunse o femeie de vreo treizeci de ani, ieșind grăbită, pregătită de plecare. Trebuie să treacă mașina cu lapte înapoi, mi-a promis că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
viscolul ăsta... Te duc întîi pe tine acasă și-apoi... Mulțumesc! Mai vreau să trec pe la magazin, că pînă vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece timpul... Fără cinci și-al tău? Da încuviințează Paula, fără să arunce vreo privire spre ceas, rămînînd mereu cu spatele lipit de tocul ușii. Ce ai? o întrebă Radu acordîndu-i o privire de-o clipă. Nimic, absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a "doamnei Aura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă, într-adevăr, nu vreți să vă transferați, am să ocup posturile cu alți ingineri, altfel, acum, cu restructurările astea, rămîn fără ele... Mihai salută și iese. Cînd ajunge în fața ușii de la biroul său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul mai grăbit. Cînd vrea să treacă spre bucătărie, chelnerul, furios de scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]