1,434 matches
-
lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea, Iași, 2011), volum de versuri care se impune atenției cititorului încă de la primele cuvinte, țesând în jurul acestuia nevăzute pânze diafane și copleșitoare, cu ingrediente din contiguitatea sacrului (ceara, mierea, ambra, moscul etc.). Cartea este unitară, prin tematică și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
parfum ireal (...)// Lumina putrezind în tuburi de bambus / În sunete se transformă lovită de aripi de înger. // Imensă zidărie de tonuri și de note descătușate...; Buzele noastre sărută răcoarea culorii...; Efigia mamei, aripă de respirație... În poemele care compun volumul, Grădinarul coalizează în jurul său energiile vitale sau chiar le generează, într-un proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic, metafora centrală, transparentă, care îmbină osmotic sacrul cu profanul, fiindcă referentul, ca ax în jurul căruia se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orice formă de manifestare a lui, aglutinând senzații dintre cele mai înalte, prin intermediul picturalului concentrat în tablouri paradiziace, peste care tronează lumina, lăuză, dominate de un vegetal luxuriant, străbătut episodic de perechea adamică sau de un cuplu ideal, închipuit de Grădinar, în stare să reitereze experiența biblică, mai ales că șarpele (Phylon) e cvasiomniprezent. Transfigurând realitatea în alambicul Grădinarului - element din recuzita magicului și a fabulosului, parte inalienabilă a creației lui Emilian Marcu -, poetul construiește, cu minuțiozitate, o alegorie a actului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
peste care tronează lumina, lăuză, dominate de un vegetal luxuriant, străbătut episodic de perechea adamică sau de un cuplu ideal, închipuit de Grădinar, în stare să reitereze experiența biblică, mai ales că șarpele (Phylon) e cvasiomniprezent. Transfigurând realitatea în alambicul Grădinarului - element din recuzita magicului și a fabulosului, parte inalienabilă a creației lui Emilian Marcu -, poetul construiește, cu minuțiozitate, o alegorie a actului creator, pentru care cuvântul este unealta cea mai de preț, atotputernică, din moment ce cuvintele tăinuiesc istorii necunoscute și sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Marcu -, poetul construiește, cu minuțiozitate, o alegorie a actului creator, pentru care cuvântul este unealta cea mai de preț, atotputernică, din moment ce cuvintele tăinuiesc istorii necunoscute și sunt fructele gândului mustind. Un spațiu privilegiat între toate, care formează arealul stăpânit de Grădinar, este Ostrovul, către care călătorește - pe mâini cu mirare, cu iarbă pe pleoape, în zori, peste plaur și printre gheizere fără sfârșit / Prin filtrata lumină de la arteziene - perechea primordială sau doar cea ideală, trecând prin zona galactică, spre steaua din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul urcă până la cer, până la vămile lumii..., sunete în surpare. Livrescul este o altă prezență constantă în creația lui Emilian Marcu, prin incunabulele vraiște, prin tăblițele de lut ale Grădinarului, din coșurile rafturi străvechi, aflate în biblioteci
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul urcă până la cer, până la vămile lumii..., sunete în surpare. Livrescul este o altă prezență constantă în creația lui Emilian Marcu, prin incunabulele vraiște, prin tăblițele de lut ale Grădinarului, din coșurile rafturi străvechi, aflate în biblioteci subterane, din inima universului său, adevărată Atlantidă, ezoterică, abundență de istorii încă neelucidate, unde ochiul se încarcă de sare și dă drumul vălătucilor de gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
drumul vălătucilor de gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare, / Îngerul umblă, pe aripi, cu manuscrise de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adăugau celor de împrospătare, apăsau considerabil asupra bugetului. Pe de altă parte, gustul regilor se primenea mereu, evoluând în funcție de ce se petrecea pe la alte înalte curți europene, dar și potrivit cu propriile preferințe. în asemenea condiții, și starea vestiților arhitecți și grădinari devenea tot mai precară. Cu toate acestea, instalându-se definitiv la Versailles, în 1682, regele Louis al XIVlea a găsit resurse pentru satisfacerea propriilor orgolii. El a ridicat o nouă construcție, în care putea să-și refacă forțele după oboseala
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
unde mergea grija domniei față de mănăstirea Sfântul Sava. Iată că la 27 august 1608, Costantin Moghila voievod poruncește slugilor care strângeau dările să lase în pace de podvoade și alte dări mărunte pe Ion din satul Hlincea, fiindcă acesta este grădinarul mănăstirii Sfântul Sava. ― În 1608 la 23 septembrie, tot Costantin Moghila voievod, împuternicește pe egumenul și pe călugării de la mănăstirea Sfântul Sava să culeagă o vie de la Copou “pentru că ei au lucrat acea vie până acum”. ― Uite că șirul daniilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
apăra, gărgărițele elimină un lichid gălbui, uleios și urât mirositor, cu gust amar, care va îndepărta inamicii. Gărgărițele adoră locurile calde și foarte curate. De aceea ele preferă grădinile. Nu sunt insecte dăunătoare, ci din contră, sunt foarte apreciate de către grădinari, deoarece se hrănesc cu alte insecte mai mici sau păduchi de copac care sunt foarte dăunători pentru plante. Atunci când buburuza sesizează un pericol ea se preface că este moartă, deoarece nici o pasăre nu va mânca o insectă moartă. Cel mai
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris un cer putred. ― Cunoști parabola cu cămila și urechile acului? l-a întrebat doctorul Luca pe tânărul custode, după ce a aflat de la grădinar că participanții la ultima expediție se întorceau fără a fi descoperit nimic. Mai degrabă va trece cămila prin urechile acului decât vor găsi ei deșertul. Julius e hotărât să nu accepte acest pesimism, chiar dacă-l înțelege. E încă tânăr, plin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca pendulele să aibă cifre fosforescente și semnele zodiacelor pictate în negru pe cadrane, iar partea de jos să fie îngropată în cutii de dimensiunile unui violoncel pentru ca sunetele să aibă o rezonanță mai gravă. Tot el i-a cerut grădinarului, originar din insula Rodos, să-i facă o grădină alcătuită exclusiv din trandafiri, de diverse specii, organizată în șapte cercuri concentrice. În primul cerc, trandafiri cu șaizeci de foi, din specia menționată de Herodot, care era preferata regelui Midas. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două ori pe zi, dimineața și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la ora convenită, și nici mai târziu, să ia cărți noi. Maria îi șoptise tânărului custode, fără să se arate, însă, din cale-afară de mirată, că nici în salonul pendulelor nu intrase. Doctorul Luca nu venise nici el, marți după-amiază. Grădinarul îl zărise, dimineața, ieșind dintr-o tavernă, împleticindu-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul custode nu se mai lovise de o asemenea situație, nu știuse cum să procedeze. Se uitase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe masă, pentru ca Monseniorul să le găsească dacă, eventual, îi venea ideea să coboare în timpul nopții, și s-a dus să se culce. In seara următoare, a așteptat la fel, până la miezul nopții. Și tot în zadar. Dimineața, Marta și grădinarul, de la care a încercat să afle noutăți, ridicaseră din umeri. Ca să treacă timpul, în cea de a treia seară, Julius a verificat încuietorile la toate dulapurile cu cărți și a pus în ordine, din nou, volumele despre mări și oracole
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rafalele vântului, se auzea, într-adevăr, de-afară, un schelălăit de câine. Era gata să mă muște, se plânse bătrânul. Cred că are și o boală urâtă de piele. ― S-a strecurat azi-dimineață în curte, îl lămuri Julius. A încercat grădinarul să-l alunge, pe urmă i s-a făcut milă, căci e șchiop și jigărit. Dar nu despre câine vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați că nu mai e praf? Și, totuși, vântul n-a încetat. ― N-am nici o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
profilau sub bluza albă a uniformei și nu-i dădea drumul decît atunci cînd ajungeau În camera de baie a copiilor mici, care acum era numai pentru Julius. Nu o dată metisa s-a Împiedicat de unul din majordomi sau de grădinar, care zăceau neînsuflețiți În jurul caleștii, pentru ca Julius, Jesse James sau Gary Cooper, după Împrejurări, să poată merge liniștit să facă baie. Aici, În camera de baie, a Început să se despartă În fiecare seară de maică-sa, doi ani după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cu o precocitate neobișnuită, Julius și-a dat seama de situație și a rezolvat conflictul cu mare dibăcie: a Început să le pună tot felul de Întrebări și celorlalți, majordomilor, spălătoresei și fiică-sii, care spăla și ea, lui Anatolio grădinarul și chiar lui Carlos, șoferul, atunci cînd reușea să-l prindă liber, cînd nu trebuia s-o ducă pe stăpînă cine știe unde și era și el de față. Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu mai fie atît de sigur. În fiecare zi după-masă venea la caleașcă și-l găsea sforăind. Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra trăsurii, de frică să nu-l trezească pe don Carlos, cum Îi ziceau ei. Julius Încercă să schimbe sistemul jocului: acum el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu bucătăreasa, numai cu cei de rangul lui social nu. Susan Îi dădea dreptate, așa-i, darling, dar Îi părea atît de rău... Juan Lucas Încercă să fie categoric: s-o cheme pe Vilma, să stea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pe drăcușorul ăsta cu chip de Înger. Se pregătea să coboare din Jaguar, cînd Își făcură apariția cu toții. Îi văzu ivindu-se pe ușa de serviciu și simți că Îi urăște pe toți. Nilda, Arminda, Celso, Daniel și un grădinar pe care nu știa cum Îl cheamă; Carlos se apropie și el din spate. Voiau să-l vadă pe băiat Îmbrăcat pentru prima Împărtășanie. Susan se uită la Juan Lucas, Împlorîndu-l să nu dea semne de nerăbdare. Celso adusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căldura de afară. „O, ce femeie minunată ești!“, exclamă, scoțîndu-și din nou haina și Îmbrățișînd-o. Ea Îl privi ironic și-i făcu semn cu capul spre ceva care se mișca alături; Juan Lucas se Întoarse și dădu cu ochii de grădinar, cum te cheamă, băiete? și-l văzu că-i oferă o țigară udă, cu tutunul pe jumătate scuturat, Îmi permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uita În urma lui cum se Îndepărtează În Întunericul galeriei. Cobora scările și o lua Înspre curte, unde mai rămîneau mereu cîțiva elevi, de obicei frații Arenas, care spuneau tot felul de porcării, stînd la taclale Între ei sau cu grădinarul. Stăteau tocmai În Chorillos și părinții veneau să-i ia acasă foarte tîrziu, poate de aceea n-aveau timp să se spele sau să li se curețe uniformele. Aproape Întotdeauna rămînea pînă mai tîrziu și Martinto. Desigur că pierdea autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]